" MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ"
Sistemul administraţiei publice se caracterizează prin anumite particularităţi determinate de specificul acitivităţilor desfăşurate in instituţiile publice.
Întreaga activitate din administraţia de stat este reglementată şi organizată potrivit legii în scopul servirii intereselor generale şi satisfacerii cerinţelor persoanelor fizice şi juridice. În acest scop, autorităţile administraţiei publice şi serviciile publice execută putere publică.
Puterea publică este definită ca fiind ansamblul atribuţiilor, stabilite de lege, care permit organelor din administraţia publică satisfacerea intereselor generale.
Prin lege se constituie diferite funcţii publice. Acestea, sunt încredinţate funcţionarilor publici, adică acelor persoane prin care actionează instituţiile administrative, care formează administraţia statului.
Pe lângă aceste resurse umane, care sunt cele mai importante din categoria resurselor sistemului administrativ, sunt necesare resurse materiale şi financiare. În general, în administraţia de stat persoanele care deţin funcţii poartă denumirea generică de funcţionari publici.
Funcţionarul public este o persoană care, în conformitate cu dispoziţia actelor normative, este numită de autoritatea publică competentă sau este aleasă potrivit normelor legii şi investită în mod legal cu atribuţiile funcţiei sale, prestând în mod permanent o activitate, cu scopul de a asigura funcţionarea continuă a unui serviciu public
POLITICA DE PERSONAL ÎN MANAGEMENTUL PUBLIC:
Pornind de la actele normative existente în materia gestionării personalului, se conturează doua accepţiuni legate de noţiunea de “polítică de personal” în managementul public.
Prima accepţiune are un sens restrâns şi se referă la principiile şi regulile după care se realizează încheierea, modificarea sau desfacerea contractului de munca, precum şi obligaţiile funcţionarilor publici. În Romania, nu există deosebiri esentiale între regimul juridic al persoanelor salariate în cadrul autorităţilor administraţiei publice şi ceilalţi salariaţi.
Cea de-a doua accepţiune are un sens larg, cuprinzând în plus şi principiile şi regulile care se referă la realizarea condiţiilor necesare a fi create în cadrul autorităţilor administraţiei publice, pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii funcţionarilor publici.
Prin urmare, politica de personal are în vedere pregătirea, recrutarea, selecţia, promovarea şi perfecţionarea funcţionarilor publici şi a celorlaţi salariaţi, relaţiile din cadrul autorităţilor publice, calităţile factorului uman din administraţie, stilul de conducere al liderilor politici şi metodele utilizate de managerii specializaţi în administraţia publică
INSTRUIREA ŞI PREGĂTIREA PROFESIONALĂ A FUNCŢIONARILOR PUBLICI:
Personalul care îşi desfăşoară activitatea în sistemul administraţiei de stat trebuie să aibă o anumită pregătire, deoarece eficienţa serviciilor publice este determinata si de nivelul de pregatire al functionarilor publici implicaţi în desfăşurarea activităţilor.
Un sistem al administraţiei publice, încadrat cu suficiente resurse materiale şi financiare, dar cu funcţionari nepregătiţi profesional şi managerial, nu îşi poate îndeplini funcţiile, irosind resursele existente.
De asemenea, cele mai bune legi administrative nu dau resultatele aşteptate dacă nu sunt implicate în interesul societăţii de către funcţionari bine pregătiţi pentru a desfăşura activităţi specifice.
Dobândirea cunoştinţelor fundamentale, generale, nu este suficientă. Este necesară o pregătire specială pentru exercitarea funcţiilor publice, în vederea folosirii cunoştinţelor obţinute într-o anumită ramură a activităţii. De asemenea, este indispensabilă şi menţinerea cunoştinţelor la nivelul dezvoltării contemporane a ştiinţei şi tehnicii de specialitate.
Prin urmare, competenţa profesională şi cea în domeniul managementului public sunt absolut necesare pentru obţinerea eficientei la nivelul sistemului administrativ prin previzionarea corespunzătoare a evoluţiilor viitoare, organizarea activităţii, gestionarea resurselor, motivarea angajaţilor şi controlul modului de desfăşurare a proceselor.
Cuprins:
1. Introducere 3
2. Managementul resurselor umane – aspecte teoretice 15
2.1 Managementul resurselor umane în Administraţia Publică 18
2.1.1 Politica de personal în managementul public 19
2.1.2 Instruirea şi pregătirea profesională a funcţionarilor publici 22
2.1.3 Recrutarea funcţionarilor publici 24
2.1.4 Selecţia funcţionarilor publici 25
2.1.5 Evaluarea activităţilor 27
3. Prezentarea organizatiei: PRIMARIA SECTOR 4 27
3.1. Scurt istoric 29
3.2. Atribuţiile Consiliului Local 33
3.3. Structura organizatorică 33
3.4. Analiza principalilor indicatori economico – financiari 35
4. Analiza diagnostic a compartimentului de resurse umane 45
4.1. Structura de personal 45
4.1.1 Structura efectivului de salariaţi pe total şi categorii 45
4.1.2 Structura organizatorică a resurselor umane sub aspectul vârstei 47
4.1.3 Structura organizatorică a resurselor umane sub aspectul repartiţiei după sexe 49
4.1.4 Analiza vechimii în muncă a resurselor umane 49
4.1.5 Analiza structurală a numărului de angajaţi după studiile urmate 53
4.2. Analiza gestiunii resurselor umane 55
4.2.1 Analiza efectivului de salariaţi din punct de vedere cantitativ, structural şi calitativ 55
4.2.2 Analiza eficienţei utilizării resurselor umane 57
4.2.3 Analiza eficienţei cheltuielilor salariale 64
5. Evaluarea şi instruirea personalului în cadrul primăriei 72
5.1. Modalităţi de realizare a activităţii de instruire 78
5.1.1 Instruirea diferitelor categorii 79
5.1.2 Evaluarea activităţilor de instruire – învăţare 79
5.2. Evaluarea performanţelor profesionale 80
6. Măsuri şi propuneri de îmbunătăţire a evaluării şi instruirii personalului 95
7. CONCLUZII 108
8. Bibliografie 111
9. Anexe 112
