1.1. Importanţa studiului comportamentului sistemelor vii

Am ales ca temă „Studiul comportamentului sistemelor vii (stoluri de păsări, bancuri de peşti, muşuroaie de furnici etc.) si relevanţa acestora pentru comportamentul organizatiilor economice” datorita diversitaţii pe care o reprezintă viaţa, precum şi a considerentului conform căruia insaşi societatea umană este un rezultat al evoluţiei. Trebuie deci să ne întoarcem privirea catre societăţi din lumea animală pentru a putea observa calea evoluţiei societăţii umane.

    Studiul propus este unul ce doreşte a cerceta forma de organizare in mod general, a indivizilor din lumea animală indiferent de specii, denumita generic turma, propunând apoi o paralelă cu fenomene asemanatoare din economie, in cazul de fata fiind vorba de comportamentul de turmă al investitorilor de pe pieţele financiare.

    Mai toate organismele din lumea vie au avut, de-a lungul evoluţiei lor, tendinţa de a se grupa, aceasta fiind o premisă pentru caracteristicile emergente ale aproape oricarei forme de organizare, indiferent că vorbim despre celule, insecte, păsări, mamifere, om.

    Noţiunea de grup este cel mai comun intâlnit prin termenul „Turma” in lumea animala. Vom purcede la prezentarea generală a diferitelor tipuri de turme, indiferent de numărul, mărimea, durata formarii si mentinerii, carcteristici, obiective. In cazul animalelor motivul principal pentru formarea turmelor, indiferent ca obiectivul este procurarea hranei, mirgraţia, urmarirea si doboârea prăzii, etc este siguranţa în numere.

    Interesant în studiul turmelor este omogenitatea indivizilor, în sensul speciei din care fac parte. Majoritatea turmelor sunt formate din indivizi ale aceleiaşi rase sau sub-rase, foarte rar (datorita principiilor si relatiilor stranse de prietenie dintre oameni) se pot forma grupuri eterogene, bazate pe norme principiale, de obicei in cazul oamenilor, sau unor posibile entitaţi ce au constiinţa si raţiune.

    Fie ca ele caută siguranţa in numere, migraţia catre un anumit loc, urmărirea si doborarea prăzii, atingerea unui anumit scop (altul), turmele se formează şi au caracteristici noi ca şi entitate temporală formată. Ele diferă prin obiective, numar si perioada de timp. 

    Deşi mobilul formării turmei este cel ce duce la crearea acesteia, am să incep întâi prin prezentarea conceptului de turma, cu variaţiile sale în lumea animală, paralele cu societatea umană, şi apoi voi surprinde, atunci când contextulmimi va pemite, instinctul de turmă in sine, cu paralele lume animală – societate umană, cu a sa conotaţie economica.

    1.2. Turma

    Studiul comportamentului sistemelor vii presupune existenţa unui tipar comportamental cel puţin în cazul unor specii ce alcătuiesc sisteme in lumea vie. Unul dintre cele mai des întâlnite tiparuri comportamentale în lumea vie este acela al turmei.

    O turmă în sens larg este un grup  cu un numar ridicat de indivizi ai aceleiaşi specii animale. Termenul este de obicei aplicat in cazul mamiferelor, în special ungulatelor (ex. cai, vaci, io, capre, antilope, zebre, etc.). De exemplu, un grup mare de păsări este de obicei referit ca, stol (eng. flock) (termenul se poate referi şi la anumite mamifere, deasemenea) şi un grup mare de carnivore este numit haita sau banda (eng. pack). In plus, substantive colective speciale pot fi folosite in cazuri speciale, cum ar fi: un stol de gaşte, dacă nu sunt în zbor, este numit „flecăreala” (eng. gaggle – a flecări, a trăncăni, a sporovăi; gaggler – gâscă). Totusi, în abordări teoretice în ecologia comportamentului (eng. behavioural ecology), termenul generic de „turmă” este folosit pentru toate dintre aceste grupări. O turmă poate fi abordată ca cineva care tinde şi ţine la astfel de grupuri (ex. oile tind către turmele de oi, caprele tind către turme de capre, vacile tind către turme de vaci, caii tind către turme de cai).

    Când un grup de animale sau oameni este catalogat drept „turmă”, semnificaţia rezidă în tendinţa lor de a acţiona împreună, de exemplu, miscându-se in aceeaşi direcţie la un moment dat, fără ca aceasta se întample ca un rezultat al planificării sau coordonării. Mai degrabă, fiecare individ alege comportamentul ce corespunde cu cel al majoritaţii membriilor, posibil prin intermediul imitaţiei sau pentru că toţi răspund la aceiaşi factori externi. O turmă poate fi comparată cu un grup coordonat unde indivizii au roluri distincte. Multe din grupările umane, cum ar fi detaşamente militare sau echipe sportive, arata un asemenea grad al coordonării şi al diferenţierii rolurilor / mulţimilor, întocmai unor grupuri de animale, cum ar fi insectele eusociale. Asemenea, unele grupări umane se pot comporta mai mult ca o turmă.

1.Introducere

1.1. Importanţa studiului comportamentului sistemelor vii 

1.2. Turma

1.3. Instinctul de turmă (Herding Instinct)

1.4. Efectul „Parte (Partida) Invingătoare” (Bandwagon Effect)

1.5. Conştiinta de grup („Groupthink”)

1.6. Diverse modele si algoritmi pentru simularea sistemelor vii. Inteligenţa Multimilor

2.Semnificaţia Economică. Prezentarea problemei.

2.1. Legatura dintre Biologie si Finanţe  – Finanţele comportamentale

2.2  Ecologie

2.3. Feedback-ul pozitiv ca factor al amplificării efectului de turmă

2.3. Feedback-ul pozitiv ca factor al amplificării efectului de turmă

2.4.„Bulele” de la bursa de valori

2.5. Efectul de turmă (pe pietele financiare)

2.6. Este optim sa imiţi atunci cand nu ai informatii

3. Prezentarea şi simularea modelului

3.1. Riscul Coada

3.2. Tipuri de Agenţi si Regulile de Comportament

3.2.1. Agentul creator de piaţă

3.2.2.1.Investitori in Valoare  (Raţionalitate Nativă si Influenţa Socială în Dinamica de Grup)

3.2.2.2.Investitori Speculatori (Invaţare Socială intr-un Joc Minoritar)

3.2.2.3.Urmaritori ai Trendului (Invaţare Socială, Identitaţi Sociale şi Strategii)

3.3. Modificări ai principalilor parametrii si efectele acestora asupra modelului

4. Concluzii

Bibliografie