In orice domeniu: economic, social, cultural - investitiile sunt asociate ideii de dezvoltare. Dezvoltarea oricarei societati comerciale necesita si investitii corespunzatoare. In mod logic, la nivelul economiei nationale, dezvoltarea aparatului de productie si largirea suportului material al activitatilor social-culturale sunt in dependenta directa de fondurile de investitii pe care societatea isi permite sa le aloce intr-o anumita perioada.

Dar cresterea economica nu este in functie numai de volumul investitiilor. Ea este si urmarea modului in care fondurile banesti disponibile sunt repartizate pe obiecte concrete, a manierei in care aceste fonduri sunt esalonate in timp, a felului cum sunt gestionate. Eficienta investitiilor este o conditie la fel de importanta, daca nu chiar mai importanta, care apare in activitatea economica. Actul decizional avand ca obiect dezvoltarea economica trebuie, intotdeauna, sa se motiveze prin directionari precise reiesite din asemenea operatii.

In economie, prin investitii, in sens larg, se intelege orice cheltuiala baneasca facuta cu scopul de a obtine profit. In sens mai restrans, prin investitii se inteleg cheltuielile care vizeaza construirea de cladiri, achizitionarea de utilaje si altele asemenea. La nivelul unei societati comerciale, investitiile vizeaza cresterea patrimoniului acesteia.

Investitiile reprezinta suportul material al dezvoltarii economico-sociale a tarii. Prin ele se asigura sporirea capitalului fix, cresterea randamentului tehnic si economic al celor existente dar si crearea de noi locuri de munca. In acest context, investitiile reprezinta elementul decisiv al cresterii economice, al promovarii factorilor intensivi, calitativi si de eficienta.

Investitiile au un pronuntat caracter novator deoarece prin ele se creaza conditiile materiale necesare promovarii progresului tehnic si a rezultatelor activitatii de cercetare stiintifica in toate domeniile de activitate, iar prin aceasta se asigura perfectionarea mijloacelor de productie, tehnologiilor, formelor de organizare a productiei, precum si innoirea produselor. Promovarea progresului tehnic prin investitii trebuie privita din trei puncte de vedere: tehnic, economic si social. Din punct de vedere tehnic investitiile alocate conduc la perfectionarea bazei tehnice a unitatii economice si in general a societatii; sub aspect economic, investitiile contribuie la cresterea volumului productiei realizate si implicit vor duce la o crestere uneori considerabila a indicatorilor de eficienta economica; iar sub aspect social prin investitii se asigura cresterea nivelului de trai, usurarea muncii depuse si in general, cresterea eficientei sociale. Toate acestea sunt posibile ca urmare a faptului ca prin investitii se asigura mecanizarea, automatizarea si robotizarea proceselor de productie, modernizarea utilajelor existente, crearea de noi mijloace de munca, mai perfectionate, elaborarea de noi tehnologii moderne, crearea si folosirea de noi materiale mai ieftine, etc.

In dezvoltarea economiei nationale au un rol hatarator in asigurarea modernizarii intregii activitati economice ca o conditie indispensabila de adaptare a sistemelor tehnice si economice la conditiile de trecere a economiei nationale la o economie de piata, de particiare a tarii noastre la relatiile economice internationale in conditii de concurenta si competitivitate. Prin investitii se poate asigura dotarea locurilor de munca cu utilaje performante, perfectionarea proceselor tehnologice, realizarea unor masuri de natura tehnico-organizatorica, extinderea si generalizarea conducerii activitatii cu ajutorul mijloacelor de prelucrare a datelor.

Prin investitii se asigura cresterea gradului de utilizare a resurselor materiale si de munca ale societatii, avand un rol deosebit de important in dezvoltarea economico-sociala a tarii, rol pe care l-a avut in toate perioadele istorice pe care le-a parcurs omenirea.

Principalul aspect care vizeaza deciziile in domeniul investitiilor, in economia de piata, il constituie necesitatea descentalizarii acesteia. Deciziile de investitii trebuie sa fie luate la nivelul unitatilor, adica al agentilor economici, in functie de nivelul surselor de finantare ale acestora, precum si de raportul existent intre cerere si oferta la produsele respective. In acest caz, statul are drept de decizie numai pentru investitiile finantate integral sau partial de la buget si rol de regulator asupra deciziilor individuale prin politica de credite pe care o promoveaza. De aceea, se prevede ca in urmatorii ani sa se diminueze rolul statului in orientarea dezvoltarii economico-sociale, se va actiona prin intermediul unor programe elaborate in special la nivel microeconomic, care sa contina informatii privind strategia si orientarea capitalurilor de investitii, sa asigure incurajarea sau descurajarea unor investitii prin orientarea capitalurilor, impozite diferentiate pe tipuri de activitati, impozite progresive sau regresive pe cifra de afaceri sau profit.

Programe cu caracter directional vor exista pentru obiectivele ce se executa din fondurile statului, pentru celelalte investitii, ele avand un caracter orientativ. Oricum, aceste programe se vor limita la fundamentarea necesitatii si oportunitatii investitiilor si vor cuprinde un numar restrans de indicatori. In schimb, programele microeconomice, elaborate deci de regiile autonome, societatile comerciale, alti agenti economici, se vor referi la indicatori, cum ar fi: volumul investitiilor, consumurile specifice de materiale, lista obiectivelor "comanda de stat", care asigura dezvoltarea strategica a economiei nationale. Este necesar ca programele operative sa se refere, in special, la aspecte ce vizeaza evolutia probabila a cererii pietei interne si externe, la principalele grupe de produse si servicii.

De asemenea, la nivelul agentilor economici, se impune cunoasterea cu exactitate a evolutiei veniturilor si cheltuielilor, a cererii si ofertei la produsele ce fac obiectul propriei activitati, a evolutiei eficientei economice pe fiecare produs si pe total activitate. Elaborarea, la nivelul fiecarei unitati, a unor programe privind dezvoltarea si restructurarea unitatii permite cunoasterea din timp, de catre salariati si actionari, a orientarilor consiliilor de administratie si faciliteaza participarea acestora la cresterea eficientei actiunilor propuse.

Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie sa-l capete generalizarea criteriilor de eficienta economica in luarea deciziilor de investitii. Pe viitor, agentii economici vor urmari realizarea unor investitii care au o eficienta ridicata, care asigura un grad ridicat de competitivitate pe piata interna si externa. In acest scop este oportuna infiintarea unor colective de cercetare si prognoza in cadrul firmelor care sa prezinte informatii reale privind nivelul cererii la unele produse, genurile de investitii ce urmeaza a se realiza - indiferent de sursa de finantare - pentru a se crea, in acest fel, o concurenta loiala, bazata pe o buna cunoastere a realitatii curente si de perspectiva. Este de asteptat ca intr-o perioada de circa 5-10 ani sa se formeze agenti economici puternici capabili sa-si constituie trainice colective de cercetare, analiza si prognoza care sa proiecteze propriile strategii de dezvoltare cu orizont de timp indelungat si grad de certitudine ridicat.

Un alt aspect care vizeaza cresterea eficientei economice a investitiilor il constituie liberalizarea finantarii acestora prin crearea posibilitatii utilizarii de catre agenti economici a oricaror surse de finantare. In general, apreciem ca acestea ar putea fi sursele proprii care se constituie din profitul repartizat in acest sens, fondul de amortizare, emisiuni de actiuni, incasarile obtinute in urma dezafectarii sau vanzarii unor utilaje si alte surse; capitalul particular (intern sau extern); creditele bancare (interne sau externe); alocatii de la buget pentru obiectivele economice "comanda de stat".

In conditiile trecerii la economia de piata, fiecare agent economic isi va face o dimensionare stricta a numarului salariatilor si a fondului de salarizare. In acest context poate sa apara situatia ca un anumit numar de salariati sa-si piarda locul de munca. Ca urmare, statul are un rol deosebit de important in asigurarea protectiei sociale a salariatilor. Unele masuri de protectie se infaptuiesc prin investitii, cum sunt sprijinirea de catre stat a dezvoltarii societatilor comerciale mici si mijlocii, a serviciilor si prestarilor de servicii in vederea atragerii persoanelor disponibile si asigurarii unor noi locuri de munca.

In conditiile actuale ale conjuncturii economice interne, ale trecerii la economia de piata, o atentie deosebita trebuie sa se acorde dezvoltarii economiei pe baza cererii reale de bunuri materiale, servicii etc. si nu printr-o dezvoltare fortata a unor ramuri sau sfere de activitate in detrimentul altora. La baza intregii activitati de modernizare si restructurare a economiei nationale trebuie sa stea principiile rentabilitatii si eficientei economice, nu este posibil ca in unele ramuri sa se consume mai mult decat se produce, sa se execute lucrari de slaba calitate si, in acest fel, sa se lucreze cu pierderi. Pe viitor activitatea de modernizare si restructurare trebuie sa conduca la actiuni eficiente si nu orice fel de eficienta ci numai o eficienta maxima pentru a asigura competitivitate produselor ramanesti atat pe piata interna, dar, in mod deosebit, pe piata externa.

Privita la nivelul unitatilor economice, activitatea de modernizare si restructurare, impune, in primul rand, luarea unor masuri tehnico-organizatorice care sa asigure cresterea eficientei economice aacestora. In cadrul acestor masuri un loc important il ocupa perfectionarea metodelor de conducere care sa asigure un cadru stimulator pentru toti salariatii unitatii economice. Activitatile de conducere trebuie sa se bazeze, din ce in ce mai mult, pe folosirea mijloacelor de prelucrare a datelor. Cresterea eficientei economice prin intermediul modernizarilor la nivelul societatilor comerciale presupune si o mai buna amplasare a sectiilor si atelierelor de productie astfel incat sa se asigure o circulatie normala a materiilor prime, semifabricatelor si produselor finite, dar si a fortei de munca.

Activitatea de modernizare la nivelul firmelor reclama asigurarea unei imbinari stranse intre caracterul polifunctional pe care trebuie sa-l capete cladirile din cadrul unitatii si specializarea acestora. Caracterul polifunctional presupune impartirea spatiului in zone functionale care sa asigure o prelucrare complexa a materiilor prime, iar specializarea presupune o impartire dupa caracteristicile procesului tehnologic. In ceea ce priveste activitatea de modernizare a cladirilor, aceasta trebuie sa asigure reducerea gradului de nocivitate, a pericolelor de incendii, concomitent cu imbunatatirea generala a conditiilor de munca ale salariatilor ce isi desfasoara activitatea in aceste sectii.

Un aspect deosebit de important care face obiectul modernizarii la nivelul unitatilor economice il constituie perfectionarea structurii productiei. In conditiile trecerii la o economie de piata este necesar ca structura productiei sa fie adaptata nevoilor reale ale pietei, sa raspunda solicitarii partenerilor interni si externi. Deci, azi, mai mult ca oricand se impune ca beneficiarul sa determine structura productiei si nu invers, asa cum se intampla pana acum. Dar modificarea structurii productiei necesita si modificarea structurii fortei de munca atat in ceea ce priveste componenta meseriilor cat si nivelurile de calificare profesionala. O productie de calitate nu se poate realiza decat cu o forta de munca avand un caracter ridicat de calificare si care da dovada de inalta disciplina si constiinciozitate a muncii

Activitatea de modernizare a locului de munca prezinta o importanta deosebita deoarece aici se afla nucleul activitatii de productie si de modul cum se organizeaza si conduce acest segment al societatii comerciale depinde imbunatatirea eficientei economice. La nivelul locului de munca un rol important in cadrul activitatii de modernizare il are dotarea acestora cu noi utilaje, mai performante, cu parametri tehnico-economici superiori celor existente in dotare. Aceasta reutilare a locurilor de munca este cu atat mai necesara cu cat in ultimii ani procesul de dotare a unitatilor si de modernizare prin achizitionarea de noi utilaje a fost incetinit sau chiar oprit. In acest sens este de semnalat existenta unor societati comerciale dotate cu utilaje care au depasit de mult durata normala de serviciu si care sunt intr-un stadiu avansat de uzura fizica si morala. Modernizarea locurilor de munca prin achizitionarea de noi utilaje presupune si o perfectionare a dotarii cu utilaje de masura si control care sa asigure nu numai o verificare si un control operativ, dar si de inalta precizie.