Taxele de consumaţie
Taxele de consumaţie sunt impozite indirecte cuprinse in preţul de vanzare al mărfurilor produse şi realizate în interiorul aceleaşi ţări. La plata acestor impozite indirecte sunt supuse, de regulă, bunurile de larg consum, motiv pentru care se mai întâlnesc şi sub denumirea de cheltuieli de consum.
În practica fiscala se întâlnesc două mari tehnici de impunere a cheltuielilor de consum;
a) prin impozite analitice pe anumite cheltuieli specifice, rezultând taxe de consumaţie pe produs (accize);
b) printr-un impozit sintetic pe cheltuiala globala care afectează ansamblul cheltuielilor efectuate de un contribuabil, rezultând taxe de consumaţie cu caracter general (taxe generale pe vanzari).
a. Taxele de consumaţie pe produs (accizele)
Aceste taxe vizează consumul anumitor produse care se consumă în cantitaţi mari şi care nu pot fi înlocuite de cumpărători cu altele, pentru că în acest fel , impozitul să aibă un randament fiscal cât mai ridicat.
Insituirea de impozite pe anumite cheltuieli specifce de consum ridică, pe de o parte, o problemă de politică fiscală constând în alegerea categoriilor de bunuri care să fie impozitate, iar pe altă parte, o problemă de tehnică fiscală, ce constă în alegerea metodelor de impozitare.
În legătură cu primul aspect, în prezent, aceste impozite vizează două mari categorii de mărfuri: articole de lux (blănuri naturale, bijuterii, articole de cristal, autoturisme, arme de vânătoare etc.) şi unele bunuri de uz curent consumate în cantităţi mari şi care au cerere inelastică (băuturi alcoolice, produse din tutun, cafea, produse petroliere etc.).
Prin instituirea unor asemenea impozite pot fi urmărite nu numai obiective cu caracter financiar, ci şi obiective cu caracter social (restrângerea consumului unor produse dăunătoare sănătaţii), cu caracter economic (limitarea importurilor), cu caracter ecologic (impozitarea consumului de carburanţi sau a blănurilor naturale) etc.
În legatură cu al doilea aspect, în ceea ce priveşte tehnica fiscală, taxele de consumaţie se calculează:
- fie în sumă fixă pe unitatea de măsură, ceea ce permite lupta împotriva fraudei, dar care prezintă inconvenientul că nu se adaptează automat la fluctuaţiile monetare şi necesită actualizări periodice;
- fie cote procentuale aplicate asupra preţului de vânzare, metodă ce prezintă avantajul unei adaptări suple la fluctuaţiile monetare, dar care facilitează frauda fiscală.
De regulă, produsele destinate exportului sunt scutite de aceste impozite, iar cele provenite din export trebuie impuse cu aceeleaşi taxe, ca şi produsele indigene. Nivelul cotelor utilizate pentru calculul accizelor pentru produsele din tutun depăşeşte frecvent cota de 50-60%.
În România,în vederea aderării la Uniunea Europeană, prevederile referitoare la accize incluse in Codul Fiscal sunt în cea mai mare parte armonizate cu prevederile directivei a XII-a a Uniunii Europene.
Baza de impozitare a accizelor o formează în general preţurile, asupra cărora se aplică o cotă procentuală de impozit, sau cantitaţile exprimate în unitaţi naturale asupra cărora se aplică o cotă fixă exprimată în euro pe unitate.
Concluzionând, accizele se instituie, de regulă, asupra produselor la care:
- producţia şi vânzarea sunt supravegheate de stat;
- elasticitatea cererii în raport cu venitul este supraunitară;
- consumul lor conduce la afecterea sănătaţii populatiei, la influenţarea mediului înconjurător etc.
b. Taxele de consumaţie cu caracter general(taxele generale pe vanzari)
Aceste taxe vizează volumul total al vânzărilor, indiferent dacă obiectul vânzării îl reprezintă bunurile de consum sau mijloacele de producţie, motiv pentru care mai sunt întâlnite şi sub denumirea de impozite pe cifra de afaceri.
1. În practica fiscală internaţională, în funcţie de veriga la care se încasează se cunosc două forme de aşezare a impozitului pe cifra de afaceri, astfel:
- impozitul cumulative(multifazic)
- impozitul unic(monofazic)
În condiţiile practicării impozitului cumulative, mărfurile sunt impuse la toate verigile prin care trec din momentul ieşirii din procesul de fabricaţie şi până când ajung la consumator. Impozitul se mai numeşte şi “în cascadă”, ”bulgăre de zăpadă” sau “ în piramidă” deoarece la fiecare veriga nouă se aşază asupra preţului la care se achiziţionează marfa în care este inclus şi impozitul plătit cu prilejul fiecărei tranzacţii până în momentul respectiv.
Impozitul unic se caracterizează prin aceea că se încasează o singură dată, indiferent de numărul verigilor prin care trece marfa supusă impunerii.
Impozitul se poate încasa:
- fie în momentul vânzării mărfii de către producător şi atunci se numeste taxă de producţie;
- fie în stadiul comeţului cu ridicata sau cu amănuntul şi se numeşte taxa asupra vânzării sau impozit pe circulaţie.
Taxa de producţie este mai uşor de administrat, deoarece sunt mai puţini plătitori şi are un grad mai scăzut de stratificare, pe câtă vreme impozitul pe circulaţie scapă de sub efectul dublei impozitări.
Acest impozit s-a practicat in Marea Britanie, Danemarca, Irlanda, Suedia, Norvegia, iar în SUA, Canada , Japonia si Elveţia se practică şi în prezent.
2.În funcţie de baza de calcul, impozitul pe cifra de afaceri îmbracă două forme:
- impozitul pe cifra de afaceri brută;
- impozitul pe cifra de afaceri netă.
3.2.9.1. Zone libere……………………………………………35
3.2.9.2. Reexportul marfurilor de pe teritorul Romaniei….…..36
3.2.9.3. Marfurile exportate si returnate in Romania…………36
3.2.10. Datoria vamala……………………………………………...36
3.2.10.1. Formarea datoriei vamale…………………….…..36
3.2.10.2. Garantare datoriei vamale……………………...…36
3.2.10.3. Evidenta si plata datoriei vamale……………..…..36
3.2.10.4. Stingerea datoriei vamale…………………………37
3.2.11. Plangeri si contestatii vamale……………………………....37
3.2.12. Sanctiuni…………………………………………...……….38
3.2.13. Dispozitii finale si tranzitorii……………………………….39
4. STUDIU DE CAZ………………………………………………..……..40
4.1. Analiza econometrica a impactului taxelor
vamale asupra veniturilor bugetului de stat………………………………..40
4.1.1. Introducere………………………………………………...…40
4.1.2. Fundamente teoretice………………………………..……….40
4.1.3. Metoda si rezultat…………………………………………….43
4.2. Concluzii……………………………………………………..…….47
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………….48
