Originea termenului de demografie: demos = popor, logos = stiinta. Deci demografia este stiinta despre populatie, prin populatie intelegindu-se totalitatea indivizilor vii care ocupa un teritoriu dat. In mod obisnuit, cind vorbim despre populatie, subintelegem populatia nationala.

      Stiinta demografica este o stiinta recenta. Parintele ei este consi-derat a fi A. Guillard. El a publicat in 1855 o lucrare intitulata “Elemente de statistica umana sau demografie comparata”. In aceasta lucrare, autorul defineste demografia, spunind ca ea reprezinta istoria naturala si sociala a fiintelor umane. Insa, adevaratul intemeietor al demografiei este considerat a fi John Yrount care la sfirsitul secolului XVIII realizeaza primele studii de demografie consacrate mortalitatii si natalitatii, studii aplicate pe registrele nasterilor si deceselor, registre existente la biserici.

      Demografia poate fi inteleasa si definita intr-un sens mai restrins si in alt sens mai larg. In sens restrins, demografia este o stiinta care studiaza variabilele de baza de ordin demografic al populatiei, care sunt reprezentate de: numarul populatiei, marimea ei, compozitia ei, dispunerea populatiei in teritoriu, miscarea populatiei, schimbarea compozitiei si distributiei teritoriale a populatiei a populatiei, ca urmare a jocului componentelor schimbarilor populatiei (natalitatea, fertilitatea, mortalitatea, divortialitatea, migratia).

       Demografia studiaza populatia in sine, facind abstractie de orice determinari sociale, economice sau culturale ale fenomenelor demografice, cit si de consecintele implicatiilor de ordin socio-economic sau cultural.

       In sens larg, demografia ar putea fi acea stiinta care, pe linga studiul acestor variabile de populatie, i-a in considerare atit determinarile cit si implicatiile de ordin social, economic, cultural al fenomenelor demografice. Demografia inteleasa in sens restrins se numeste demografie pura (formala) sau matematica, iar cea in sens larg se numeste demografie sociala sau studiu al populatiei (sociologia populatiei). Aceasta sociologie a populatiei este stiinta care studiaza populatia in calitatea de subsistem al sistemului social global si incearca sa identifice locul si rolul acestui subsistem in structura, organizarea si functionarea sistemului social global.

• cantitatea si calitatea datelor demografice, adica a acelor informatii ce privesc variabilele demografice.

• nivelul de dezvoltare si rafinament al metodelor demografice (culegerea si prelucrarea datelor).

• nivelul de evolutie al teoriei despre populatie.

      Demografia are o dubla finalitate – cognitiva si practica, constind in incercarea de utilizare a cunoasterii dobindite pentru influentarea ritmului si directiei de evolutie a populatiei. Intre cunoastere si actiune este o lege indisolubila, in sensul ca pe de o parte cunoasterea de sine, nefolosita pentru actiune, este doar partial valorificata, iar pe de alta parte, actiunea nebazata pe o cunoastere temeinica este sortita esecului.

      

• statistica populatiei in cadrul careia se realizeaza o descriere si o analiza a diferitelor aspecte ale populatiei. Ea se subdivide in statistica demografica, care are rolul de a studia starea populatiei si se ocupa de numarul populatiei, compozitia ei, dispunerea ei in teritoriu.

• dinamica populatiei studiaza miscarea, schimbarea si se ocupa de studiul natalitatii, mortalitatii, divortialitatii si al migratiei.

• politica de populatie consta in actiunea de schimbare a populatiei in functie de interesele oamenilor.

      Prin numarul populatiei se intelege totalitatea indivizilor care locuiesc pe un teritoriu dat. Uneori numarul populatiei se identifica cu populatia. Atunci cind stabilim numarul populatiei, acesta trebuie sa fie clar circumscris unor coordonate temporale si spatiale clar definite.

      Dispunerea in teritoriu a populatiei se refera la modul in care este amplasata o populatie, tinind cont de dispersia in teritoriu si concentrarea ei. Masura dispersiei populatiei in teritoriu este data de densitatea populatiei (numarul mediu de populatie pe o anumita suprafata). Densitatea este de mai multe feluri: densitate geografica (numarul populatiei pe km²), densitatea agricola, densitatea organica.

      Structura populatiei se refera la modul in care este structurata populatia in functie de virsta si sex.

      Miscarea populatiei reprezinta modificarea, transformarea, schimbarea numarului, compozitiei si distributiei teritoriale a popula-tiei, ca urmare a jocului unor fenomene demografice. Miscarea naturala inseamna schimbarea numarului si compozitiei populatiei ca urmare a unor intrari naturale ale populatiei, realizate prin nasteri si a unor iesiri naturale, realizate prin decese.

    Componentele miscarii naturale sunt natalitatea si mortalitatea. Prin natalitate intelegem frecventa producerii la nivelul unei populatii date a evenimentului demografic numit nastere. prin mortalitate se intelege frecventa producerii fenomenului demografic numit deces. Daca natalitatea si mortalitatea reprezinta baza, nuptialitatea si divortialitatea reprezinta componentele secundare ale miscarii de populatie, pentru ca ele nu influenteaza direct numarul si compozitia populatiei ci doar indirect prin influenta celor doua componente – natalitatea si mortalitatea.

   Raportul dintre componentele de baza este reprezentat de soldul cresterii naturale care reprezinta diferenta dintre natalitate si mortalitate. Acesta poate fi:

• pozitiv – atunci cind numarul nasterilor depaseste numarul deceselor.

• nul – atunci cind numarul nasterilor este egal cu numarul deceselor.

• negativ – atunci cind numarul nasterior este mai mic decit numarul deceselor.

       Miscarea migratorie inseamna modificarea numarului, compo-zitiei si distributiei populatiei, ca urmare a intrarilor intr-o arie data a unor persoane ce provin dintr-o alta arie (imigratie) sau ca urmare a iesirii de persoane dintr-o arie data, indreptindu-se spre alte arii (emi-gratie). Diferenta dintre numarul de imigrari si de emigrari poarta numele de sold migratoriu, care si el poate fi pozitiv sau negativ. Schimbarea totala a populatiei este rezultatul celor doua combinatii.

      Datele demografice pot fi clasificate in date directe si date indirecte. Datele directe sunt date care vizeaza intreaga populatie si care sunt culese cu o finalitate explicit demografica. Principalele surse de culegere a datelor directe sunt:

• recensamintele de populatie.

• inregistrarile de populatie.

• registrele ce contin evenimente demografice (nasteri, decese, casatorii).

      Datele indirecte sunt acele date care pe de o parte se refera la anumite segmente ale populatiei si care sunt culese cu o alta finalitate explicit demografica (numarul elevilor, registrul agricol, forte de munca). Principalele surse de culegere a datelor indirecte sunt:

• recensamintele de populatie.

• inregistrarile de populatie.

• anchetele pe baza de esantioane, cele mai frecvente fiind cele care vizeaza analiza.

      Ratele demografice sunt masuratori ale intensitatii producerii unui eveniment demografic in cadrul unei populatii date. 

• numarul de evenimente demografice care se produc intr-o po-pulatie data, intr-un interval de timp determinat (de obicei un an).

• populatia medie a intervalului la care ne referim. Aceasta populatie medie poate fi stabilita in doua feluri:

- prin insumarea populatiei de la inceputul intervalului cu cea de la sfirsitul lui si prin impartirea la 2 a rezultatului obtinut.

- se ia populatia existenta la jumatatea anului (1 iunie).

      

 rate generale (brute) – se calculeaza prin raportarea numarului de evenimente demografice de un anumit tip la populatia totala. Aceste rate nu sunt satisfacatoare pentru ca nu intreaga populatie este expusa riscului producerii respectivului eveniment demo-grafic, sau daca se intimpla acest lucru populatia nu este in mod egal expusa acestui risc.

 rate specifice – vizeaza grupuri de populatie expuse relativ egal riscului producerii unui eveniment demografic. Cea mai importanta caracteristica a unei rate specifice este virsta, indiferent de natura evenimentului demografic.

 ratele standardizate – sunt acele rate care incearca sa raspunda la intrebarea “Care ar fi rata generala a unui eveniment demografic pentru doua sau mai multe populatii, daca aceste populatii ar avea aceeasi compozitie pe virsta?”. Ratele standardizate au rolul de a elimina efectul perturbator asupra ratelor generale ale unui element nerelevant demografic, ale diferentelor in privinta structurii pe virsta etc.

      In analiza datelor demografice se folosesc si alte proceduri. Una este reprezentata de metoda componentelor sau ecuatia de echilibrare sau ecuatia intrari – iesiri sau ecuatia de estimare de baza. Aceasta metoda vrea sa identifice modul in care numarul unei populatii oarecare se schimba de la un moment la altul, ca rezultat al intrarilor sau iesirilor sau ca rezultat al jocului componentelor schimbarii populatiei. Formula clasica a acestei ecuatii este:

Pt – Po = N – T + I – E

unde:

• Pt – populatia la momentul t.

• Po – populatia la momentul de referinta.

• N – totalul nascutilor vii in intervalul o-t.

• T – totalul decedatilor in intervalul o-t.

• I – totalul imigrantilor.

• E – totalul emigrantilor.

    Aceasta ecuatie se mai numeste si ecuatia de estimare de baza pentru ca este utilizata in estimarea sau calcularea populatiei la un moment dat, altul decit timpul acoperit de un recensamint, Pt fiind in acest caz populatia estimata, iar Po populatia la recensamintul anterior.

      Demografia utilizeaza in analiza datelor demografice si raporturi. Acestea pun in evidenta relatia dintre anumite categorii de populatie, aceasta relatie fiind una numerica, cantitativa. Spre exemplu, raportul de masculinitate evidentiaza numarul mediu de barbati ce revin la 100 de femei intr-o populatie data, sau raportul de dependenta care evidentiaza numarul de dependenti (persoane aflate sub si peste virsta legala de munca) in raport cu populatia potential activa (populatia aflata intre limitele legale inferioare si superioare legate de virsta).

       Procentajele au rolul de a pune in evidenta ponderea relativa sau procentuala a unei anumite subgrupe de populatie in cadrul unei populatii date.

      Demografia utilizeaza si o serie intreaga de modele. Modelul este o constructie teoretica care simplifica si esentializeaza anumite realitati. Cel mai cunoscut model este reprezentat de tabela de viata sau de tabela de mortalitate care reprezinta constructii teoretice sau modele care incearca sa arate ce s-ar intimpla  cu o cohorta reala sau fictiva de nasteri, daca o rata a mortalitatii specifica pe virste existenta la un moment dat ar fi valabila, constanta de-a lungul vietii intregii generatii.

      O tabela de viata se construieste in ipoteza ca distributia speci-fica a deceselor pe grupa de virsta existenta in momentul constructiei respectivei tabele va ramine neschimbata timp de aproximativ 100 de ani, perioada in cadrul careia ultimul membru al generatiei sau cohortei pe care s-a construit tabela, ar deceda. O tabela de viata are mai multe functii sau valori. Cea mai utilizata este speranta medie de viata, adica durata medie a vietii care evidentiaza numarul mediu de ani pe care persoanele de o anumita virsta il mai au de trait. Cea mai importanta speranta medie de viata este speranta de viata la nastere care reprezinta un indicator de prima importanta al starii calitatii vietii unei populatii date si in primul rind al starii de sanatate si al standardului economic.

      In afara de tabela, demografia utilizeaza ca modele populatiile stabile si populatiile stationare. Modelul populatiei stabile incearca sa arate care ar fi structura sau compozitia pe virste a unei populatii date in ipoteza ca distributia pe virste a deceselor si rata natalitatii ar ramine neschimbate o lunga perioada de timp. O asemenea populatie stabila s-ar caracteriza prin aceea ca pastreaza o compozitie pe virste relativ neschimbata, inregistrind in acelasi timp un ritm de crestere constant. Modelul populatiei stationare arata care ar fi compozitia viitoare pe virste a unei populatii, presupunind ca rata natalitatii ar fi egala cu rata mortalitatii, sporul fiind zero. O asemenea populatie statica se caracterizeaza prin stationare, avind o distributie pe virste si un volum neschimbat. Trebuie spus ca in realitate nu exista o populatie absolut stabila sau statica, ci cel mult populatii cvasistabile sau cvasistatice.

      Numarul populatiei este o variabila demografica fundamentala, fiind primul fapt demografic ce trebuie stabilit. Aceasta variabila este importanta pentru ca numarul populatiei isi pune amprenta decisiv asupra fortei economice a unei populatii, asupra resurselor, mediului, cantitatii de bunuri si servicii necesare etc.

       Numarul populatiei poate fi stabilit fie direct, prin numarare, fie indirect prin calculare. 

      Recensamintul de populatie este cea mai importanta si mai demna de incredere modalitate de stabilire a numarului unei popu-latii. Recensamintul este de regula aplicat pe intreaga populatie nationala.

       Recensamintul reprezinta o operatiune, organizata, condu-sa si finantata de catre organizatiile guvernamentale si care urmaresc inregistrarea totalitatii populatiei ce locuieste la un moment dat pe un teritoriu dat si a principalelor caracteristici ale acesteia, in special a acelor caracteristici care au relevanta din punct de vedere demografic.

       Desi recensamintele sunt de data foarte veche, de un recen-samint modern nu putem vorbi decit din a doua jumatate a secolului XIX. Recensamintele mai vechi nu aveau o finalitate predominant demografica, vizind de obicei scopuri militare sau fiscale. In aceste conditii, in cadrul recensamintului erau inregistrate cu relativ mare exactitate persoane care prezentau interes din perspectiva finalitatii recensamintului in cauza: barbatii pentru forte militare sau cei platitori de taxe. Utilitatea demografica a unor astfel de recensaminte este redusa pentru ca pentru a putea reconstitui o imagine cit mai apropiata de situatia demografica a populatiei din acele timpuri suntem nevoiti sa facem o serie de presupuneri de a caror validitate nu avem cum sa fim siguri.

      Un recensamint modern cu o finalitate explicit demografica este acela care respecta citeva cerinte:

• in cadrul recensamintului, fiecare individ trebuie sa fie numarat si inregistrat separat. De asemenea si caracteristicile fiecarei persoa-ne trebuiesc inregistrate separat.

• un asemenea recensamint ar trebui sa acopere un teritoriu dat si sa includa populatia totala a respectivului teritoriu.

• populatia ar trebui sa fie numarata si inregistrata in raport cu un moment precis in timp si toate datele trebuiesc prezentate in functie de acest moment. Recensamintul trebuie sa asigure o inregistrare simultana a populatiei la un moment dat.

• recensamintele trebuiesc efectuate la intervale regulate (10 –15 ani) si rezultatele acestora sa fie publicate cu promptitudine si in detalii adecvate.