In măsura în care obiectivul contabilităţii – acela de a da o imagine fidelă patrimoniului, rezultatelor şi situaţiei financiare – a fost atins, o sinteză a tuturor elementelor constitutive ale activităţii acesteia trebuie comunicată utilizatorilor care au nevoie şi au dreptul la aceasta.
Acest deziderat este înfăptuit prin întocmirea unor documente financiare (de sinteză) ce prezintă într-o manieră sintetică, fidelă, clară şi completă, respectând o anumită periodicitate şi anumite reguli de întocmire, ansamblul aspecelor economico-financiare ale întreprinderii.
Aceste documente reprezintă punctul final în cadrul ciclului de prelucrare a datelor şi punctul de plecare în valorificarea informaţiei finan- ciar-contabile.In cadrul lucrărilor de sinteză se încadrează: bilanţul, contul de profit şi pierdere, anexa la bilanţ. Acestea sunt însoţite de raportul de gestiune.
In înţelegerea curentă, documentul oficial folosit pentru reprezntarea înceierii exerciţiului financiar, este bilanţul contabil.Acesta are o poziţie de bază în cadrul lucrărilor de sinteză. Celelalte componente (contul de profit şi pierdere, anexa la bilanţ şi raportul de gestiune) sunt de natură să completeze informaţiile din bilanţ.
Bilanţul este prima componentă fundamentală a documentelor de sinteză contabilă.De la prima definiţie dată de “ cântar al averii în corelaţie cu surele sale de dobândire “, bilanţul a făcut obiectul unor preocupări permanente, practice şi teoretice.
In normele şi standardele internaţionale, precum şi în unele lucrări de specialitate, apare sub diferite denumiri cum ar fi: situaţii financiare, documente contabile de sinteză, conturi anuale.In contabilitatea românească s-a apelat la termenul de bilanţ contabil.
Pe plan european preocupările de armonizare a contabilităţii
diferitelor ţări sunt vechi.In anul 1968 s-a difuzat ţărilor membre ale Pieţei Comune un Cadru Contabil General, iar în anul 1978 s-a emis Directiva a IV-a cu aplicare în ţările Pieţei Comune, prin care se stabilesc documente de sinteză contabilă aproximativ similare şi reguli de evaluare a patrimoniului. Fiecare ţară a adus însă, anumite elemente specifice în concretizarea soluţiilor practice de aplicare a normelor contaile armonizate recomandate de organismele internaţionale.
1.2.Structura generală a bilanţului contabil
Bilanţul contabil este simultan un model structural şi global, prin in-
termediul căruia se asigură o reprezentare a patrimoniului pornind de la părţile sale componente către caracteristicile de ansamblu. Această reprezentare se face sub forma unei egalităţi ce reflectă echilibrul valoric între utilizări, denumite active patrimoniale şi resurse, denumite pasive patrimoniale, adică:
UTILIZARI = RESURSE
ACTIV = PASIV
Activul şi pasivul se explică şi definesc simultan prin prisma juridicului, economicului şi financiarului.
Astfel, din punct de vedere juridic, activul prin compoziţia lui grupează elementele în bunuri reale şi creanţe (drepturi asupra persoanelor), iar pasivul în capital propriu şi datorii.
Intr-o optica economică, prin subdiviziunile de activ şi pasiv trebuie să se facă distincţie între structurile privind activitatea de investiţie şi activitatea de exploatare. In mod corespunzător, activul se împarte în active de investiţie şi active de exploatare, iar pasivul în capitaluri şi datorii, din care datorii financiare şi datorii de exploatare.
Aprecierea financiară grupează activele în raport de lichiditate, iar pasivele în funcţie de exigibilitatea lor. Ca urmare în structura activului se disting active durabile, stocuri, active realizabile şi active disponibile, iar în cea a pasivului se delimitează capitaluri permanente (pe termen lung) şi datorii pe termen scurt.
Se poate considera că activul cuprinde bunurile economice sau mijloacele de care dispune întreprinderea. Altfel spus, activul indică utilizarea capitalurilor ca bunuri de folosinţă îndelungată, stocuri, creanţe, disponibilităţi şi alte valori, iar pasivul originea capitalurilor.
In cadrul activului, elementele sunt grupate în raport cu destinaţia valorilor economice alocate şi cu gradul de lichiditate în active
imobilizate şi active circulante. La rândul lor, activele imobilizate sunt diferenţiate în:
- imobilizări nemateriale (necorporale);
- imobilizări materiale (corporale);
- imobilizări financiare.
Activele circulante sunt structurate în:
- stocuri;
- producţie în curs de execuţie;
- creanţe;
- valori mobiliare de plasament;
- disponibilităţi băneşti.
Pasivul reprezintă sursele de finanţare a bunurilor economice. Prin
componenţa sa delimitează clasificarea surselor de finanţare în funcţie de modul de constituire (finanţare proprie, finantare străină) şi exigibilitatea lor.
Corespunzător celor două modalităţi de finanţare, pasivul patrimonial se împarte în capitaluri proprii şi datorii. La acestea se adaugă pasivele sub forma provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli.
In raport de exigibilitatea surselor de finanţare, pasivele se grupeaă în:
- capital permanent (capitaluri proprii, provizioane pentru riscuri şi cheltuieli şi datorii pe termen lung);
- datorii pe termen scurt sau curente.
Prin gruparea elementelor mulţimilor de activ şi pasiv se construiesc indicatorii bilanţieri privind situaţia patrimoniului, ierarhizaţi pe categorii de active şi pasive.
Criteriile folosite pentru crearea acestor structuri de indicatori sunt cel al omogenităţii activelor şi pasivelor,respectiv,interesele informaţionale privitoare la situţia patrimoniului.
Ordinea de dispunere a poziţiilor în activul bilanţului este,de regulă, cea inversă lichidităţii activelor de la cele mai puţin lichide,cum sunt imobilizările necorporale,către disponibilităţile băneşti,care îmbracă deja forma de bani.Căt priveşte ordinea de succesiune a poziţiilor de pasiv, ea este inversă exigibilităţii surselor de finanţare, începând cu elementele capitalului propriu,continuând cu datoriile pe termen lung şi cu cele pe termen scurt.
Urmare la analiza prezentată mai înainte,cu privire la conţinutul bilanţului contabil,modelul său de principiu este prezentat în tabelul 1.1.:
BILANT CONTABIL
Încheiat la data……
-SIMPLIFICAT-
SPECIFICARE
ACTIV EXERCITIUL SPECIFICARE
PASIV EXERCITIUL
N N-1 N N-1
I ACTIVE IMOBILIZATE
II ACTIVE CIRCULANTE
III ACTIVE DE REGULARIZARE
SI ASIMILATE
IV PIERDERI I CAPIATALURI PROPRII
II PROVIZIOANE PENTRU
RISCURI SI CHELTUIELI
III DATORII
IV PASIVE DE REGULARIZARE
V PROFIT
Tabelul 1.1.
Faţă de modelul de principiu al bilanţului contabil, prezentat mai sus se ridică o serie de probleme specifice privind reprezentarea poziţiilor rectificative şi a celor de regularizare. Una dintre soluţiile recomandate şi folosite în acest sens este aceea a evidenţierii lor ca grupe distincte. Modelul bilanţului în aceste condiţii capătă forma (tabelul 1.2.).
O altă problemă este cea a reflectării în bilanţ a rezultatului net al exerciţiului înainte de repartizare. In acest sens se pot fofosi două variante, prima constă în delimitarea şi evidenţierea distinctă a pierderilor în structura de activ şi a profitului ca structură de pasiv, iar cea de a doua în reprezentarea în structura mai mare de capitaluri proprii, pierderile cu semnul ( - ), iar profitul cu semnul ( + ).
Cuprins:
1. BILANTUL CONTABIL MODEL PRIVIND SITUAŢIA PATRIMONIULUI
1.1 Bilantul contabil – baza informaţionala a analizei patrimoniului şi a rezultatului activitatii firmei.
1.1.1.Cererea de informatii contabile: utilizatorii şi necesitatile informationale.
1.1.2. Bilanţul – componentă fundamentală a documentelor de sinteză.
1.2.Structura generală a bilanţului contabil
1.3.Contul de profit şi pierderi şi performanţa întreprinderii.
1.3.1.Conceptul de perrformanţă şi suportul ei economic.
1.3.2. Modelul de prezentare a cotului de profit şi pierdere în ţara noastră.
1.4. Anexa la bilanţ: necesitate informaţională.
1.4.1.Necesitatea, rolul şi caracteristicile anexei.
1.5.Raportul de gestiune
1.6.Studiu comparativ asupra bilanţului.
1.6.2. Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord
1.6.3. Franta
2. PARTICULARITATI ALE S.C FAUR S.A.- INFLUENTA ACESTORA ASUPRA MODULUI DE ORGANIZARE A CONTABILITATII
2.1.Prezentarea S.C.”FAUR”S.A.
2.1.1.Date generale.
2.1.2. Capitalul social şi obiectul de activitate.
2.1.3. Structura organiazatorică a S.C.”FAUR”S.A.
2.1.4. Evoluţia activităţii firmei.
2.2.Fluxul de prelucrare a datelor în contabilitate
2.3. Modul de organizare a contabilităţii la S.C. “FAUR”S.A.
2.3.1.Forma de contabilitate.
2.3.2.Registre contabile utilizate
2.3.3.Contabilitatea imobilizărilor.
2.3.4 Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie.
2.3.5. Contabilitatea terţilor
2.3.6. Contabilitatea trezoreriei
2.3.7. Contabilitatea de venituri, cheltuieli şi rezultate.
3. INTOCMIREA SI REDACTAREA BILANTULUI CONTABIL
3.1Reglementări juridice privind întocmirea, verificarea şi certifcarea bilanţului contabil
3.2.Lucrari preliminare întocmirii bilanţului Contabil
3.2.1. Stabilirea balantei conturilor înainte de inventariere
3.2.2. Inventarierea generală a patrimoniului
3.2.3. Contabilitatea operatiunilor de regularizare
3.2.4.Stabilirea balanţei conturilor după inventariere
3.2.5.Determinarea rezultatului cu ajutorul contului de profit şi pierdere.
3.2.6.Repartizarea profitului.
3.3. Redactarea şi certificarea bilantului contabil.
4.ANALIZA PE BAZA DE BILANT
4.1. Analiza situaţiei patrimoniale.
4.1.1. Analiza situaţiei generale a patrimoniului pe baza structurii activului şi pasivului bilanţului întreprinderii
4.1.2.Analiza patrimoniului net (propriu) şi a resurselor de finaţare.
4.1.3. Structura patrimoniului pentru calculul fondului de rulment la 31.12.1998 şi stabilirea echilibrului financiar
4.2.Analiza situaţiei financiare.
5. VALORIFICAREA DATELOR DIN LUCRARILE DE SINTEZA IN PROCESUL DE CONDUCERE AL UNITATII ECONOMICE
5.1. Remarcarea valenţelor de informare ale lucrărilor de sinteză în contextul utilizării tehnicii moderne de calcul.
5.2.Imbunătăţirea sistemului informatic al S.C.”FAUR”S.A.
