In economia de piata contemporana bancile detin un rol considerabil, strategia acestora avand o deosebita influenta asupra macroeconomiei din toate tarile lumii.

     Sub impactul progresului stiintific - tehnic, cu deosebire in domeniul electronicii, tehnica operatiunilor bancare s-a diversificat si cu deosebire s-a modernizat, astfel incat comparatiile cu practicile de la inceputul acestui secol nici nu se mai pot face¬1.

     Comertul cu bani a aparut cu mult timp inaintea bancilor. Inca din evul mediu, din randul negustorilor, zarafii s-au separat ca patura sociala si se ocupau cu comertul de monede locale si monede straine. In mainile zarafilor se concentrau disponibilitatile monetare ale negustorilor, evitandu-se astfel riscurile de pastrare a valorilor.Concentrarea sumelor in moneda in mainile zarafilor, la inceput pentru o perioada scurta, se limita la pastrarea in deplina siguranta a monedelor de aur ale celor care detineau puterea si ale negustorilor. Dupa un timp, din sumele pastrate, zarafii au inceput sa acorde credite. O parte insemnata dintre zarafi, odata cu dezvoltarea societatii, s-au transformat treptat in bancheri2.

        Primele banci au aparut prin secolul al XVI-lea la Venetia , Genova si Milano. Bancile au luat o mai mare dezvoltare pe masura extinderii relatiilor de productie, contribuind la eliberarea creditului de conditiile inrobitoare ale camatariei.

    Tot in secolul al XVI-lea au aparut si asa-numitele asociatii de credit, care acordau membrilor credite in conditii favorabile. Astfel de asociatii au capatat o larga dezvoltare in Olanda, Germania, Italia, Anglia si altele.

     Circulatia capitalului de imprumut este infaptuita, in principal, prin intermediul unor organizatii de credit, adica prin banci. In aceste conditii s-a ajuns la o crestere a activitatii bancare, care s-a generalizat pe la sfarsitul secolului al XIX-lea.

   Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati in nume colectiv, societati anonime sau ale statului care concentreaza capitalurile disponibile din economie si le pun la dispozitia agentilor economici, inclusiv statului sub forma de credite.

       Unii economisti (Albert Schaffle, Herman Schulze De litzsch, Karl Knies) limiteaza asenta bancilor la simple organisme intermediare intre agentii care dispun de capitaluri si cei care au nevoie de capitaluri suplimentare. Alti teoreticieni (John Law, Mac Lood) afirma ca rolul principal al bancilor ar fi acela de creatoare nelimitate de moneda.

     Nici unul din punctele de vedere exprimate de acesti economisti cu privire la rolul bancilor nu reflecta esenta si continutul notiunii de credit si banca, toate acestea au la baza determinari incomplete . Justificarea bancilor rezida, in primul rand, in necesitatea ca activitatea economica sa fie alimentata cu fonduri (capitaluri); in al doilea rand, relatia de ansamblu a acestor capitaluri se soldeaza cu sume temporar libere care trebiue integrate in economie si, deci orientate in scopuri precise ale proceselor economice; totodata, datorita managementului pe care-l practica aceste banci - ele fiind institutii cu grad ridicat de specializare in opeatiuni monetare dintre cele mai diverse - reusesc sa stapaneasca anumite tehnici, sa creeze o intreaga psihologie si atitudine in relatiile dintre posesorii de capitaluri (creditori) si beneficiarii acestora (debitori).

         Bancile, ca institutii specializate, se ocupa de organizarea si  realizarea imprumuturilor, obiectul lor de activitate fiind, in principal, gestionarea acestora, iar scopul final, obtinerea profitului bancar3.

        De indata ce au puterea de a creea cea mai mare parte a masei monetare, bancile apar ca fiind dotate cu o putere considerabila, deoarece supravegheaza alocarea unei resurse speciale - moneda. Prin urmare, nu este vorba de un comert asemanator celorlalte. Puterea lor este in acelasi timp macroeconomica (mai ales prin volumul monedei create), mezoeconomica (prin optiunile de orientare a creditelor ele dirijeaza politica industriala) si microeconomica (in relatiile cu clientela). In plus, in cursul ultimelor decenii, bancile, si mai ales bancile franceze, au insotit si uneori au devansat internationalizarea economiei. Aceasta le confera noi responsabilitati de natura geopolitica, permitandu-le sa negocieze cu statele, inclusiv cu cel al tarilor de bastina4.

         Rolul bancilor sporeste pe masura dezvoltarii societatii. In ultima treime a secolului XIX-lea, dar mai ales dupa 1900, bancile au luat un avant deosebit, ajungandu-se sa administreze active de sute de miliarde. Ele joaca un rol de principale mijlocitore ale pastrarii si transferurilor valutare. Bancile cu cele mai multe conturi deschise pe seama celor din strainatate isi au sediile in Elvetia, Franta, Anglia, Germania, Belgia, SUA, Japonia s.a. Romania coopereaza, in aceasta directie, nu numai cu tarile dezvoltate, dar si cu unele mai putin dezvoltate, sub forma societatilor bancare mixte.

         Cu toate ca fiecare forma a managementului bancar isi are propriile ei functionalitati, dat fiind specificul activitatii pe care o desfasoara, totusi in ansamblul lor si la nivelul macroeconomic, bancile indeplinesc urmatoarele functii:

a) atragerea disponibilitatilor monetare, temporar libere, ale diferitilor agenti economici . In acest sens, intreprinzatorii, institutiile, diferitele societati, populatia, chiar si statul apeleaza la banci pentru a le pastra veniturile si capitalurile, pentru care acestea platesc o anumita dobanda.

b) acordarea si deci distribuirea de mijloace banesti suplimentare diferitilor agenti economici - la solicitatrea acestora - in vederea completarii capitalurilor proprii. In felul acesta, bancile se dovedesc un sprijin real in sustinerea proceselor economice pe care le desfasoara un agent economic sau altul. 

c) bancile, in principal banca "centrala", datorita pozitiei pe care o are in mecanismul economic, emit si deci pun in circulatie atat moneda de hartie, moneda divizionara cat si moneda de cont, contribuind astfel la asigurarea proceselor de aprovizionare, productie si desfacere si pe aceasta baza, la formarea masei monetare in circulatie.

d) o functie deosebita a bancilor este aceea de a creea instrumente de credit ale circulatiei. Astfel, ele pot sa acorde credit prin mijloace proprii de care dispun, prin acumularile formate din diferite depuneri si prin emisiunea de bacnote; in felul acesta este limitata cantitatea de numerar care ar trebui sa circule in realitate.

e) activitatea bancara pune in evidenta atat avantajele de ordin tehnic si economic, intrucat asigura pastrarea sumelor proprietate a deponentilor, efectuarea rapida a platilor si, nu in ultimul rand, capacitatea de a detine informati si de a detine evidente certe.

         Rolul bancilor  nu se rezuma numai la functiile de mai sus. Activitatea bancara se intrepatrunde cu activitatea economica, penetrand in mecanismul complex al acesteia, avand totodata rolul de a servi proceul decizional si luarea msurilor in legatura cu politica monetar - financiara a statului.

         Unii autori mai deosebesc o functie a bancilor, respectiv cea de creatie economica. Acesta functie se manfesta pe plan financiar si pe plan tehnic. 

            Pe plan financiar ea se exprima in urmatoarele forme:

a) participarea bancilor la capitalul social al societatilor comerciale;

b) acordarea, in vederea obtinerii calitatii de actionar, de imprumuturi participative in favoarea societatii comerciale la care banca participa;

c) acordarea de credite bancare societatilor comerciale.

         Pe plan tehnic, functia de creatie economica se manifesta in urmatoarele forme:

a) bancile joaca rolul de consilier financiar al agentilor economici in cautare de resurse de finantare si de mijloace de investire a resurselor.

b) bancile acorda asistenta societatilor comerciale in cazurile de majorare a capitalului acestor societati prin subscriere publica sau in cazul emisiunii de obligatiuni, punand la dispozitie reteaua lor de ghisee sau chiar garantand subscrierea actiunilor si a obligatiunilor .

                                                         

         Totalitatea bancilor care functioneaza intr-o economie formeaza sistemul bancar, in structura caruia distingem banca centrala, bancile comerciale sau de depozit, societatile financiare, bancile si institutiile de credit specializate. 

          Stabilitatea sistemului bancar este un obiectiv integrat politicii de stabilizare macroeconomica . 

Ca urmare, sistemul bancar este unul din cele mai reglementate domenii. Are un anumit specific si are nevoie, deci de un tratament special fata de alte sectoare ale economiei, desi se bazeaza tot pe mecanismele pietei6. 

           In tarile cu economie de piata, sistemele bancare sunt organizate dupa un model piramidal pe doua nivele:

* pe primul nivel se situeaza banca centrala numita si de emisiune;

* pe al doilea nivel se situeaza bancile comerciale sau de depozit.

          Odata cu monopolizarea dreptului de a emite bacnote, Banca centrala s-a detasat de celelalte banci din sistem si din concurenta lor s-a transformat, treptat, intr-o institutie de supraveghere, control si sustinere a sistemului bancar in ansamblu sau. Altfel spus banca centrala este in prezent bancher al celorlalte banci sau banca a bancilor. Aceasta pozitie s-a impus si prin acceptarea tacita a unei pozitii de relativa subordonare de catre celelalte banci.

         Sarcina principala a bancii de emisiune o reprezinta influntarea comportamentului celorlalte banci in conexiune cu obiectivele politicii economice, atat prin utilizarea unor instrumente specifice (vanzari - cumparari de titluri si devize), cat si prin masuri de control selectiv al creditelor.

         Prin aceste instrumente, banca centrala supravegheaza lichiditatea economiei si actioneaza ca un creditor in ultima instanta pentru celelalte verigi ale sistemului bancar. La toate acestea mai putem adauga si calitatea de bancher si casier al statului.

         Celelalte componente ale sistemului bancar sunt in majoritatea lor organizate tot sub forma societatior pe actiuni si pot fi: private de stat sau mixte . Au statute proprii de functionare in care se prevad: forma de organizare, volumul si ponderea capitalului propriu, alte fonduri care le pot constitui, tipurile de operatiuni pe care le pot efectua grupate in doua mari categorii: bilantiere (pasive si active) si extrabilantiere.

         Tipurile de operatiuni pasive si active, precum si ponderea lor, difera de la o banca la alta in functie de specificul activitatii desfasurate si determina gruparea bancilor in: banci comerciale (de depozit, de afaceri si specializate), societati financiare.

         Bancile comerciale (de depozit) sunt institutii financiare specializate atat in atragerea de resurse (constituirea de depozite) si plasarea acestora prin acordarea de credite, cat si in efectuarea de plati intre titularii de cont, agenti economici.

         Initial, au mijlocit creditul comercial direct intre agentii economici, prin preluarea de catre acestia a titlurilor de credit comercial (cambii) de unde si denumirea lor.

         In ultimii ani, produsele si serviciile bancilor comerciale s-au diversificat foarte mult prin angajarea in operatiuni, alta data aflate in zona de granita cu alti intermediari financiari. 

         Se manifesta de altfel o tendinta accentuata de diminuare a deosebirilor dintre bancile comerciale si bancile de afaceri care se ocupa indeosebi cu investirea depozitelor pe termen lung, evolutia lor fiind orientata catre tipul de banci universale  (in special in spatiul european)7.

          Legatura directa cu agentii economici (persoane fizice sau juridice) in ce priveste constituirea si utilizarea depozitelor, in principal sub forma distribuirii de credite, confera banilor si calitatea de centru de efectuare a platilor intre titularii de cont.

         In raport cu cele mentionate, putem identifica urmatoarele activitati specifice bancilor comerciale:

- atragerea disponibilitatilor monetare prin operativitate si conditii de depozitatre avantajoase din punct de vedere al renumerarii, lichiditatii si sigurantei; 

- acordarea de credite pe diferite termene; 

- asigurarea unei circulatii eficiente a mijloacelor si instrumentelor de plata in scopul derularii rapide a decontarilor intre clientii bancilor;

- sporirea si diversificarea ofertei de servicii financiare pentru clienti, persoane fizice si juridice.

         Diferenta intre bancile de afaceri si bancile de depozit decurge mai putin din specializarea riguroasa decat din orientarea activitatii lor .

         Aparitia acestui nou compartiment in activitatea bancara  "afaceri de banca" este strans legata de evolutia economiei moderne in care s-au inscaunat marile intreprinderi industriale si comerciale .

         In cea mai mare parte, creearea sau extinderea afacerilor este insotita, in mod necesar, de apeluri la capitaluri, iar in aceasta in general bancile care servesc ca intermediari.