1.1. LOCUL ŞI ROLUL IMM-URILOR
În general, întreprinderea poate fi definită ca “ mod de organizare a elementelor umane şi materiale, care compun organismul social şi juridic, căreia i se afectează bunurile necesare îndeplinirii în condiţii de rentabilitate a actelor şi faptelor de comerţ specifice obiectului statutar de activitate ”. [ 1 ]
Potrivit legii 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor, întreprinzătorul este “ o persoană fizică autorizată sau o persoană juridică care, în mod individual sau în asociere cu alte persoane fizice autorizate sau cu persoane juridice, organizează o societate comercială denumită în continuare întreprindere, în vederea desfăşurării unor fapte şi acte de comerţ ”. Peter Drucker (1985) referindu-se la acelaşi întreprinzător îl caracterizează ca fiind “ cel care caută întotdeauna schimbarea, o identifică, răspunde la ea şi o exploatează ca o oportunitate, activitatea acestuia nefiind nici ştiinţă şi nici artă, ci practică ” . [ 2 ]
Întreprinderea reprezintă celula economică de bază a fiecărei societăţi. Existenţa de întreprinderi rentabile în cadrul fiecărei ţări reprezintă o condiţie primară în asigurarea bunăstării şi prosperităţii economiilor ţărilor respective.
operare pentru utilizarea eficientă a resurselor umane şi a capitalului.
Cel mai frecvent parametru folosit pentru a exprima dimensiunea unei organizaţii este numărul de salariaţi. Avantajele sale rezidă în uşurinţa obţinerii informaţiilor necesare şi comparabilitatea sa - nefiind afectat de conversia şi dinamica unităţilor monetare implicate -indiferent de ţara sau ramura implicate. În funcţie de acest criteriu, în România - ca şi în U.E., de altfel - firmele se clasifică în 4 categorii de firme: microîntreprinderi cu 1-9 salariaţi, întreprinderi mici cu 10-49 salariaţi, întreprinderi mijlocii cu 50-249 salariaţi şi întreprinderi mari cu peste 250 de salariaţi.
În unele ţări se utilizează şi categorii de firme foarte mari începînd de la 1000 sau 2000 de salariaţi Dintre toate aceste categorii, cele mai numeroase sunt microîntreprinderile şi întreprinderile mici. În cvasitotalitatea ţărilor, acestea furnizează majoritatea P.I.B. şi a veniturilor la bugetul statului. Principalele avantaje le reprezintă flexibilitatea, dinamismul şi inovativitatea.
Ele sunt principala sursă a clasei de mijloc, care conferă stabilitate economică, socială şi politică unei ţări. Aşa se explică de ce în toate ţările cu economii prospere şi dinamice se acordă o atenţie deosebită creării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
În plan economic, sectorul privat a devenit predominant în majoritatea aspectelor majore: pondere în produsul intern brut, în forţa de muncă ocupată în economie, în export şi în veniturile încasate la bugetul statului.
În cadrul sectorului privat, IMM-urile ocupă locul principal chiar şi în ţările cele mai dezvoltate alături de marile corporaţii. Se spune că sectorul IMM-urilor reprezintă “ uriaşul ascuns al economiei ”, un veritabil vector al creşterii economice.
] SBA (Small Business Administration) defineşte o afacere mică sau mijlocie ca fiind “ o afacere care se află în proprietatea unor întreprinzători, este administrată de aceştia pentru obţinerea de profit şi nu este dominantă pe piaţa pe care funcţionează ”.
Raţiunile creării de IMM-uri sunt variate: nevoia de independenţă a întreprinzătorilor, dorinţa materializării unei idei, perspectiva obţinerii unor câştiguri superioare, dobândirea puterii de decizie şi de conducere a altor persoane, dorinţa plasării unui capital disponibil.
CAP. I IMM-URILE – SISTEME SOCIALE……………………………………… 3
1. Locul şi rolul IMM-urilor…………………………………………… 3
2. Resursa umană, principala resursa a firmelor………………………. 7
CAP. II CREATIVITATEA, CONDIŢIE NECESARĂ
PENTRU SUPRAVIEŢUIREA FIRMEI………. 14
1. Conceptul de creativitate…………………………………………… 15
2. Etapele, nivelurile şi factorii creativităţii………………………….…17
CAP. III STIMULAREA CREATIVITĂŢII………………………………………… 24
1. Necesitatea stimulării creativităţii…………………………………... 24
2. Metode de stimulare a creativităţii…………………………………...28
3. Existenţa şi stimularea creativităţii la
SC TECHNOVA INVEST SRL………………36
CONCLUZII ŞI PROPUNERI……………………………………………………………39
NOTE ŞI REFERINŢE BIBLIOGRAFICE……………………………………………...44
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ…………………………………………………………..45
