1.1. OBIECTIVELE SI ROLUL BILANTULUI CONTABIL

    Inregistrarile contabile reflecta existenta si miscarea fiecarui element de activ si pasiv prin intermediul conturilor. Aceste elemente patrimoniale sunt apoi sintetizate dupa anumite criterii, pentru a constitui un tot unitar, cu scopul de a facilita cunoasterea situatiei economico-financiare. Acest proces se realizeaza la anumite perioade de timp cu ajutorul unui procedeu specific metodei contabilitatii si anume BILANTUL.

    Bilantul contabil reprezinta documentul oficial de gestiune al unitatilor patrimoniale si al persoanelor fizice care au calitatea de comerciant si asigura, dupa cum prevede legea, formarea unei imagini fidele, clare si complete privind patrimoniul, situatia financiara si rezultatele obtinute.

Bilantul constituie, de asemenea, un instrument foarte important in procesul de fundamentare a deciziilor privind dirijarea activitatii curente si mai ales a celei de perspectiva.

    Prin intermediul conturilor se reflecta existenta fiecarui element patrimonial de activ sau pasiv in parte, iar cu ajutorul bilantului, care este un procedeu de generalizare a datelor din conturi, se reflecta patrimoniul in totalitatea lui, cu structura sa de activ si pasiv.

    Obiectivul fundamental al contabilitatii este prezentarea de situatii financiare periodice, conturi anuale sau documente de sinteza, care formeaza un tot unitar si care trebuie sa ofere o imagine fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor unitatii patrimoniale in scopul furnizarii de informatii utile ansamblului de utilizatori pentru luarea de decizii economice. Pentru realizarea obiectivului contabilitatii, bilantul contabil a fost proiectat ca un document de sinteza complex alcatuit din urmatoarele componente: bilantul propriu-zis, contul de profit si pierdere, anexa la bilant, si raportul de gestiune.

    Toate acestea necesita o munca laborioasa pentru completare, intrucat exista un volum mare de informatii care trebuie analizate si valorificate pentru a oferi o imagine cat mai clara a patrimoniului la un moment dat.

Reflectarea patrimoniului dupa structura sa de activ si pasiv are drept consecinta impartirea bilantului in doua parti distincte: activ si pasiv. Activul bilantului cuprinde in forma generalizata active imobilizate si active circulante, iar pasivul cuprinde capitaluri proprii si datorii. Generalizarea este aprofundata, atat in cadrul activului, cat si al pasivului, pe grupe si posturi de bilant cu o anumita corelatie intre ele, aceasta find necesara pentru analiza activitatii economico-financiare a unitatii patrimoniale.

    Fiecare parte a bilantului are rolul sau si nu poate fi despartita de celelalte. Astfel, bilantul prelucreaza informatiile din cursul exercitiului si constata rezultatul, contul de profit si pierdere descrie si explica rezultatele prin prisma cheltuielilor si veniturilor care l-au determinat, precum si a activelor consumatoare si producatoare de rezultate, iar anexa completeaza si explica elementele din bilant si contul de rezultate pentru obtinerea unei imagini fidele. Fiecare dintre cele trei parti ofera informatii diferite, care impreuna sa conduca la atingerea obiectivului conturilor anuale. Bilantul furnizeaza informatii cu privire la pozitia financiara a unitatii patrimoniale, contul de profit si pierdere prezinta informatii despre rezultatul exercitiului, iar anexa aduce clarificari asupra politicilor promovate de unitate in domeniul investitiilor, finantarii, fiscalitatii si evaluarii patrimoniului.

    Obiectivele principale ale situatiilor financiare sunt: prezentarea situatiei economico-¬financiare a patrimoniului, informarea utilizatorilor, protectia creditorilor.

    Prezentarea situatiei economico-financiara a unitatii patrimoniale este obiectivul principal al bilantului contabil. Acesta trebuie sa asigure o imagine cat mai clara asupra unor elemente, pentru a putea fi apreciata stabilitatea economico-financiara a societatii, precum si situatia rezultatului. Situatia financiara ofera informatii asupra surselor si a modului de utilizare a acestora, precum si termenele de scadenta ale lor, dar si asupra capacitatii societatii de a detine si achizitiona lichiditatile necesare acoperirii datoriilor, deci asupra solvabilitatii acesteia. Situatia rezultatului se observa prin reprezentarea cheltuielilor si veniturilor si indica modificarea capitalului societatii pe parcursul exercitiului.

Informarea utilizatorilor reprezinta un obiectiv de interes intern. Scopul in acest caz este de a oferi organelor de conducere si control date cu privire la formarea costurilor si a preturilor de vanzare, controlul costurilor si a eficientei economice, etc.     Pe baza acestor informatii se vor lua masuri si decizii pentru viitor si se va coordona activitatea de planificare si conducere.

Un alt obiectiv al situatiilor financiare este acela de protectie a creditorilor. Conturile anuale pun la dispozitia creditorilor informatii care sa garanteze investitiile facute. De asemenea reprezinta o garantie pentru banci ca eventualele imprumuturi acordate vor fi rambursate, sau ca pot fi contractate noi imprumuturi.

    La modul general, situatiile financiare reprezinta o sinteza a activitatii economica¬financiare din unitatea patrimoniala pe tot parcursul exercitiului.

    Deci rolul principal al bilantului este de a prezenta situatia financiara a intreprinderii, dar in acelasi timp, furnizeaza si informatiile necesare pentru evaluarea structurii capitalului, calculul ratei de randament si determinarea lichiditatii si flexibilitatii financiare a unitatii patrimoniale.