CAPITOLUL I
DIN TRECUTUL SISTEMELOR DE PLATI
Plăţile fără numerar reprezintă principalul mod de existenţă a monedei fiduciare şi probabil că de aceea cele două concepte se potenţează asociativ în ultimele câteva sute de ani, fără a se putea disjunge totdeauna la nivelul simţului comun, dar contribuind la consolidarea mentalitaţii fiduciare a agentului economic şi a fiecărui cetăţean care devine investitor specializat în comerţul cu bani, asumându-şi un risc pe care vrea şi are elemente sociale să-l determine.
Este motivul pentru care s-a produs în ultimele decenii efectul globalizării si titrizării tranzactiilor si pieţelor financiare, însoţit de o creştere relativă a funcţionării acestora.
1.1.Din galeria strămoşilor
Preocuparea bancherilor pentru reducerea costului de operaţie este printre cele mai vechi şi justificate, deoarece, alături de randamentul multiplicării fiduciare a depozitelor băneşti , acesta reprezintă o a doua sursă principală de creştere a masei profitului. Costul transferului de fonduri în vederea finalizării plăţii are, pe de altă parte , o structură mai simplă decât acela al deciziei de plasament financiar, care presupune o doză mare de expertiză ,inovare şi aport personal- elemente mai riscante ca efect asupra costului de operare al băncii.
Înfiinţarea primelor case de compensaţie reprezintă o consecinţă a apariţiei şi evoluţiei plăţilor fără numerar.
Apariţia plăţilor fără numerar a avut loc din cele mai vechi timpuri utilizarea lor făcându-se sub diverse forme în cadrul diferitelor etape istorice.
Moneda,care la început a fost legată de o substanţă, în decursul timpului a evoluat dematerializându-se în mod progresiv, ajungând sub forma monedei de hârtie, tinzând a deveni din ce în ce mai abstractă, înlocuind forma înregistrărilor în conturi şi circulând prin transferarea sumelor între conturile respective, prin mijloace de plată fără numerar.
În economie se găseşte deci, alături de moneda în numerar, o altă formă a monedei, mult mai importantă, care este moneda scripturală. Această formă a monedei, împreună cu moneda în numerar, constituie cele două sfere componente ale circulaţiei monetare, aflate într-o strânsă şi permanentă interdependenţă.
Existenţa şi necesitatea monedei scripturale sunt confirmate şi de importantul volum de plăţi în continuă creştere ce se efectuează prin ea în toate ţările. Se apreciează că în perioadele de prosperitate economică, în ţările capitaliste, volumul plăţilor efectuate prin moneda scripturală a fost de 10 ori mai mare decât acela al plăţilor prin moneda în numerar.
Preocupările pentru aplicarea pe scară mai largă a compensării apar pe măsura amplificării vieţii economice. Casele de compensaţii bancare se înfiinţează mai târziu, pe măsură ce numărul băncilor şi dimensiunile operaţiunilor de decontări între agenţii economici cresc, şi anume la 1760 şi 1773, ca asociaţii ale bancherilor din Edinburgh şi Londra.
Amploarea vieţii economice accelerează progresul manifestat prin angajarea în procesul de compensare a Băncii Angliei (1864) şi în constituirea de case de compensaţie în principalele oraşe : Manchester, Liverpool, Newcastle etc..
Şi alte ţări se angajează, paralel, pe acest făgaş al evoluţiei sistemului modern de plăţi. Case de compensaţii se înfiinţează în 1853 la New York, în 1872 la Paris, în oraşele italiene (1881) şi la Berlin (1883).
În ţara noastră, zarafii, negustorii şi cămătarii au fost aceia care au practicat pentru prima dată plăţile fără numerar. Astfel, zarafii, pe lângă comerţul cu bani, se ocupau şi cu primirea de depuneri spre păstrare, precum şi cu efectuarea de plăţi şi transferuri de sume din ordinul deponenţilor.
De asemenea, şi cămătarii dispuneau, pe lângă capitalul lor propriu, şi de depunerile primite spre fructificare, pe care le foloseau pentru acordarea de împrumuturi, din care, în unele cazuri făceau şi plăţi la cererea celor care se împrumutau, sau chiar compensării de sume între ei.
Cu timpul, atât zarafii cât şi cămătarii s-au transformat în bancheri care, ca urmare a creşterii producţiei capitaliste, au început să practice într-o mai mare măsură plăţile fără numerar.
Cu toate acestea, caracteristic plăţilor fără numerar în ţara noastră până în anul 1920 este faptul că acestea s-au folosit pe o scară restrânsă şi nu a existat o preocupare în privinţa formelor de organizare şi a extinderilor la nivel de economie.
După primul război mondial, creşterea inflaţiei, cu greutăţile şi cheltuielile inerente transportului şi manipulării cantităţilor mari de numerar, ridică în mod imperios restrângerea sferei circulaţiei plăţilor în numerar şi dezvoltarea sferei plăţilor fără numerar.
Cuprins:
Introducere………………………………………………………………..……….1
Capitolul I
DIN TRECUTUL SISTEMELOR DE PLATI
1.1.Din galeria strămosilor…………………………………………………..…….3
1.2.Casa de Compensaţiuni din Bucureşti la BNR……………………………..….4
1.3.Serviciul National de Viramente BNR……………………………………..….7
Capitolul II
TRASATURI ESENTIALE ALE FUNCTIONARII SISTEMELOR DE PLATI
2.1.BNR “banca băncilor”-supraveghează şi participă la reglementarea sistemelor
de plăţi………………………………………………………………………….9
2.2.Sisteme de decontare………………………………………………………….12
2.2.1.Sistemul de compensare…………………………………………………….12
2.2.2.Sistemul de decontare pe bază brută………………………………………..13
2.2.3.Sisteme de decontare pe bază netă………………………………………….13
2.2.4.Sisteme de procesare pe paghete……………………………………………16
2.2.5.Sistemul de procesare în timp real………………………………………….16
Capitolul III
MONOGRAFIA SISTEMULUI NATIONAL DE PLATI
3.1.Sub-sistemul de compensare multilaterală a plăţilor interbancare cu decontare
netă…………………………………………………………………………….17
3.2.Sub-sistemul de compensare bilaterală a plăţilor cu decontare netă…………..20
3.3.Sub-sistemul de decontare finală în regim special…………………………….21
3.4.Acoperirea datoriilor reciproce între bănci……………………………………22
3.5.Cadrul legal privind funcţionarea caselor de compensaţie în România……….24
Capitolul IV
ANALIZA FUNCTIONARII CASELOR DE COMPENSATIE
4.1.Obiectul compensării multilaterale……………………………………………27
4.2.Pregătirea şedinţei de compensare…………………………………………….28
4.3.Desfăşurarea şedinţei de compensare…………………………………………32
4.4.Prezentarea instrumentelor de debit………………………………….………..37
4.5.Penalităţi privind neresectarea de către unităţile bancare a reglementărilor
privind compensarea multilaterală a plăţilor interbancare fără numerar pe suport
hârtie……………………………………………………………………………….38
Capitolul V
ANALIZA CIRCUITELOR BANCARE
5.1.Circuitele ordinului de plată………………………………………………….…40
5.1.1.Circuitul intrabancare al ordinului de plată……………………………….…..40
5.1.2.Circuitul interbancar local al ordinului de plată………………………………41
5.1.3.Circuitul interjudeţean al ordinului de plată…………………………………..44
5.2.Circuitele cecului………………………………………………………………..48
5.2.1.Circuitul intrajudeţean al cecului……………………………………………...48
5.2.2.Circuitul interjudeţean al cecului…………………………………...…………52
Capitolul VI
ANALIZA INSTRUMENTELE DE PLATA
6.1.Ordinul de plată………………………………………………………………….58
6.2.Cecul……………………………………………………………………………..62
6.3.Cambia şi biletul la ordin…………………………………….…………………..67
Popuneri de perfecţionare a tehnicii decontărilor bancare multilaterale……….…….73
Bibliografie…………………………………………………………………………..
Anexe
