1.DEFINIREA SOCIETATILOR TRANSNATIONALE             

        In economia contemporana mondializarea a devenit un fenomen evident . Faptul ca un produs purtand aceeasi marca este fabricat in mai multe tari sau ca in consiliile de administratie ale multora dintre cele mai mari firme pot fi gasiti membri de nationalitati diferite nu mai constituie o exceptie . Nu mai este o exceptie nici faptul ca o greva la o intreprindere a lui General Motors din Brazilia declanseaza o miscare de solidarizare in uzinele aceleiasi firme situate in puncte cardinal opuse, in Australia sau in Anglia.

       Acest univers multidimensional, aceasta lume cosmopolita, sunt, in mare parte, produsul activitatilor tot mai ample ale societatilor transnationale (STN). Acesti agenti economici ocupa astazi, o pozitie de prim ordin in economia mondiala, avand o forta economica mai mare chiar si decat a unor tari dezvoltate .             

       Dar ce este o societate transnationala ? Pentru definirea STN s-au propus o diverse criterii. O serie de autori, intre care italianul N.Rainelli, arata ca “o societate transnationala este o intreprindere care controleaza unitati de productie localizate in mai multe tari ,indiferent de talia acestora”. Alti autori adaoga o serie de conditii restrictive, cum ar fi: intreprinderea trebuie sa fie de mari dimensiuni (sa isi desfasoare activitatile in minim 6 tarii, iar cifra de afaceri sa fie de minim 100 de milioane $) . Diversi autori exclud criteriul productiei, considerand ca “orice mare societate avand filiale in mai multe tari e o societate multinationala.”

       W.Andreff  defineste societatea transnationala ca “orice firma al carei capital este investit in procesul de acumulare internationala intr-o activitate productiva, ea insasi internationala” . Ea este forma sub care se organizeaza o parte a capitalului international.

       Dictionary of Modern Economy(intocmit de David W.Pearce,Macmillan Press, Londra 1994) defineste o STN astfel:”o intreprindere de mari dimensiuni avand sediul central intr-o tara si operand in principal sau partial prin filialele sale din alte tari. Aceste corporatii se extind la scara internationala pentru a valorifica avantajele verticale si orizontale ale economiilor de scara”. Dictionary of International Trade (intocmit de Jerry  M. Rosemberg , New York, 1994) defineste o STN ca “o organizatie comerciala larga, cu filiere care opereaza in mai multe tari”.

        Definitia data societatii transnationale de catre profesorii Catedrei de Relatii Internationale, din cadrul ASE Bucuresti este: “ o STN este o firma care si-a extins activitatea dincolo de granitele tarii de origine si care alcatuieste un vast ansamblu la scara internationala, format dintr-o firma-mama, si un numar de filiale, adica de firme dependente fata de societatea principala, implantate in diferite tari.

         Daca in privinta definitiei STN, opiniile sunt impartite, in ceea ce priveste filialele acestora, parerile sunt convergente, se admit doua tipuri de filiale:

• filiale-“releu”, care produc si vand pe pietele locale marfuri apartinand gamei de produse deja existenta in tara de origine a societatii-mama.

• filiale-“atelier”, care s-au specializat in obtinerea unui produs final pentru care cererea locala este slaba sau inexistenta.

       La aceste doua tipuri de filiale se pot adauga filialele de comercializare care nu fac decat sa distribuie productia realizata in alta parte.  

        Cresterea rapida a intreprinderilor transnationale a constituit una din dezvoltarile majore care au modelat actuala conjunctura internationala. Acesti agenti economici ocupa astazi o pozitie de prim-plan in economia mondiala, avand o forta economica mai mare decat a unor tari dezvoltate. In acest sens, este ilustratativ faptul ca valoarea adaugata de fiecare din cele mai mari zece intreprinderi transnationale este mai mare de 3 miliarde de dolari, cifra mai mare decat PNB al 80 din natiunile lumii. In plus, se estimeaza ca intreprinderile transnationale sunt in prezent raspunzatoare de o parte tot mai mare a comertului international. Cele mai mari 300 de intreprinderi din SUA si cele 5200 filiale straine ale lor efectueaza 28% din exporturile mondiale, incluzand 45%din exporturile de produse primare si 25% din cele de produse finite.

        Din punct de vedere monetar, STN poseda lichiditati importante legate de operatiile lor. Numai lichiditatile intreprinderilor americane reprezinta 200 miliarde $, ceea ce este mai mult decat dublul rezervelor totale detinute de toate bancile centrale si institutiile monetare internationale. Operatiile speculative cu numai 1% din aceste lichiditati ar putea provoca presiuni mari asupra unei valute nationale; chiar si fara speculatii, ”intarzierile si avansurile “ ar putea avea consecite similare.

           Intreprinderile transnationale nu pot fi analizate sau intelese pe deplin daca sunt separate de secventele istorice din care au rezultat sau de localizarea geografica a principalelor lor sedii de conducere. Ca fenomen studiat de stiinta economica ele sunt una din principalele expresii ale economiei de piata contemporane. Marea majoritate a intreprinderilor transnationale isi au originea in tari in care ratiunea de a fi capitalista, prin diferite cai formale, constituie criteriul director pentru luarea deciziilor economice.

          

• Restrictiile de aprovizionare. Majoritatea tarilor industrializate dispun de un spatiu marginit, in care resursele naturale sunt uneori foarte limitate si in care specializarea industriala necesita asigurarea aprovizionarii din afara (Japonia).Trebuie mentionata, de  asemenea, grija pe care a avut-o anumte tari de a frana exploatarea resurselor locale pentru a-si asigura rezervele strategice(ex: SUA-petrol)

• Diversificarea geografica. Barierele protectoniste, atat tarifare (taxe vamale) cat si netarifare (plafoane cantitative, exigente de calitate, de protectie a mediului inconjurator etc) determina interesul pentru productia in spatiul in care se vand rezultatele ei, care permite si adaptarea la gustul consumatorilor. In afara de acestea, statele gazda pot oferi anumite avantaje financiare sau fiscale care reprezinta tot atatea stimulente pentru intreprinderile in cautare de noi locuri de instalare. De ex. zonele libere (franco) exercita o atractie deosebita. In sfarsit, diversificarea geografica poate corespunde unei strategii de diminuare a riscurilor (in special a celor politice)

• Structura oligopolista internationala. Cea mai mare parte a firmelor transnationale se afla in situatie de oligopol pe piata interna. Aceasta inseamna in primul rand dificultati de a mari segmentul de piata din economia nationala. Blocarea expansiunii pe piata nationala duce initial la export, iar mai apoi, la productia la locul vanzarii, adica la globalizare. Aceasta optiune initiala va genera in multe cazuri un efect de antrenare asupra celorlalte firme concurete din acelasi sector preocupate, in acelasi timp, de a nu lasa libertate totala de actiune concurentului instalat pe o noua piata.      

• Cheltuielile de transport. Scaderea acestora nu joaca decat un rol secundar in explicarea procesului de delocalizare a activitatii economice, prezentand importanta numai in anumite cazuri: produse alimentare cu durata de conservare scurta, sau produse care necesita ambalaje grele si costisitoare (gaz).In rest, firmele globale nu ezita sa recurga la moduri de transport extrem de costisitoare intre diferitele lor filiale-“atelier”, atunci cand trebuie evitata oprirea productiei care ar decurge din  aglomerarea  cailor de acces .

• Cheltuielile salariale.Scaderea acestora, dimpotriva, reprezinta un factor determinant Investitorii straini cauta de multa vreme tarile cu salarii mici (si zonele scutite de taxe ale acestor tari). Dupa P.Judet, am ajuns la cea de-a treia generatie a implementarii STN .Simbolul primei generatii este implantarea firmelor electronice americane in zona de frontiera cu Mexicul, cea de-a doua generatie s-a aratat interesata de Hong-Kong, Coreea de Sud, Taiwan, Singapore si Malayezia, iar a treia este interesata de India, Indonezia,Bangladesh,China. Avantajele transferului de productie catre aceset tip de tari este accentuat de costurile sociale scazute: inexistenta sau caracterul foarte embrionar al sistemului de securitate sociala, reglementarea mai putin restrictiva a muncii, slabiciunea organelor sindicale ect.

        Prin insasi natura lor, intreprinderile transnationale dispun de o serie de avantaje comparativ cu celelalte tipuri de firme. Trebuie amintita posibilitatea ocolirii barierelor vamale, acolo unde exista. In conditiile unor politici comerciale protectioniste este tot mai dificil sa se pastreze o piata numai pe calea exporturilor. Devine, de aceea, tot mai necesar sa se produca, dupa cum am precizat mai sus, direct in strainatate. STN impulsioneaza comertul international al tarii-mama. Filialele implantate in exterior au nevoie de masini si utilaje, de cunostinte tehnice, pe care le procura, in mare parte, din tara de origine. De asemenea, o societate transnationala poate profita cel mai bine de pe urma diferentelor dintre ratele nationale ale dobanzii. Utilizand retaua de comunicatii intre filialele externe, firme transnationala va imprumuta acolo unde conditiile sunt cele mai avantajoase si va acorda fondurile obtinute unei filiale care astfel ar fi fost supusa , ca si intreprinderile concurente, efectele politicii “banilor scumpi”. Alt avantaj ce merita mentionat este ca, actionand concomitent in mai multe tari,societatea transnationala profita din plin de pe urma fluctuatiilor monetare. De obicei,se cumpara masiv moneda tarii unde se asteapta o revalorizare,pentru ca, dupa aceea sa fie schimbata pe monedele ale caror cursuri au ramas constante. Rezulta astfel castiguri apreciabile.    

         In ceea ce priveste gama de produse, trebuie mentionat, in primul rand, ca aceasta nu se rezuma exclusiv la cele industriale, STN existand si in alte sectoare ale economiei: banci, asigurari,turism,transport etc. De asemenea, luand in considerare obietivul fundamental al acestor intreprinderi, maximizarea profitului, s-a reprosat STN ca, desi gama lor de produse raspunde unei cereri a pietei, nu coincide in mod necesar cu ce ar trebui produs pentru a satisface nevoile umane fundamentale. Promotorii acestor opinii considera, de asemenea, ca in goana lor dupa o crestere continua, ele  orienteaza productia, uneori chiar si cererea (prin strategii de publicitate ), catre bunuri neesentiale.

2.2 Invetstitiile externe de capital     

     Calea de formare a STN o reprezinta investitiile de capital in economia altor ari. In prezent,volumul acestora depaseste considerabil pe cel al exporturilor propriu-zise. Aceasta inseamna ca investitiile externe sunt principalul instrument ce desfasurare a relatiilor economice inter-statale.Fluxurile internationale de capital imbraca doua forme: investitii de portofoliu si investitii directe.

       Investitiile internetionale de portofoliu inseamna achizitionarea de pe o piata financiara a unori valori mobiliare straine (actiuni, obligatiuni) . Ele permit participarea la luarea deciziilor, dar nu si la dreptul de control.                    

    Investitiile directe externe (IDE) consta in achizitionarea pachetului de actiuni de control, in cumpararea unei intreprinderi, sau in construirea lor pe loc gol, in strainatate. Majorarea capitalului unei filiale externe sau un imprumut acordat acesteia de catre firma-mama reprezinta, de asemenea, forme de investitii directe externe.

        In ultima instanta, exercitarea dreptului de control este ceea ce deosebeste cele doua categorii de investitii externe.O investitie de portofoliu se poate tranforma intr-o investitie directa, in conditiile in care o participare minorotara se transforma in una majoritara.              

      Urmarindu-si strategia lor de dezvoltare in tari straine,societatile trasnationale recurg, in cvasitotalitatea cazurilor la investitii directe. Un exemplu definitor in acest sens il reprezinta achizitionarea pachetului de control al uzinei Dacia de catre intreprinderea transnationala de capital francez, Renault.

         In prezent, investitiile directe externe se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

- Ele depasesc net ca importanta investitiile externe de portofoliu;

- Statele Unite joaca un rol preponderent,atat ca “tara-sursa”,cat si ca    “tara-gazda” a investitiilor directe externe, in comparatie cu celelalte tari dezvoltate cu economie de piata;

- Dupa cel de-al doilea razboi mondial, IDE se orienteaza cu preponderenta carte tarile dezvoltate, axa Nord-Nord, devenind mult mai atractiva decat cea Nord-Sud.

- S-a modificat sructura pe ramuri a IDE . Sectorul manufacturier a depasit ca importanta pe cel primar (cu exceptia petrolului). Productia de inalta tehnologie si serviciile atrag cea mai mare parte a IDE.

- Are loc o distributie pe zone de influenta a IDE din tarile dezvoltate in tarile in curs de dezvoltare. Cele mai importante fluxuri sunt: SUA-America Latina, UE-Africa, Japonia-restul