1.1. Definirea şi sfera de cuprindere a cheltuielilor şi veniturilor
Orice activitate pe care o desfăşoară agenţii economici necesită, în mod obiectiv, anumite consumuri de muncă vie şi materializată, care poartă denumirea generală de cheltuieli.
Cheltuielile sunt sume plătite sau de plătit de către unitatea patrimonială pentru:
- consumurile proprii ;
- munca prestată în folosul său ;
- obligaţiile contractuale şi legale fată de terţi ;
- alte situaţii excepţionale.
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului se asimilează acestora amortizările şi provizioanele şi cedările sau pierderile din calamităti sau alte cauze a activelor.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta, sau nu, ca urmare a desfăşurării activităţii curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte tipuri de cheltuieli.
În general, cheltuielile reprezintă expresia valorică a operaţiunilor economice referitoare la cumpărarea şi utilizarea bunurilor economice. Structura analitică a cheltuielilor este deosebit de diversificată, dar pot fi identificate cel puţin patru modalităti principale de formare (apariţie) a acestora:
Consumul de bunuri stocabile în activitatea curentă de exploatare, cum ar fi consumul de materii prime şi materiale auxiliare în procesul de producţie, în scopul obţinerii de produse, lucrări şi servicii.
Angajarea unei cheltuieli care intervine în momentul cumpărării de bunuri nestocabile, lucrări, utilităţi şi servicii destinate producţiei, cu ocazia naşterii obligaţiilor faţă de furnizori.
Plata unei sume de bani destinată satisfacerii unei nevoi curente a firmei, pentru care anterior plăţii nu a fost înregistrat angajamentul (obligaţia) de plată.
Încorporarea (includerea) în cheltuielile curente ale exerciţiului financiar expirabil a unor sume reprezentând deprecieri economice ireversibile (amortizările imobilizărilor), deprecieri economice probabil reversibile (provizioane pentru deprecieri) sau rezerve pentru acoperirea riscurilor viitoare (provizioane pentru riscuri şi cheltuieli).
Veniturile unitătii patrimoniale sunt sume încasate sau de încasat pentru :
- pentru bunurile livarte, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi ;
- obligaţii legale sau contractuale din partea unor terţi ;
- alte situaţii excepţionale.
Pentru stabilirea rezultatului exerciţiului, la venituri se adaugă şi veniturile din producţia stocată (pe sold) şi producţia de imobilizări şi de asemenea cele din cedarea activelor.
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente, cât şi caştigurile din orice alte surse.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Veniturile din activităti curente se pot regăsi sub diferite denumiri, cum ar fi : vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.
Pentru reprezentarea cheltuielilor şi veniturilor se porneşte de la caracterul de proces al activităţilor consumatoare de resurse şi producătoare de rezultate.
În general, veniturile reprezintă expresia banească a producţiei stocate şi/sau livrate. Similar cheltuielilor, ele au o mare diversitate, dar totuşi, pot fi indentificate cel puţin patru modalităţi principale de formare (apariţie) a lor:
Obţinerea producţiei fabricate în cadrul obiectului principal de activitate al unei firme. În acest moment al circuitului economic, evaluarea producţiei obţinute se face în costuri efective de producţie.
Livrarea (facturarea) producţiei fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la producător (vânzător) către client (cumpărător). În acest moment al circuitului economic, evaluarea producţiei vândute se face în preţuri de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adaugata (TVA). Venitul producătorului se constituie la nivelul preţului negociat de vânzare, fără TVA.
Încasarea unor sume de bani, ca urmare a facturării de produse, lucrări, prestaţii şi servicii care fac obiectul curent de activitate al firmei, dar pentru care nu s-au înregistrat anterior creanţe faţă de clienţi (cumpărători).
Încorporarea (includerea) în veniturile curente ale exerciţiului financiar expirabil a unor sume reprezentând venituri care au fost estimate ca probabile în exerciţiile financiare anterioare, dar care au devenit certe în exerciţiul financiar expirabil. Este vorba de veniturile constatate în avans, scadente şi/sau de anularea provizioanelor pentru deprecieri, riscuri şi cheltuieli, rămase fără obiect.
Respectând principiul independenţei exerciţiilor, toate operaţiile care determină cheltuieli şi venituri sunt înregistrate în momentul generării sau angajării lor. În mod corespunzător se organizeaza o “contabilitate de angajamente”. Ea presupune individualizarea şi reflectarea cheltuielilor în faza de angajare şi consum, iar a veniturilor în momentul obţinerii şi realizarii lor.
Principiul prudenţei impune înregistrarea che1tuielilor cu amortizările şi provizioanelor indiferent de existenţa unor rezultate financiare favorabi1e.
Principiul necompensării interzice efectuarea de compensări între cheltuieli şi venituri, înegistrate la conturi de rezultate diferite.
În concordanţă cu principiul rezultatului este necesar să se delimiteze momentul în care cheltuielile se consideră consumate şi veniturile realizate, iar pe această bază imputarea costului ataşat în vederea determinării rezultatului net. În acest sens s-a creat principiul recunoaşterii cheltuielilor consumate în momentul utilizării resurselor, iar a veniturilor realizate în momentul transferării dreptului de proprietate, deci al livrării sau facturării către client. Dacă veniturile nu sunt legate de vânzări (chirii, dobânzi de încasat) sunt considerate realizate în momentul constatării lor. Pornind de la venitul realizat al exerciţiului, în mod corespunzător se delimitează cheltuielile în calitatea lor de efort care au generat veniturile.
1.2.Clasificarea cheltuielilor şi veniturilor
Cheltuielile se clasifică după mai multe criterii :
a) după natură respectiv natura activitaţii desfaşurate şi natura resurselor consumate;
b) după destinaţie (în cadrul contabilităţii de gestiune);
c) după momentul angajării şi consumului.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, astfel :
- cheltuieli de exploatare ;
- cheltuieli financiare ;
- cheltuieli extraordinare (calamităti şi alte evenimente extraordinare).
Cheltuielile de exploatare se referă la complexitatea activităţilor economice pe care întreprinderea le poate desfăşura, fiind sistematizate în următoarele categorii :
- Cheltuielile privind mărfurile (sau costul mărfurilor vândute ) sunt constituite din preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii legate de achiziţia mărfurilor.
- Cheltuielile cu materiile prime se referă la cheltuielile cu consumul de materii prime.
- Cheltuielile cu materiale consumabile constau din cheltuielile cu materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile.
- Cheltuielile cu energia şi apa reprezintă costul de achiziţie al energiei şi apei consumate.
- Alte cheltuieli materiale care includ costul de achiziţie al obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora, cheltuielile privind baracamentele şi amenajările provizorii, costurile de achiziţie al materialelor nestocate trecute direct asupra cheltuielilor şi costul de achiziţie al animalelor şi păsărilor.
- Cheltuielile cu lucrările şi serviciile executate de terţi reprezintă cheltuielile cu întreţinerea şi reparaţiile; redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii ; studii şi cercetări inclusiv sumele plătite pentru contractele de cercetare; cheltuieli cu primele de asigurare; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi (colaboratori, comisioane, inclusiv cele plătite agenţilor economici cu activitate de comerţ exterior şi onorarii; cheltuieli de protocol, reclamă şi publicitate; transportul de bunuri şi personal ; deplasări, detaşări şi transferări, poşta şi taxe de telecomunicaţii; servicii bancare şi altele).
- Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate suportate de unitatea patrimonială, indiferent de rezultatul exerciţiului cum sunt : impozitul pe clădiri şi terenuri ; taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat ; taxa asupra mijloacelor de transport ; datorii şi vărsăminte privind fondurile speciale.
- Cheltuieli cu personalul, unde se încadrează : salariile şi alte drepturi de personal; asigurări şi protecţie socială (contribuţia unităţii la asigurari sociale, ajutorul de şomaj, asigurări sociale de sănătate şi alte cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială suportate de unitatea patrimonială).
- Alte cheltuieli de exploatare, care se referă la pierderile din creanţe şi debitori diverşi; despăgubiri, amenzi şi penalităţi; donaţii şi subvenţii acordate; activele cedate şi alte operaţii de capital; sconturile acordate clienţilor şi alte cheltuieli financiare (pierderi din creanţe de natură financiară).
