ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICA. STATUL

    Din puţinele informaţii lăsate de autorii antici precum şi din datele furnizate de cercetările arheologice, rezultă că statul dac creat de Burebista era o monarhie cu un marcat caracter militar, asemănându-se se în multe privinţe monarhiilor elenistice.

    Concluziile cercetătorilor arată că dată fiind marea sa întindere teritorială acest stat nu putea să dispună de aparatul birocratic necesar pentru a se crea şi o centralizare administrativa strictă. Din acest punct de vedere ceea ce constituia norma principală, generală şi inderogabilă era tripla obligaţie impusă de statul dac populaţiilor supuse din teritoriile componente sau anexate: de a nu duce o politică externă proprie şi independentă, de a pune la dispoziţia regelui dac un anumit număr de soldaţi în caz de război, şi de a plăti un tribut.

    După Burebista centralizarea politică a fost asigurată chiar dacă nu la fel în toate perioadele de regii daci pe toată durata existenţei statului de 175 de ani.

Societatea geto-dacică era împărţită în clase şi categorii sociale (încă dinainte de Burebista).

    NOBILII urmaşii vechii aristocraţii tribale getice (existente deja în secolul V Î.Chr.) erau acei tarabostes sau pileaţi, din rândurile cărora se alegeau atât regii cât şi sacerdoţii - şi în primul rând marele preot. Nobilii, şefi de tribun, de ginţi de mari amilii, erau şi căpetenii militare şi mari proprietari funciari. Rămânând aserviţi regelui, beneficiau şi de consistente privilegii şi, probabil că, după modelul roman, să fi avut şi ei clienţii lor - ţărani pauperizaţi sau debitori care nu-şi puteau plăti datoriile. Se presupune că din rândurile acestor tarabostes îşi recruta regele şi dregătorii însărcinaţi cu atribuţii militare, politice sau de control asupra ordinii interne, cu strângerea dărilor în natură sau cu supravegherea lucrărilor publice. Se presupune că la curtea regală organizarea era identică curţilor din 

    Secţiunea 2.ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICA. STATUL

regatele elenistice. Se ştie că regii daci duceau tratative, ca orice suveran independent şi recunoscut ca atare chiar de statul roman şi că trimiteau soli oficiali, încheiau tratate, alianţe, etc. - fapt care presupune existenţa unei cancelarii centrale a regatului.

Statul dac avea un caracter aproape teocratic în sensul că preoţimea juca un rol deosebit de important, având o mare influenţă morală şi politică în

stat.

    Recrutaţi din rândurile aristocraţiei, preoţii - care purtau şi ei semnul

distinctiv, nobiliar pileum - deţineau monopolul activităţilor de ordin ştiinţific şi religios: se ocupau de astronomie, de medicină, de interpretarea semnelor cereşti, de probleme teologice şi morale, în afară de atribuţiile specifice, sacerdotale, şi de activităţile enumerate mai sus, preoţii exercitau şi funcţii judecătoreşti (ipoteză plauzibilă, putând fi susţinută prin analogie cu atribuţiile druizilor celţi contemporani), în această materie însă, marele judecător, forul suprem în ultimă instanţă rămânea regele.

    Marele preot era sfătuitorul cel mai de prestigiu şi cel mai ascultat al regelui; el însuşi era investit efectiv cu o autoritate de adevărat vice-rege. Marele preot putea urma chiar la tronul statului. Marele preot era prin urmare, fie asociat al puterii politice regale, fie un posibil succesor al regelui, fie "rege şi mare preot" în acelaşi timp - cum se intitulează unul din succesorii lui Decebal2.

    Regalitatea la daco-getă era considerată de autorii antici ca având un caracter sacru. Cu toate că nici Burebista nici Decebal nu şi-au asumat prerogativele de ordin religios, totuşi se credea - după cum nota Criton, medicul împăratului Traian - că marele preot îi transmitea regelui anumite puteri supranaturale3.

    A doua categorie sau clasă socială principală o formau oamenii de rând, comaţi sau capillati4; o clasă constituită din oameni liberi (cel puţin din punct de vedere legal) şi având deci anumite drepturi. Era masa producătorilor de bunuri materiale, constituită din ţărani5,

    2 In succesiunea lor cronologică probabilă regii daco-geţi cunoscuţi nominal până în prezent sunt: Burebista, Deceneu, Comosicus, Curylus, Scorilo, Duras-Diurpaneus, Decebal.

    3 D. Berciu. Despre apariţia patriarhatului pe teritoriul RPR în "Studii şi cercetări de istorie veche". I. 1950. Nr. 2  p. 52-82

  4Termen indicând obiceiul acestora de a purta părul lung; aşa după cum denumirea de pileaţi deriva de la tipul de bonetă de lână asemănătoare celei frigiene (pileum) - această căciulă fiind semnul distinctiv al nobililor.

    Secţiunea 2.ORGANIZAREA SOCIAL-POLITICA. STATUL

lucrători agricoli şi în mine, păstori, meşteşugari şi negustori; era clasa care "se afla într-o situaţie de dependenţă, de aservire faţă de nobilimea militară, muncind alături de sclavi pe pământurile Ui curţile fruntaşilor6. Asupra acestei clase cădeau sarcinile dărilor şi ale diferitelor prestaţii, îndeosebi pentru lucrările mari de interes public şi, fireşte obligaţia de a presta serviciul militar.

    Sclavii deţineau - până la data cucerii Daciei de către romani un rol cu totul neînsemnat în economia daco-geţilor. Erau folosiţi mai puţin în mine şi aproape numai pe pământurile nobililor sau în muncile gospodăriei. Mult prea | puţine indicaţii confirmă existenţa sclaviei, dealtfel sporadică în Dacia preromană (cu excepţia oraşelor pontice greceşti). La geto-daci sclavajul era de tip patriarhal; "sclavul era considerat ca făcând parte din familia stăpânului"; în această situaţie, fireşte ea "nu exista în statul dac o veritabila piaţă pentru sclavi"7.

în concluzie - statul geto-dac nu poate fi definit ca un stat sclavagist (chiar dacă îngloba şi câteva vechi oraşe sclavagiste), ci ca un stat caracterizat într-o variantă a unui "mod de producţie tributal", a cărui economie era constituită pe relaţia de tribut8.

5 După C. Daicoviciu - numai ţărani lipsiţi de pământ; ţăranii total liberi şi înstăriţi „făcând mai curând jj>arte din pileaţi".

6 C. Daicoviciu. Le probleme de l'Etat et de la cu/ture des Daces a la /umiere des nouvelles recherches in Nouvelle Revue d'H/stoire .1, 1955. P. 121-138

7 C. Daicoviciu. Cronologia regilor daci, în voi. Unitate si continuitate în istoria poporului român. Bucureşti, 1968. p. 65-72.

8 Ovidiu Dnmba. Istoria culturii si civilizaţiei, Ed. Saeculum I.O. Ed. Vestala. Buc. 2000, p. 359

     Secţiunea 3.

    ECONOMIA GETO-DACILOR ÎNAINTE DE CUCERIREA ROMANĂ

    Formaţiunea social-economică geto-daca era cea de tipul obştei săteşti, a proprietăţii colective a pământurilor. Dar alături de proprietatea comună funciară exista şi proprietatea privată a comaţilor, precum şi proprietatea privată a regelui, a nobililor şi a preoşlor. Teoretic pământul aparţinea monarhului. Comaţilor le rămânea tripla obligaţie fată de stat - a plăţii dărilor, a participării la lucrările publice şi a satisfacerii obligaţiilor militare.

    Istoricul got lordadanes (sec. VI Î.Chr), scria în "Istoria şi originea geţilor" că "geţii au fost întotdeauna superiori aproape tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii". Atât textele sporadice ale autorilor antici cât şi descoperirile arheologice conduc la concluzia că, sub raportul dezvoltării economice şi sociale, civilizaţia daco-geţilor era mult mai înaintată decât cea, de pildă, a germanilor9.

    Asemenea celorlalte ramuri tracice, şi daco-geţii erau mari producători de cereale: orz, secară, linte, bob şi mai multe varietăţi de grâu. Baza economiei o formau agricultura şi creşterea vitelor.

    Daco-geţii cultivau intensiv şi viţa-de-vie, practicau albinăritul şi pescuitul; creşteau vite cornute mari şi mici, cai de rasă foarte iuţi (care erau foarte cunoscuţi). Dacia era vestită prin bogăţiile ei naturale. Lemnul pădurilor transilvănene era foarte căutat de greci pentru construcţia corăbiilor. Din timpuri străvechi, dacii foloseau păcura - dar numai cea găsită la suprafaţă (căci dovezi privind extracţia păcurii nu avem decât din epoca romană). Cu sarea gemă - mult folosită atât pentru conservarea peştelui şi a cărnii, cât şi la argăsitul pieilor- daco-geţii făceau un comerţ intens, mai ales cu grecii.

9A. Bodor, Contribuţii la problema agriculturii în Dacia înainte de cucerirea romană. Problema obştilor la daci, în S.C. IV. VII (1965), 3-4 şi VIII (1957, I-4)

CAP. l DACIA ÎN PERIOADA ANTERIOARĂ CUCERIRII ROMANE ................3

Secţiunea 1: Rădăcini ale statutului geto-dac.............................................................3

Secţiunea 2: Organizarea social-politică. Statul.......................................................5

Secţiunea 3: Economia geto-dacilor înainte de cucerirea romană...................8

Secţiunea 4: Relaţiile comerciale..................................................................10

Secţiunea 5: Dreptul geto-dac...................................................................................12

5.1. Organizarea de stat.............................................................................12

5.2. Instituţii juridice............................................................17

CAP. II CUCERIREA DACIEI DE CĂTRE ROMANI ................................22

 Secţiunea 1: Relaţii daco-romane între 44 Î.Chr. - 85 d.Chr.................................22

Secţiunea 2: Statul dac şi societatea dacă în timpul lui Decebal...................30

Secţiunea 3: Cucerirea şi organizarea Daciei de către romani........................36

       3.1. Cucerirea teritoriului locuit de daci..................................36

       3.2. Cucerirea Daciei.....................................................38

CAP. III DREPTUL ROMAN ÎN DACIA..........................................39

Secţiunea 1: Organizarea provinciei Dacia în cadrul imperiului roman.

Dreptul public...................................................................39

1.1. Hotarele……....................................................................39

1.2. Etapele organizării provinciei Dacia.....................................41

1.3. Organele centrale. .......................................................42

1.4. Organizarea armatei.......................................................46

1.5. Organizarea religioasă.......................................................................47

1.6. Organizarea locală.....................................................48

Secţiunea 2: Dacia Romană şi dreptul roman...............................................52

2.1. Apariţia noului sistem de drept daco-roman.

Dreptul privat..........................................................................................52

2.2. Principalele instituţii juridice................................................54

2.2.1. Dreptul de proprietate................................................54

2.2.2. Statutul personal.......................................................55

    2.2.3. Familia şi căsătoria..........................................58

    2.2.4. Infracţiuni şi pedepse.........................................59

     2.2.5. Obligaţiile - Tripticele din Transilvania........................59

CAP. IV INFLUENŢA DREPTULUI ROMAN ASUPRA DREPTULUI

CUTUMIAR ROMANESC. ...................................................66

Secţiunea 1: Consecinţele stăpânirii romane în Dacia .....................66

Secţiunea 2: Teorii cu privire la influenţa romană asupra

instituţiilor juridice româneşti.......................................................71

1. Originea daco-romană..............................................71

2. Originea romană...................................................72

3. Originea exclusiv tracă.............................................73

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ...................................................75