CAPITOLUL I. PREZENTARE GENERALĂ A BRD GSG
Cadrul juridic de organizare şi funcţionare al BRD-GSG.
Banca Română Pentru Dezvoltare SA face parte din Grupul Societe Generale şi în calitate de persoană juridică română se supune reglementărilor emise pe teritoriul României.
Banca Română pentru Dezvoltare SA este societate deschisă pe acţiuni şi funcţionează ca persoană juridică română în conformitate cu legislaţia privind societăţile comerciale, Legea Bancară nr. 58/2001, Legea nr. 52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori, reglementările Băncii Naţionale a României, ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare şi prevederile Actului Constitutiv.
Banca Română Pentru Dezvoltare SA este înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului-municipiul Bucureşti sub nr. J40/608/1991, în Registrul Bancar sub nr. PJR 40-007/1999 şi are codul fiscal nr. R361579/1992, autorizaţie BNR seria A nr. 1 din data de 1 iulie 1994.
Banca Română pentru Dezvoltare SA se supune reglementarilor BNR privind politica monetară, de credit, valutare, de plăţi, de asigurare a prudentei bancare şi de supraveghere bancară, precum şi celor emise de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.
Regulamentul de Funcţionare respecta diagrama de relaţie conform anexa 1. Toate celelalte reglementări referitoare la desfaşurarea activităţilor Băncii, precum şi toate amendamentele acestora se păstrează la sediul principal al Băncii şi se transmit în copie la Banca Naţională a României.
Banca Română pentru Dezvoltare SA are o structură organizatorică şi reguli de funcţionare axate în principal pe:
- asigurarea condiţiilor de a crea profit net, pe de-o parte prin realizarea activităţii bancare, iar pe de altă parte prin exercitarea unui control riguros al costurilor operaţionale şi al riscurilor;
- prioritatea acordată clienţilor, astfel încât nevoile acestora să fie satisfăcute în cele mai bune condiţii de deservire şi de costuri, în concordanţă cu interesele de ansamblu ale Băncii.
Ansamblul activităţilor Băncii este organizat pe structuri şi entităţi, conform organigramei generale astfel:
1. Administrarea şi conducerea Băncii:
- Adunarea Generală a Acţionarilor (AGA), Consiliul de Administraţie (CA), Comitetul de Direcţie (CD);
- Directorul General, Directorul General Delegat, Directori Generali Adjuncţi;
- Comitete specializate prevăzute de legea bancară;
- Alte comitete şi comisii.
2. Centrala Băncii.
Este structurată în departamente, direcţii şi asimilate acestora, servicii şi compartimente. Pe lângă structurile din Centrală pot funcţiona diverse comitete/comisii, impuse de legislaţia în vigoare sau create pentru activităţi specifice care funcţionează după regulamente sau instrucţiuni proprii.
Pot fi create echipe de proiect subordonate direct conducerii Băncii sau conducerii unei direcţii. La înfiinţarea unor astfel de structuri trebuie să se definească de către iniţiator misiunea, atribuţiile, competenţele si răspunderile.
Echipele de proiect funcţionează până la realizarea obiectivului pentru care au fost create; personalul acestor structuri poate fi propriu şi/sau atras din alte structuri implicate în realizarea acestor obiective.
3. Reţeaua teritorială a Băncii este organizată conform principiului teritorialităţii şi cuprinde sucursale şi alte tipuri de sedii secundare fără personalitate juridică:
- Sucursale Zonale;
- Sucursala Mari Clienţi Corporativi-sucursala Câmpineanu;
- Sucursale Judeţene;
- Sucursale.
Conform anexei 1.
Obiectul de activitate al Băncii îl constituie:
a) acceptarea de depozite în lei şi valută de la persoane fizice şi juridice române şi străine;
b) contractarea de credite în lei şi valută, operaţiunile de factoring şi forfetare;
c) emiterea şi gestiunea instrumentelor de plată şi de credit;
d) plăţi şi decontări;
e) transferuri de fonduri;
f) emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente;
g) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu valută;
h) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu metale preţioase şi obiecte confecţionate din acestea;
i) tranzacţii în cont propriu sau în contul clienţilor cu titluri de stat;
j) acţionarea ca agent custode pentru valori mobiliare;
k) desfăşurarea de activităţi de depozitare pentru fonduri deschise de investiţii şi societăţi de investiţii;
l) închirierea de casete de siguranţă;
m) consultanţă financiar bancară;
n) operaţiuni de mandat:
- negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare pentru societăţile prevăzute de Legea nr. 47/1991 şi prestarea de servicii în vederea realizării acestor obiective;
- prestarea de servicii pentru investiţiile statului care se realizează din fonduri de la buget în baza mandatului primit;
- alte operaţiuni de mandat.
Capitalul social subscris al Băncii este de 1.742.253 milioane lei, împărţit în 348.450.670 acţiuni nominative, dematerializate, în valoare de 5.000 lei fiecare.
Acţiunile sunt emise în formă dematerializată şi evidenţiate prin înregistrarea în registrul acţionarilor băncii ţinut de o societate de registru independent privat.
Structura acţioneratului:
- 51% - Societe Generale SA
- 7,32 % - Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului
- 4,99% - BERD
- 5% - Societatea de Investiţii Financiare Transilvania SA
- 5% - Societatea de Investiţii Banat-Crişana SA
- 5% - Societatea de Investiţii Financiare Moldova SA
- 5,26% - Societatea de Investiţii Financiare Muntenia SA
- 5,55% - Societatea de Investiţii Financiare Oltenia SA
- 10,88% - alţi acţionari (persoane fizice şi juridice).
Capitalul a fost vărsat astfel:
- numerar: 1.714.717.717.000.000 lei din care
o 700.136.657.430 lei
o 82.204.662 dolari SUA din care
20.000.000 dolari SUA la cursul de schimb valutar de 8.569,844 lei/1 dolar SUA;
62.204.622 dolari SUA la cursul de schimb valutar de 13.555 lei/1 dolar SUA.
- natură: 27.535.623.000 lei.
CAPITOLUL II. MODALITĂŢI DE PLATĂ
Modalităţile de plată folosite pe plan internaţional cunosc o mare diversitate, iar în practica comercială şi bancară internaţională au intervenit, în timp, o serie de modificări menite să îmbunătăţească activitatea desfăşurată, în special în direcţia creşterii operativităţii şi siguranţei operaţiunilor şi a valorilor transferate.
Folosirea uneia sau alteia dintre modalităţile de plată este condiţionată de o serie de factori, cum ar fi:
- gradul de încredere existent între parteneri;
- gradul de solvabilitate şi de lichidare al firmei plătitoare;
- necesitatea recuperării integrale şi în cel mai scurt timp a contravalorii mărfurilor livrate;
- mărimea cheltuielilor ocazionate de utilizarea uneia din modalităţi, în raport cu altele.
Aceşti factori determină alegerea acelor modalităţi de plată care prezintă un grad ridicat de garanţie a încasării preţului şi formularea unor clauze adecvate, cu un grad ridicat de siguranţă.
2.1. PLATA DIRECTĂ
2.1.1. Plata directă în numerar
Este forma cea mai simplă, utilizată în cadrul tranzacţiilor de valori mici, accidentale. Beneficiarul de import îl plăteşte pe exportator la locul expediţiei şi recepţiei, achitând pe loc, în moneda naţională a exportatorului sau în valută, valoarea mărfii primite sau a prestaţiei de servicii de care a beneficiat. Este o modalitate incomodă pentru importator, acesta fiind obligat să poarte cu sine sumele de bani aferente.
Ca o variantă a plăţii directe în numerar, este plata pe calea punerii la dispoziţia exportatorului a unui cec semnat de importator, cu plata la vedere, la o bancă accesibilă.
2.1.2. Plata prin ordin de plată
Importatorul care dispune de numerar sau de credit la o bancă, îi dă acesteia un ordin de plată, indicând numele beneficiarului şi suma ce urmează să fie plătită într-un anumit termen şi în anumite condiţii. Banca poate să dispună unei bănci corespondente din apropierea domiciliului exportatorului să-i plătească acestuia suma de bani ordonată de importator. Operaţiunea aceasta se numeşte operaţiune de transfer bancar.
Caracteristicile ordinului de plată sunt următoarele:
- plata se face pentru stingerea unei obligaţii asumate sau pentru stingerea unei datorii;
- operaţiunea porneşte din iniţiativa ordonatorului (plătitorului);
- poate fi revocat: ordonatorul îşi poate retrage sau modifică instrucţiunile până în momentul executării lui. Este deci o promisiune de plată cu un mare grad de risc pentru beneficiar;
- se poate emite numai pe bază de depozit bancar. Ordonatorul trebuie să creeze sursa din care să fie plătit beneficiarul prin blocarea unei părţi sau în întregime a depozitului sau, prin depuneri de numerar. Poate să fie folosit şi creditul bancar ca sursă de plată.
Ordinul de plată poate fi:
• simplu, asemănător cu cecul, când beneficiarul este plătit prin simpla legitimare;
• documentar, când plata se poate face numai dacă beneficiarul prezintă băncii plătitoare setul de documente cuvenite contractual cu partenerul său şi specificate în ordinul de plată. Este forma cea mai uzitată.
Sunt implicaţi: ordonatorul, beneficiarul, banca ordonatoare (emitentă a ordinului), banca plătitoare (banca corespondent).
Conform anexei 2.
2.1.3. Plata prin mandat poştal
Se poate face sub trei forme:
- mandatul ordinar;
- mandatul de vărsare într-un cont poştal;
- mandatul telegrafic. Este puţin utilizată din cauza distanţelor geografice.
2.2. SCHIMBUL DE DOCUMENTE DE PLATĂ
O asemenea modalitate se utilizează frecvent în cazul operaţiunilor de compensaţie, fără mişcare de bani. Exportatorul trimite unei bănci, din ţara sa, documentele care să ateste expedierea mărfii. Banca le expediază corespondentului său din ţara importatorului. Banca corespondent îl invită pe importator ca în loc de bani să-i prezinte documentele, din care să rezulte că a expediat la rândul său exportatorului devenit importator (fiecare din cele două părţi contractante are dubla calitate de exportator şi de importator) mărfurile convenite, de valoare egală. Banca respectivă face schimbul de documente şi, prin reţeaua bancară respectivă, fiecare din cei doi parteneri intră în posesia documentelor celuilalt, putând să devină proprietar al mărfurilor importate. Mişcarea de numerar se rezumă numai la comisioanele plătite băncilor.
De multe ori schimbul de documente este însoţit şi de o garanţie bancară în favoarea celui care face primul expedierea partidei angajate în compensaţie, ordonată de cel care beneficiază de această primă expediere. Deşi, teoretic, este posibil ca expedierile să aibă loc concomitent, practic acest deziderat este greu de realizat.
Este de remarcat faptul că schimbul de documente se poate face şi fără participarea băncilor, dar numai pentru tranzacţii minore şi accidentale.
2.3. PLATA PRIN INCASSO DOCUMENTAR
Incasso-ul este o modalitate de plată prin care documentele necesare dispunerii (efectuării) unei plăţi circulă între bănci în scopul:
- acceptării şi/sau efectuării plăţii, pe bază de documente;
- eliberării de documente, contra acceptării şi/sau efectuarea plăţii;
- eliberării de documente, în alte condiţii.
