FACTORII TEHNICI
Evoluţia tehnicilor de producţie a determinat schimbări importante în metodele de gestiune a personalului. Dezvoltarea mecanizării producţiei la începutul secolului XX şi al lucrului la bandă, respectiv la producţia în flux, au avut drept consecinţe o creştere a dimensiunilor unităţilor de producţie, necesitând astfel metode administrative riguroase de gestiune a efectivului de lucrători.
Atenţia prioritară acordată aspectelor tehnice şi de producţie a condus la apariţia unor fenomene de insatisfacţie ale lucrătorilor datorate formelor de organizare a muncii, absenţei relatiilor umane şi a existenţei unor sisteme de salarizare conflictuale. În consecinţă au apărut o serie de disfuncţionalităţi caracterizate prin:
-conflicte colective de muncă ( greve);
-conflicte individuale între muncitori sau între muncitori şi maiştri;
-absenteism cronic;
-accidente de muncă;
-dispariţia unor meserii;
Schimbările tehnice ulterioare au permis şi au solicitat totodată îmbogăţirea conţinutului funcţiunii de personal.
Astfel, aplicarea noilor tehnici a solicitat o mână de lucru superior calificată, în comparaţie cu organizarea ştiinţifică a muncii care impune o calificare medie a fiecărui lucrător în raport cu diviziunea muncii stabilită. Totodată, ritmul rapid al schimbărilor tehnice a solicitat lucrători, care trebuiau să se adapteze la numeroasele meserii şi mai ales să-şi lărgească domeniile lor de competenţă.
Influenţa factorilor tehnici asupra evoluţiei funcţiunii de personal se resimte şi prin intermediul investiţiilor ridicate ce se fac pe un loc de muncă, solicitând o folosire cât mai eficientă pentru recuperarea cheltuielilor făcute.
Apare necesitatea abandonării modalităţilor tradiţionale de lucru, după un orar fix şi găsirea unor noi soluţii de organizare a lucrului.
Se poate afirma că factorii tehnici au contribuit la evoluţia funcţiunii de personal şi la constituirea managementului resurselor umane prin preocupările pe care le-au determinat legate de: organizarea ştiinţifică a muncii; evoluţia calificărilor; existenţa supraefectivelor de lucrători; organizarea programului de lucru al lucrătorilor.
FACTORII ECONOMICI
În prima jumătate a secolului nostru, trecerea în ţările occidentale, de la o economie a penuriei la o economie cu un consum de masă, a solicitat prioritatea cerinţelor cantitative ale producţiei, în timp ce considerentele de ordin calitativ au rămas pe plan secundar. Transformările economice după deceniul cinci al secolului XX au făcut să se inverseze ordinea respectivă, solicitându-se produse mai bune, pentru a se putea produce mai mult.
Relansarea creşterii economice a dezvoltat şi mai mult producţia amplificând concurenţa, iar cumpărătorii au devenit tot mai sensibili la raportul “calitate-preţ”. În întreprinderi s-a simţit necesitatea unui triplu efort pentru inovare, productivitate, calitate.
Tot ca un aspect economic ce se remarcă în întreprinderile din ţările dezvoltate este şi faptul că salariile nu sunt indexate colectiv şi nu cresc în mod automat în raport cu preţurile.
Noile restricţii economice au determinat necesitatea unei flexibilităţi privind efectivele de salariaţi, programele lor de lucru, individualizarea profesiilor şi a salariilor, dezvoltarea negocierilor. Toate acestea au dat o noua perspectivă şi au lărgit considerabil domeniul managementului resurselor umane.
CUPRINS
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE……………………4
1.1 EVOLUŢIA FUNCŢIUNII DE PERSONAL ŞI CONSTITUIREA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE… ……………..4
1.1.1 FACTORII TEHNICI, ECONOMICI, SOCIOLOGICI………….5
1.1.2 ETAPE ÎN EVOLUŢIA FUNCŢIUNII DE PERSONAL……….8
1.2 CONŢINUTUL ŞI OBIECTIVELE MANAGEMENTULUI
RESURSELOR UMANE…………………………………………10
1.2.1 CONCEPTUL DE MANAGEMENT AL RESURSELOR UMANE…….…………………………………………………..10
1.2.2 OBIECTIVUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR
UMANE…………………………………………………………13
1.2.3 POLITICA RESURSELOR UMANE…………………………..14
1.3 INTEGRAREA MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE
ÎN POLITICA GENERALĂ A ÎNTREPRINDERII………………17
1.4 NATURA ACTIVITĂŢILOR ŞI TIPURI DE SPECIALIŞTI ÎN
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE………………….19
1.4.1 NATURA ŞI TIPURILE DE ACTIVITĂŢI ÎN DOMENIUL
RESURSELOR UMANE……………………………………….19
1.4.2 CATEGORII DE SPECIALIŞTI ÎN DOMENIUL RESURSELOR
UMANE…………………………………………………………21
1.4.3 CALITĂŢILE MANAGERULUI DIN DOMENIUL
RESURSELOR UMANE……………………………………….22
1.5 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN CADRUL
MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE………………25
1.6 PROBLEME TEORETICE PRIVIND SISTEMUL DE
SALARIZARE……………………………………………………29
CAPITOLUL II………………………………………………………………32
PREZENTAREA GENERALĂ A SOCIETĂŢII COMERCIALE ”MONDEX” SA
2.1 SCURT ISTORIC AL SOCIETĂŢII COMERCIALE “MONDEX”
SA…………………………………………………………………32
2.2 MEDIUL CONCURENŢIAL…………………………………….35
2.3 STRUCTURA DE PRODUCŢIE A UNITĂŢII………………….36
2.4 ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII DE PERSONAL DIN CADRUL FIRMEI……….37
2.5 ORGANIZAREA STRUCUTURALĂ A SC ”MONDEX” SA….43
2.6 INDICATORI ECONOMICO – FINANCIARI PE ANII 1998 - 2000……………………………………………..44
CAPITOLUL III…………………………………………………………….46
CONSIDERAŢII PRIVIND MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE LA SC “MONDEX” SA
3.1 PROCESUL DE RECRUTARE A RESURSELOR UMANE LA
SC “MONDEX” SA………………………………………………47
3.2 PROCESUL DE SELECŢIE ŞI ÎNCADRARE A PERSONALULUI
LA SC “MONDEX” SA…………………………………………..51
3.3 PROCESUL DE MOTIVARE ŞI PARTICIPARE A
LA SC “MONDEX” SA…………………………………………..55
3.4 ANALIZA SISTEMULUI DE SALARIZARE LA SC “MONDEX”
SA…………………………………………………………………58
3.4.1 STABILIREA FONDULUI DE SALARII LA
SC “MONDEX” SA…………………………………………….59
3.4.2 ELEMENTELE STRUCTURALE ALE SALARIULUI……….63
3.5 CORELAŢIA DINTRE PRINCIPALII INDICATORI CARE
PRIVESC SALARIZAREA PERSONALULUI ŞI
REZULTATELE ECONOMICE ALE SC “MONDEX” SA…….73
CAPITOLUL IV……………………………………………………………..80
CONCLUZII ŞI PROPUNERI ÎN DIRECŢIA CREŞTERII EFICIENŢEI ECONOMICE ÎN CADRUL MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE LA SC “MONDEX” SA
