În ansamblul raporturilor juridice, raporturile din domeniul finanţelor publice se recunosc şi astfel se caracterizează prin finalitatea lor financiar-publică, în acest sens, distingându-se şi elementele acestui tip de raport şi anume:

             - subiectele participante;

             - conţinutul raporturilor juridice; 

             - obiectul raporturilor juridice.

    Subiecţii raporturilor juridice care au ca şi obiect finanţele publice, se împart în două mari categorii:

1) organele financiare de stat;

2) persoane fizice sau juridice, acestea putând fi: alte organe de stat, instituţii publice sau întreprinderi economice.

    Între subiecţii raporturilor de drept financiar există o inegalitate în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile acestora; subiectele acestor raporturi au poziţie juridică diferită, chiar şi în situaţia în care acestea sunt organe de stat.

    Organele financiare de stat reprezintă primul subiect in cadrul acestor tipuri de raporturi, in această primă categorie fiind incluse: Guvernul, Ministerul Finanţelor, organele sale teritoriale, organele teritoriale cu competenţă în acest domeniu.

    Organele financiare de stat au numeroase atribuţii în ceea ce priveşte bugetele publice, ele sunt învestite prin lege cu atribuţii de stat specifice în vederea elaborării şi executării bugetelor publice, de asemenea, acestea sunt responsabile şi cu organizarea activităţii de percepere a impozitelor, administrarea şi repartizarea fondurilor băneşti ale bugetelor publice.

    Exercitarea atribuţiilor autoritare cu care sunt învestite şi anume elaborarea şi executarea bugetelor publice, stabilirea şi încasarea veniturilor publice precum şi administrarea şi repartizarea ulterioară a acestora pe destinaţii legale, dar şi executarea controlului în ceea ce priveşte aplicarea normelor juridice în vigoare, determină poziţia juridică a acestora de reprezentante ale intereselor financiare de stat sau publice, această calitate reprezentând de fapt expresia regimului de drept public al raporturilor juridice stabilite în temeiul şi în aplicarea normelor de drept financiar public.

    Organele financiare de stat au o situaţie juridică specifică , ele având capacitatea juridică de a pretinde celuilalt subiect participant în cadrul raportului juridic de drept financiar, anumite acţiuni – prestaţii sau abţineri – în această situaţie având dreptul de a-l putea controla, sancţiona şi executa silit, aceste capacităţi exercitându-se concomitent cu obligaţia acestora de a respecta şi garanta drepturile şi interesele legale ale celuilalt subiect participant.

    Un exemplu concret în acest sens ar fi acela în care organele financiare de stat au pe de-o parte dreptul de a stabili veniturile publice, de a verifica şi hotărî sumele cuvenite pentru fiecare buget public iar pe de altă parte, de a încasa în contul acestor bugete publice sumele reprezentând veniturile publice, de asemenea, le mai revin şi atribuţiile de a coordona, controla şi urmări, inclusiv prin executare silită, realizarea impozitelor şi a taxelor contribuabililor.

    Al doilea subiect participant în cadrul raporturilor juridice care au ca obiect finanţele publice este reprezentat de catre organe de stat, instituţii publice, întreprinderi economice şi persoane fizice, activitatea şi controlul acestora fiind reglementate prin norme de drept financiar public.

    Raporturile juridice care apar între subiectele de drept financiar reprezintă expresia regimului de drept public al raporturilor juridice stabilite în temeiul şi aplicarea normelor de drept financiar public; spre deosebire de regimul de drept privat al raporturilor juridice dintre cetăţeni în cadrul cărora subiectele participante sunt pe o poziţie juridică de egalitate, mai mult decât atât, aceştia au posibilitatea de a participa sau nu în astfel de raporturi, conform intereselor lor patrimoniale.

    Acesta este determinat de drepturile şi obligaţiile care revin subiectelor participante în cadrul acestor tipuri de raporturi specifice, după cum urmează:

              - în ceea ce priveşte organele financiare de stat, acestea au atât dreptul cât şi obligaţia de a elabora bugetele publice, de asemenea stabilesc şi încasează veniturile publice, precum şi de a le administra corespunzător şi de a le repartiza potrivit destinaţiilor legale;

              - cît despre cel de-al doilea subiect participant, acesta trebuie să-şi execute obligaţia financiară stabilită prin lege de a-şi achita impozitele, taxele şi alte datorii contributorii, însă, in egală masură poate reclama dreptul de a i se aplica corect normele juridice de către organul financiar de stat, având posibilitatea de a ataca în instanţă măsurile considerate nelegale, executate de către acestea.

    Conform Teoriei generale a dreptului, obiectul raporturilor juridice este determinat de acţiunea, bunul material sau valorile vizate de drepturile şi obligaţiile subiectelor participante.

    În ceea ce priveşte dreptul financiar, obiectul acestor raporturi juridice se identifică în fondurile băneşti sau sumele de bani ce se stabilesc şi se acorda în cadrul raporturilor juridice de finanţare bugetară care apoi se individualizează şi se încasează ca impozite şi taxe, de asemenea, la acestea se adaugă acţiunile sau operaţiunile de întocmire a proiectelor bugetelor ministerelor şi a altor organe de stat şi acţiuni şi operaţiuni de executare silită prin poprire sau prin urmărirea bunurilor subiectelor debitoare.

    Pe lângă particularitatea raporturilor juridice de drept financiar privitoare la elementele constitutive ale acestora(subiecte, conţinut, obiect), acestea prezintă particularităţi şi din punctul de vedere al modului de soluţionare a litigiilor care apar între subiectele participante în cadrul acestor raporturi, în acest sens, raporturile juridice din domeniul finanţelor publice se soluţionează pe cale administrativă de către organele administrative financiare de stat care participă ca subiecte sau de către organele administrative superioare acestora, pe când pentru litigiile care apar în cadrul raporturilor juridice din domeniul financiar, competentă în acest sens este instanţa judecătorească, ca şi exemplu în acest sens poate fi menţionată contestaţia unei persoane împotriva actelor de executare silită a impozitelor şi taxelor.

Introducere..........................................................................................................................................5

Capitolul I. Raporturile juridice financiare

1.1. Subiectele raporturilor juridice financiare...........................................................................7

1.2. Conţinutul raporturilor juridice financiare...........................................................................8

1.3. Obiectul raporturilor juridice financiare..............................................................................8

Capitolul II. Controlul financiar

   2.1.   Noţiuni introductive..........................................................................................................10

   2.2.   Funcţiile controlului financiar...........................................................................................11

   2.2.1. Funcţia de evaluare.................................................................................................11

   2.2.2. Funcţia preventivă...................................................................................................12

   2.2.3. Funcţia de documentare..........................................................................................12

   2.2.4. Funcţia recuperatorie..............................................................................................12

   2.2.5. Funcţia educativă....................................................................................................12

   2.3.   Formele controlului financiar...........................................................................................12

   2.3.1. Controlul administrativ...........................................................................................13

   2.3.2. Controlul jurisdicţional...........................................................................................13

   2.3.2.1. Controlul parlamentar................................................................................13

  2.3.2.2. Controlul financiar preventiv.....................................................................14

   2.3.2.2.1. Controlul financiar preventiv propriu .......................................16

    2.3.2.2.2. Controlul financiar preventiv delegat........................................17

  2.3.2.3. Controlul financiar de gestiune.................................................................18