CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE INFLAŢIE ŞI MECANISMELE INFLAŢIEI

I. 1  SEMNIFICAŢIA ECONOMICĂ A INFLAŢIEI

    Economia naţională reprezintă cadrul fundamental de dezvoltare şi afirmare economico-socială a popoarelor. Privind aceste economii ca entităţi bine conturate, a căror dezvoltare presupune stabilirea unor rapoarte economice optime, nu putem neglija fenomenele monetare, deoarece moneda este ea însăşi o entitate importantă.

    Inflaţia – acest nou mod de viaţă a secolului nostru, cum au mai denumit-o unii autori – reprezintă un fenomen deosebit de complex. Fiind prezentă în cele mai adânci resorturi ale economiei contemporane, ea afectează, într-un fel sau altul întregul mecanism de funcţionare a acesteia. Dar, ce reprezintă inflaţia? Ce semnificaţie economică are acest concept? 

    Deşi acest concept este frecvent folosit de marea majoritate a  oamenilor, în mod paradoxal este cel mai controversat din economie. Datorită multiplelor faţete, variabile şi mai ales indivizibile, inflaţia are darul de a ne alimenta perpetuu impresia falsă potrivit căreia ştim deja prea multe despre ea, astfel încât, nu vedem ce s-ar mai putea spune în plus sau ce ar mai putea să ne surprindă. Cu toate acestea, termenul de inflaţie are puternice conotaţii emoţionale, iar utilizarea lui în variate forme este de natură să alimenteze confuzii numeroase.

    Dacă am face un studiu pe un număr mare de persoane, provenite din cele mai diferite categorii socioprofesionale, dar fără ca acestea să aibă cunoştinţe economice de specialitate, vom putea constata (poate cu puţine excepţii) că oamenii, în activitatea lor curentă au opinii diferite despre fenomenul inflaţionist. Există, însă şi un fond comun. Pe bună dreptate ei observă faptul că în condiţiile de inflaţie preţurile cresc, mărfurile devin mai scumpe, banii se depreciază, puterea de cumpărare scade, comparativ cu perioadele precedente devin mai săraci, în fine, are loc o puternică redistribuire a veniturilor, deşi la prima vedere, nu-şi dau prea bine seama în favoarea cui se realizează aceasta.

    Analizând toate aceste observaţii care pentru moment, se pot constitui în tot atâtea răspunsuri posibile cu privire la caracterizarea fenomenului inflaţionist, nu putem să nu ne punem o primă întrebare şi anume: sunt corecte din punct de vedere ştiinţific aceste opinii sau nu? Pentru că menirea oricărui om de ştiinţă este de a manifesta îndoială faţă de tot ce se afirmă fără o demonstraţie prealabilă, răspunsul ar fi că “rămâne de văzut”. De pildă, nu este nevoie de cunoştinţe economice prea ample pentru a demonstra că nu orice creştere a preţurilor înseamnă neapărat inflaţie. De asemenea, nu orice fel de inflaţie determină redistribuirea veniturilor, ci numai anumite forme ale sale. Veniturile reale, corectate cu costul efectiv al vieţii, pot să crească în condiţiile unei inflaţii moderate ţinute sub control. Drept urmare, partea nevăzută a inflaţiei este cu mult mai vastă decât pare, iar resorturile care-i întreţin vie flacăra mistuitoare sunt cu mult mai profunde decât ne-am închipuit în urma unei analize sumare, insuficient documentată.

    Întrebarea “ce este inflaţia?” pe care nu numai din curiozitate ne-o punem fiecare dintre noi este firească, văzând că banii noştri se devalorizează de la o zi la alta. Deşi dispunem aparent de bani mai mulţi, cumpărăm mai puţine mărfuri, în fine, vedem că salariul creşte pe hârtie însă, în realitate el scade. Specialiştii din domeniul economiei, atât teoreticienii cât şi practicienii, au încercat să elucideze conţinutul principal al acestui concept, dar au dat răspunsuri diferite, de multe ori chiar contradictorii. Aceştia au abordat fenomenul din diferite puncte de vedere.

    Etimologic, termenul “inflaţie” provine din latină: “inflaţia” (inflare) însemnând “umflătură”, respectiv “a umfla”, unii autori traducându-l şi prin “creştere”. Ce fel de creştere însă, pentru că în economie, nu orice sporire cantitativă sau calitativă este dăunătoare. La prima vedere, această “creştere” ar trebui să prezinte cel puţin două caracteristici: pe de o parte, ea ar trebui să fie anormală, iar, pe de altă parte, să constituie un neajuns particular al activităţii economice.

    Odată ajunşi aici intrăm fără să vrem, pe terenul definiţiilor, fiecare autor lăsând impresia că întotdeauna mai are ceva de spus în completare. Este adevărat că în practică nici o definiţie nu este perfectă, nici una nu este definitivă, nici una nu va reuşi să surprindă  fenomenul în mod  absolut, mai ales dacă el are, prin natura sa, un caracter dinamic. Să încercăm totuşi să prezentăm câteva puncte de vedere, oprindu-ne pe cât este posibil asupra celor mai reprezentative.

    Astfel, potrivit unui mare număr de economişti inflaţia este privită ca fiind

“creşterea cantităţii banilor de hârtie într-o ţară peste nevoile circulaţiei”. Pentru început, definiţia pare a fi atrăgătoare. Cu toate acestea ea este incompletă. Masa monetară nu este alcătuită numai din bancnotele aflate efectiv în circulaţie. Alături de acestea, distingem o mare cantitate de bani de cont. Banii de cont au fost întotdeauna preferaţi banilor reali, lichizi, pentru că au o viteză de rotaţie mai mare şi o siguranţă mai mare, care în nici un caz nu poate fi neglijată în afacerile economice. Economia de piaţă preferă şi ea decontările fără numerar din motive operaţionale, deci poate fi definită inflaţia numai pe baza circulaţiei banilor de hârtie? În present, nimeni nu se mai îndoieşte de faptul că banii aflaţi în conturile bancare curente ale agenţilor economici sunt bani în adevăratul sens al cuvântului, ei putând fi transformaţi în orice moment, printr-o simplă dispoziţie a titularului, în bani în numerar, în lichidităţi reale. Deci inflaţia nu mai poate fi pusă numai pe seama creşterii emisiunii banilor de hârtie, ci ea trebuie legată, mai ales, de întreaga masă monetară existentă în economie.

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE INFLAŢIE ŞI MECANISMELE INFLAŢIEI

I. 1  SEMNIFICAŢIA ECONOMICĂ A INFLAŢIEI

I.2 Scurt istoric asupra fenomenului inflaţiei pe plan mondial

I. 3 Mecanisme de manifestare a inflaţiei

  I. 3. 1 Caracteristici ale inflaţiei

  I. 3. 2 Tipuri de inflaţie

I. 4 Factori de  influenţă a  inflaţiei

I. 4. 1 Şomajul

I. 4. 2 Alţi factori de influenţă a inflaţiei

I. 5  Inflaţia pe plan mondial

CAPITOLUL II

PROCESUL INFLAŢIONIST ÎN ROMÂNIA

II. 1  Scurt  istoric

II. 2 Cauzele inflaţiei în ţara noastră

II. 3 Spirala inflaţionistă

CAPITOLUL III

INDICATORI ŞI METODE STATISTICE FOLOSITE ÎN STUDIUL INFLAŢIEI

III. 1 Sursele de date

III. 1. 1 Colectarea datelor de Institutul Naţional de Statistică

III. 1. 2  Informaţiile colectate prin cercetarea privind preţurile principalelor produse agricole vândute de producătorii particulari ai pieţelor agroalimentare

III.2 Indicatorii inflaţiei

III. 3  Metode statistice moderne folosite în analiza econometrică a inflaţiei

III. 3. 1 Scurtă introducere în obiectul de studiu al econometriei

III. 3. 2  Analiza seriilor cronologice

III. 3. 2. 1 Componentele seriilor cronologice

III. 3.  2. 2  Parametrii principali ai seriilor cronologice

III. 3. 2. 3  Procese stohastice.  Staţionaritate

III. 3. 2. 4  Procese staţionare fundamentale

III. 3. 2. 4. 1 Procese AR

II. 3. 2. 4. 2 Procese MA

III. 3. 2. 4. 3  Procesul ARMA

III. 3. 2. 5 Determinarea tipologiei procesului stationar aferent unei serii

III. 3.2. 5. 1 Analiza staţionarităţii

III. 3. 2. 5. 2 Identificarea modelului

III. 3. 2. 5. 3 Estimarea si testarea parametrilor modelului parametrilor

III. 3. 2. 5 Prognoza seriilor de timp

III. 3. 2. 6 Verificarea viabilităţii modelului şi a calităţii prognozei

CAPITOLUL IV

STUDIUL INFLAŢIEI ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 

1991-2004

4. 1 Obiectivele urmărite

4. 2 Prezentarea datelor

4. 3 Verificarea normalităţii distribuţiei seriei de timp

4. 4 Aplicarea metodologiei Box-Jenkins

4.4.1 Funcţia de autocorelaţie totală şi funcţia de autocorelaţie parţială

IV.3.1.1 Estimarea şi testarea diferitelor modele de autoregresie

4. 4. 2 Verificarea  autocorelării erorilor

4. 4. 3 Prognoza valorilor ratei inflaţiei