CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI FIRMEI ÎN CONDIŢIILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ
Managementul întreprinderilor rezidă în studierea procesului şi relaţiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure ridicarea eficienţei.
Managementul, sub aspectul elementelor sale de conţinut, a fost prezent în activitatea oamenilor încă din cele mai vechi timpuri. Managementul şi-a făcut simţită prezenţa odată cu debutul activităţii productive a omului, fără însă ca acesta să fie perceput ca atare. Orice activitate productivă sau de organizare a fost supusă legilor managementului. Practic managementul a fost prezent în întreaga activitate desfăşurată de om sau de colectivităţile umane încă din comuna primitivă.
Esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studiul relaţiilor şi proceselor de management. Ca urmare a acestui studiu se descoperă principiile, regulile şi celelalte elemente de esenţă care explică conţinutul şi dinamica managementului.
Un rol major în cadrul său îl deţine conceperea de noi sisteme, metode, tehnici, proceduri de management a întreprinderii în ansamblul său şi a componentelor sale majore.
Ansamblul proceselor de muncă ce se desfăşoară în orice sistem uman sunt:
- procese de execuţie;
- procese de management sau de conducere.
Procesele de execuţie se caracterizează prin faptul că forţa de muncă fie că acţionează nemijlocit asupra obiectelor muncii prin intermediul mijloacelor de muncă, fie în mod indirect, cu ajutorul unor categorii speciale de mijloace de muncă.
Procesele de management se caracterizează, în principal, prin aceea că o parte din forţa de muncă acţionează asupra celeilalte părţi, a majorităţii resurselor umane, în vederea realizării unei eficienţe cât mai ridicate, cu caracter multilateral.
Procesul tipic de management se poate restructura în trei faze sau etape principale:
a.) Faza previzională, caracterizată prin preponderenţa previziunii. Managementul de tip previzional se concentrează asupra stabilirii de obiective pentru unitatea respectivă, deciziile strategice şi tactice fiind prioritare, ceea ce-i conferă un caracter anticipativ;
b.) Faza de operaţionalizare, caracterizată prin preponderenţa organizării, coordonării şi antrenării personalului la realizarea cotidiană a obiectivelor cuprinse în planurile şi prognozele firmei;
c.) Faza finală, de comensurare şi interpretare a rezultatelor se caracterizează prin preponderenţa exercitării atributului de evaluare-control. Ei îi corespunde managementul postoperativ.
Între cele trei faze ale managementului firmelor există o strînsă interdependenţă, ca urmare a unităţii şi complexităţii procesului de conducere.
Fazele şi funcţiile proceselor de management se fundamentează pe două elemente:
1. Informaţia - este "materia primă"- serveşte la elaborarea deciziilor - principalul instrument de conducere;
2. Relaţiile de management - raporturile dintre componenţii unui sistem şi componenţii altor sisteme. Au o triplă determinare:
- social-economică, care constă din dependenţa relaţiilor de management de natura proprietăţii asupra mijloacelor de producţie şi de natura relaţiilor de producţie;
- tehnico-materială, constă în dependenţa trăsăturilor managementului, de caracteristicile obiectelor muncii şi mijloacelor de muncă, ce constituie suportul tehnico-material al încadrării întreprinderilor în ramuri şi subramuri;
- umană, rezidă în faptul că o apreciabilă influenţă asupra relaţiilor de management o are şi componenţa colectivităţii fiecărei unităţi economice.
Etimologia managementului
Cuvântul management îşi are originea în limba latină şi derivă de la manus, care înseamnă mână. Termenul de management a fost preluat cu sensul de mânuire, manevrare, îndrumare etc. De la latinescul manus s-a format în limba italiană termenul mannegio, care înseamnă prelucrare manuală, sau în termeni mai moderni procesare. Din italiană cuvântul a trecut în franceză sub formă de manège, de unde a fost importat în limba română, definind locul unde sunt crescute, hrănite şi mai ales dresate animalele. Limba franceză a constituit şi puntea de legătură spre limba engleză, unde termenul a pătruns sub forma to manage, termen care înseamnă a administra, a organiza, a conduce.
De la termenul manège, englezii au format termenele manager şi management, care în limba română se pot traduce funcţional prin termenii conducător, respectiv conducere. Iniţial, în limba engleză verbul to manage şi substantivul derivat management au avut sensul de a mânui, a dresa caii în manej.
Adevărata vocaţie însă termenul de management şi-o găseşte în domeniul economicului, fapt ce se petrece în secolul al XVIII-lea odată cu revoluţia industrială, proces prin care munca manuală manufacturieră s-a înlocuit radical cu producţia de fabrică, bazată pe folosirea precumpănitoare a maşinilor.
CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAP. 1. CONŢINUTUL ŞI FUNCŢIILE MANAGEMENTULUI FIRMEI ÎN CONDIŢIILE ECONOMIEI DE PIAŢĂ 4
1.1. Etimologia managementului 5
1.2. Funcţiile managementului firmei 6
1.2.1. Funcţia de previziune 6
1.2.2. Funcţia de organizare 7
1.2.3. Funcţia de coordonare 8
1.2.4. Funcţia de antrenare 8
1.2.5. Funcţia de evaluare-control 10
CAP. 2. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL ÎNTREPRINDERII 11
2.1. Subsistemul organizatoric 11
2.1.1. Organizarea formală 12
2.1.2. Organizarea informală 15
2.2. Subsistemul informaţional 16
2.3 Subsistemul decizional 18
2.4. Subsistemul metode şi tehnici manageriale 19
CAP. 3. METODE ŞI TEHNICI DE MANAGEMENT 21
3.1. Managementul prin obiective 21
3.1.1. Etapele de realizare a unui sistem de management 23
3.1.2. Efectele managementului prin obiective 25
3.2. Managementul prin proiecte 26
3.3. Managementul prin excepţii 30
3.4. Managementul pe produs 32
3.5. Diagnosticarea 34
CAP. 4. ORGANIZAREA – CA FUNCŢIE PRIMORDIALĂ A MANAGEMENTULUI 37
4.1. Organizarea formală, componente şi documente 37
4.2. Organizarea informală 45
4.3. Structuri organizatorice clasice 46
4.4. Structuri organizatorice moderne 47
CAP. 5. STUDIU DE CAZ 51
5.1. Prezentarea generală 51
5.2. Obiective individuale ale Directorului Executiv 55
5.3. Obiective individuale ale Directorului Executiv Adjunct 58
5.4. Obiective individuale ale Şefului Serviciului Financiar, Contabilitate, Organizare Generală, Gestiune de Personal, Investiţii şl Administrarea Serviciilor 60
5.5. Criterii de performanţă 65
Concluzii 67
BIBLIOGRAFIE 70
Anexe 71
