CAP.I DESCRIEREA GENERALĂ A UNITĂŢII DE PRODUCŢIE
l.l.LOCALIZAREA GEOGRAFICĂ ŞI SITUAŢIA ADMINISTRATIVĂ
Unitatea de producţie VI Berislăveşti este situată în zona comunelor Berislăveşti şi a oraşului Călimăneşti din jud. Vâlcea. Din punct de vedere administrativ face parte din Direcţia Silvică Rm. Vâlcea-Ocolul Silvic Călimăneşti. In cadrul ocolului există şi păduri private din cuprinsu comunelor Berislăveşti şi Sălătrucel cu o suprafaţă de 172,93ha.
Unitatea de producţie se încadrează în următoarea raionare geomorfologica:
-III Carpaţii Meridionali
a)Munţii Făgăraş-Iezer
6.Masivele Cozia-Ghiţu
6.0.1 .Masivul Cozia
6.0.2.Muntele Poiana Spinului
-IX Subcarpaţii
a)Subcarpaţii Getici
3.Subcarpaţii Vâlcei
3.3.Depresiunea Jiblea
b)Muşcelele Argeşului
0.1 .Culmea Runcului
Unitatea de producţie se află în bazinul râului Olt, accesul facându-se din drumul european Rm.Vâlcea-Sibiu, prin drumul judeţean Călimăneşti-Şuici, precum şi prin drumurile comunale şi forestiere existente.
Unitatea de producţie VI Berislăveşti se învecinează la:
-nord cu :
*U.P. II Cozia (fond forestier din Parcul Naţional Cozia şi păşune);
*U.P.VIII Valea Băiaşului (fond forestier de stat şi păşunea corn Berislăveşti);
-est cu :
* O.S. Şuici (fond forestier de stat şi păşunea corn. Berislăveşti);
-sud cu:
*O.S. Şuici (fond forestier de stat şi păşunea corn. Berislăveşti);
*U.P.VII Valea Trantului (fond forestier de stat şi păşunea corn Sălătrucel);
- vest cu:
*U.P.II Rostea (limită naturală râul Olt);
*U.P. III Căciulata (limită naturală râul Olt);
*U.P.V Cozia (teren agricol al localităţii Jiblea, păşunea corn. Sălătrucel fond forestier de stat).
Unitatea de producţie, face parte din punct de vedere administrativ, din districtul IV Cozia şi districtul V Dăeşti, iar situaţia pe cantoane este redată în tabelul următor:
1.2.STUDIUL CONDIŢIILOR STAŢIONALE
1.2.1.Condiţii geologice şi geomorfologice
1.2.1.1. Condiţii geologice
Substratul litologic al unităţii de producţie este format în majoritate din formaţiuni metamorfice (gnaise) şi formaţiuni sedimentare (marne, gresii, conglomerate, nisipuri pietrişuri). Formaţiunile metamorfice au determinat formarea unor soluri din clasa spodosoluri şi cambisoluri, iar cele sedimentare au determinat formarea solurilor din clasa argiluvisoluri.
1.2.1.2. Condiţii geomorfologice
Din punct de vedere geografic unitatea de producţie VI Berislăveşti se situează în zona montană şi în cea a dealurilor subcarpatice şi în depresiunea Jiblei.
Unităţile geomorfologice întâlnite sunt versanţi cu diferite înclinări şi anume:
> versanţi cu înclinări mai mici de 16 grade (9%);
> versanţi cu înclinări cuprinse între 16-30 grade (64%);
> versanţi cu înclinări cuprinse între 31-40 grade (22%);
> versanţi cu înclinări mai mari de 40 grade (51%).
Altitudinal unitatea de producţie VI Berislăveşti este situată între 320 m (u.a. 138N) şi 1650m(10E, 11B).
Expoziţia predominantă a unităţii de producţie este cea parţial însorită..
1.2.1.3.Hidrologia
Reţeaua hidrografică este formată din pârâul Coisca şi afluenţii acestuia. Pârâul Coisca este axial unităţii de producţie şi este afluent al râului Olt.
Principalii afluenţi ai pârâului Coisca sunt: pârâul Păţeşti, Valea Mare, Valea Mică, Pârâul Perieni, Pârâul Valea Ogrăzii, Pârâul Namila, Pârâul Mamului, Pârâul Buşoaga.
Reţeaua hidrografica foarte bogată a dus la op puternică fragmentare a reliefului. Caracterul torenţial al multora dintre văi (Toaca, Coisca) a dus la transformări de microrelief prin eroziune.
1.2.1.4.Condiţii climatice
1 .Aspecte generale
Un element fizico-geografic deosebit de important pentru analiza unei regiuni îl constituie analiza climatică. O serie de elemente fizico-geografice (altitudinea reliefului, caracterul formelor de relief, orientarea pantelor etc.) acţionează asupra climei determinând particularităţi microclimatice locale. Zonarea verticală a solurilor şi vegetaţiei reflectă în principal zonarea regimului climatic.
Din punct de vedere climatologic, pădurile din U.P.VI Berislăveşti se află situate după Koppen în regiunea climatică D f b x, caracterizată de un climat boreal cu ierni umede şi strat stabil de zăpadă, cu temperatura medie anuală mai mare de 10° C, cel puţin 4 luni pe an, cu maxima pluviometrică la începutul verii şi minima la sfârşitul iernii, iar precipitaţiile medii anuale ajung la 829mm oferind condiţii favorabile dezvoltării vegetaţiei forestiere.
Indicele de ariditate de Martonne are valori cuprinse intre 35 (în zona deluroasă şi depresională) şi 63 (în zona montană înaltă).
2. Regimul termic
Principalele caracteristici termice prezentate prin valori medii lunare şi anuale sunt prezentate în tabelul 1.2.1.4.1. Se constată că temperaturile medii înregistrează o scădere continuă din zona deluroasă şi depresională (10,2°C) către cea montană înaltă (5,1°C).
Temperatura medie zilnică este mai mare de 0°C timp de 250-275 zile pe an Numărul zilelor de iarna (cu temperatura maximă 0°C) este de 35-40, iar a celor de înghet (cu temperatura minimă sub 0°C) este de 95-115 zile.
Perioade fierbinţi practic nu sunt. Primul îngheţ are loc în medie între 8.IX şi 8.XI iar ultimul îngheţ între 28.III şi 13.VI. Acest lucru generează un sezon de vegetaţie cu c lungime normală pentru zona forestieră în care se găseşte U.P.-ul, neexistând influenţi deosebite asupra vegetaţiei.
3.Regimul pluviometric
Precipitaţiile medii anuale sunt de 829 mm. Cea mai secetoasă lună este februarie cu 43 mm, iar cea mai ploioasă este luna iunie cu 112 mm.
Cantităţile de precipitaţii căzute în cursul anului sunt suficiente pentru vegetaţi; forestieră din etajele fitoclimatice existente.
Numărul de zile cu ninsori este cuprins între 25-40, iar numărul anual al zilelor cu strat de zăpadă variază între 60-120 de zile, în funcţie de altitudine şi expoziţie.
Precipitaţiile sub formă de zăpadă au un important rol ecologic, prin intermediu stratului persistent de zăpadă, care îndeplineşte rolul unui strat termoizolator, protector pentru sol şi culturile forestiere tinere.
4.Evapotranspiraţia
Aerul atmosferic nu este niciodată uscat. Atmosfera conţine în permanenţă ( anumita cantitate de apă din care 95% se află în stare de vapori şi numai 55 sub formă de picături sau mici cristale de gheaţă.
Evapotranspiraţia este rezultatul evaporării apei din sol şi a transpiraţiei plantelor.
Intensitatea evapotranspiraţiei se exprimă prin cantitatea de apă cedată atmosfere prin procesul evapotranspiraţiei în unitatea de timp (oră, zi, lună, an) de către unitate; terestră (m2).
Pentru regiunea unde se situează U.P. VI Berislăveşti, evapotranspiraţia medie anuală este de 620, cu maxima în luna iulie (120) şi minima în lunile de iarnă (decembrie ianuarie, februarie).
5.Regimul eolian
Regimul eolian este determinat în principal de succesiunea şi frecvenţa sistemelor barice şi a procesului de circulaţie generală a atmosferei. Caracterul său este influenţat şi de factorii fizico-geografici (în speţă relieful) ai unei regiuni care ii modifică, uneori esenţial direcţia şi valorile cantitative ale intensităţii şi vitezei medii.
Regimul eolian pe anotimpuri în U.P. VI Berislăveşti se prezintă astfel:
♦ iarna predomină vânturile din sud, însă cu viteze mici;
♦ primăvara predomină vânturile din nord şi nord-vest cu viteze mai mari decât cele din iarnă (peste 3 m/s);
♦ vara predomină vânturile din vest, nord-vest şi mai puţin din sud-vest, cu viteze relativ mici (până la 2m/s);
♦ toamna predomină vânturile din sud, sud-vest şi nord, nord-vest cu viteze relativ mari.
1.2.2.Condiţii climatice
Condiţiile climatice, forma de relief şi materialul parental au determinat formarea tipurilor de sol caracteristice zonei luate în studiu.
Astfel, în cadrul U.P.VI Berislăveşti se întâlnesc următoarele tipuri şi subtipuri de sol:
In continuare vor fi descrise tipurile de sol întâlnite în parcelele în care vor fi aplicate lucrări de împădurire, precizându-se totodată şi parcelele respective.
3101 Brun eumezobazic
Intâlnit în u.a.-urile:25C, 29I, 29L, 30H, 39B, 39E.
Solurile brune eumezobazice au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-Bv-C (R). Orizontul Ao este gros de 10-40cm, are o culoare brună închisă datorită humusului de tip mull forestier şi o structură glomerulară degradată sau grăunţoasă. Orizontul Bv prezintă grosimi variabile de la 20 la 150 cm, de culoare brună gălbuie, brună ruginie, structură poliedrică sau prismatică, cu unităţi structurale lipsite de peliculă de argilă migrată din orizontul superior. Tranziţia dintre orizonturile Ao şi Bv si C este difuză. Pe profil nu apar neoformaţii specifice.
Solurile brune eumezobazice sunt soluri fertile pe care se găsesc arborete de clase superioare de producţie. Sunt în general soluri tipice pentru gorunetele şi şleaurile de dealuri, pentru făgetele premontane şi montane şi pentru amestecurile de fag cu răşinoase de productivitate superioară.
3301 Brun acid tipic
Intâlnit în u.a.-urile: 39C, 90B, 91B, 9IC, 92B.
Are pe profil următoarea succesiune de orizonturi: Ao-Bv-C®; format pe roci acide andezitice, pe versanţi cu expoziţii şi pante diverse, este puternic acid la moderat acid cu pH=3,9-6,1; slab la foarte humifer, cu conţinut de humus pe grosimi de 8-15cm de 2,2-8,4% oligobazic, cu un grad de saturaţie în baze V=30-55%, mijlociu la foarte bine aprovizionat cu azot total (0,11 -0,49) nisipo-lutos la luto-nisipos.
Trecerea spre orizontul Bv se face prin intermediul unui orizont de tranziţe. Orizontul Bv cambie este foarte variat ca grosime (20-60cm) are o structură subpoliedrică, slab definită având V<53%, prezintă valori şi crome peste 3,5 la materialul în stare umedă. Trecerea spre roca de substrat se face treptat. Fertilitatea variază în funcţie de profunzime şi volum edafic, troficitate minerală mijlocie spre submijlocie, iar cea azotată în funcţie de grosimea orizontului humifer.
2401 Brun luvic tipic
Il întâlnim în u.a.-urile 87B, 88B, 102B, 102C.
Solurile brune luvice au următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-El-Bt-C. Orizontul Ao are o grosime de 1 l-20cm şi o culoare brună, brună-închis. Orizontul El sărăcit parţial în argilă şi sescvioxizi şi materie organică este gros de 10-20cm, este mai deschis la culoare. Orizontul Bt este mai gros decât la solurile brune argiloiluviale şi are o culoare brună dar poate prezenta şi nuanţe mai roşcate sau cu crome peste 4. Limita dintre orizontul El şi Bt este difuză.
Fertilitatea solurilor brune luvice variază între limite largi în funcţie de troficitatea minerală şi azotată, precum şi de regimul de umiditate şi aeraţie al acestora.
2405 Brun luvic litic
Il întâlnim în u.a.-urile: 101B, 85C. Solurile brune luvice litice are profilul: Ao-El-Bt-R, cu roca situată între 20 şi 50 cm adâncime.
2407 Brun luvic pseudogleizat
Il întâlnim în u.a.-ul 112F. Solurile brune luvice pseudogleizate, cu profil: Ao-Elw-Btw-C, au orizont w în primii l00 cm sau W între 50 şi 200cm adâncime, cunoscut şi sub denumirea de brun podzolit pseudogleizat.
9501 Aluvial si tipic
Il întâlnim în u.a.-ul 6C, 106F. Solurile aluviale tipice prezintă următoarea succesiune de orizonturi pe profil: Ao-C. Orizontul Ao este mai gros de 20cm, putând ajunge până la 40-50cm, este mai bine conturat ca la protosolurile aluviale şi cu stratificaţi mai puţin evidente. Este de culoare brună cenuşie, brună închis, deosebindu-se evident de materialul parental format din depozite stratificate de origine fluviatică, cu texturi şi compoziţii foarte diverse.
Solurile aluviale au o fertilitate mai ridicată decât protosolurile aluviale. Ele pot susţine arborete de plopi, sălcii, aninişuri, stejărete şi chiar şleauri de luncă de clase superioare de producţie.
