Anatomia laringelui

    Organ impar şi median situat vertical în regiunea anterioarǎ a gâtului, laringele este porţiunea iniţialǎ, diferenţialǎ a conductului laringo-traheo-bronşic şi se constituie punctul de unire al cǎilor aeriene superioare cu cele inferioare.

    Proiectat pe coloana cervicalǎ, la nivelul vertebrei 3-6 (mai sus la nou-nǎscut) şi având forma unui trunchi de piramidǎ triunghiularǎ, cu baza în sus, cǎtre faringe, continuându-se cu traheea, laringele este constituit dintr-un schelet vibro-cartilaginos acoperit cu muşchi şi cǎptuşit cu o membranǎ mucoasǎ.

    Scheletul laringian este constituit din cartilajele:

- cricoid;

- tiroid;

- aritenoide;

- epiglota;

- cartilaje accesorii Santorini şi Wrisberg.

    Cartilajele sunt unite între ele de ligamente şi membrane laringiene.

Membranele principale ale laringelui sunt:

- membrana tirahioidianǎ;

- membrana crico-tiroidianǎ;

Împreunǎ cu cartilajele ele conferǎ laringelui forma de tub.

Ligamentul cricotraheal este cel mai important ligament al laringelui. 

Coarda vocalǎ cuprinde ligamentul vocal, muşchiul vocal şi mucoasa care le acoperǎ. Lungimea corzii vocale este de 0,7 cm la nou-nǎscut, 1,6–2 cm la femei, 2- 2,4 cm la bǎrbaţi.

Spaţiul determinat de cele douǎ corzi vocale se numeşte glota.

Glota are douǎ porţiuni:

- glota membranoasǎ sau porţiunea anterioarǎ a glotei;

- glota cartilaginoasǎ sau posterioarǎ cuprinsǎ între cele douǎ cartilaje aritenoide.

Limita superioarǎ a laringelui este formatǎ de:

- marginea liberǎ a epiglotei;

- rapliul ari-epiglotic;

- spaţiul inter aritehoidian.

    La acest nivel se determinǎ hipofaringele şi se aflǎ încrucişarea cǎilor aerodigestive superioare. Limita inferioarǎ a laringelui este la nivelul marginii inferioare a cricoidului. De la acest nivel în jos începe traheea.

    Muşchii laringelui formeazǎ douǎ grupe, una extrinsecǎ şi alta intrinsecǎ, care din punct de vedere funcţional reprezintǎ o singurǎ unitate.

Muşchii laringelui funcţioneazǎ sinergic sau ontogonic pentru închiderea glotei şi pentru punerea în tensiune a corzii vocale.

    Un singur muşchi asigurǎ deschiderea glotei (abducţia). Acesta este muşchiul crico-aritenoidian posterior.

Trei muşchi asigurǎ închiderea glotei:

- muşchiul cricoaritenoidian;

- muşchiul interaritenoidian;

- muşchiul tiroaritenoidian (fascicolul extern).

Inervaţia musculaturii laringiene provine din ramura externǎ a nervului laringian superior care provine din pneumagastru.

Nervul laringian superior are o ramurǎ internǎ care inerveazǎ endolaringele şi o ramurǎ externǎ motorie care enerveazǎ muşchiul cricotiroidian.

Nervul recurent asigurǎ inervaţia motorie a tuturor muşchilor laringieni intrinseci şi a muşchiului interaritenoidian. Din punct de vedere senzitiv asigurǎ inervaţia mucoasei laringiene subglotice.

Vascularizarea laringelui are douǎ teritorii distincte:

- supraglotic prin artera laringianǎ superioarǎ, ramura din carotida externǎ;

- subglotic din trunchiul arterial al arterei laringelui inferior – ramura din trunchiul tirocervical al arterei subclaviculare.

Drenajul limfatic al laringelui se face în ganglionii limfatici jugulari profunzi, superiori şi inferiori.

Fiziologia laringelui

Funcţiile laringelui:

- funcţia de fonaţie;

- funcţia respiratorie;

- funcţia de protecţie a cǎilor respiratorii inferioare; închiderea epilaringelui, închiderea glotei, oprirea reflexǎ a respiraţiei, reflexul de tuse;

- funcţia sfincterianǎ;

- funcţia reflexǎ.

    Funcţia fonatorie:

Sunetul de bazǎ, format în timpul fonaţiei poartǎ numele de tonalitate.

Tonul produs de laringe este modificat de traversarea cavitǎţii faringiene, cavitǎţii bucale şi buze. Cavitatea nazalǎ şi anexele acestora adaugǎ tonului de bazǎ timbrul şi rezonanţa vocii.

    Funcţia respiratorie:

    În timpul inspirului glota se deschide prin îndepǎrtarea corzilor vocale. Închiderea şi deschiderea glotei este un act reflex dependent de schimbul gazos şi echilibrul acido-bazic.

    Funcţia de protecţie a cǎilor aeriene inferioare:

În timpul deglutiţiei baza limbii, peretele posterior al faringelui, vǎlul palatin, pilierii anteriori şi posterioari sub controlul gloso faringianului, asigurǎ propulsia bolului alimentar oprirea respiraţiei, contractarea repliurilor ari-epiglotice, a benzilor vestibulare, închiderea glotei şi acoperirea corzilor vocale de cǎtre epiglotǎ.     Contractarea simultanǎ a muşchilor suprahiodieni cu tragerea laringelui în sus şi înainte asigurǎ dirijarea bolului alimentar spre esofag şi feresc perfect traheea şi arborele de pǎtrunderea alimentelor. Dacǎ totuşi pǎtrund particule alimentare în laringe şi trahee se declanşeazǎ reflexul de tuse. Inspiraţia profundǎ cu deschiderea glotei, apoi închiderea acesteia cu creşterea presiunii intra-toracice, deschiderea rapidǎ a glotei cu o expiraţie explosivǎ care eliminǎ corpul strǎin.

- închiderea glotei;

- blocarea sistemului respirator;

- fixarea toracelui;

- blocarea diafragmei în timpul tusei, actului de defecaţie, micţiune, expulzarea fǎtului, vomisment.

    Laringele este receptorul unor reflexe vagovagale. Iritarea mecanicǎ a feţei interne a laringelui poate declanşa aritmie, bradicardie, stop cardiac. Reflexul vagal poate fi blocat prin atropinǎ, el este foarte puternic la fumǎtori.

I paginǎ – Rolul asistentei medicale în îngrijiri

II paginǎ – Motivaţia

Capitolul I

Noţiuni de anatomie şi fiziologie legate de aparat

Capitolul II

Noţiuni generale despre boala respectivǎ:

- Definiţie;

- Etiologie;

- Clasificare;

- Manifestǎri de dependenţǎ, semne, simptome;

- Examene clinice şi paraclinice;

- Intervenţii autonome şi delegate, tratament;

- Evoluţie, complicaţii, pronostic;

- Educaţie pentru sǎnǎtate;

- Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacienţilor cu laringitǎ acutǎ.

Capitolul III

Planul de îngrijire al pacienţilor cu laringitǎ acutǎ:

- Culegerea de date;

- Date privind identitatea pacienţilor;

- Condiţii socio-culturale;

- Starea de sǎnǎtate anterioarǎ;

- Informaţii legate de boalǎ.

Analiza şi interpretarea datelor:

- Analiza satisfacerii nevoilor fundamentale;

- Problemele pacientului;

- Diagnostic de îngrijire;

- Stabilirea gradului de dependenţǎ.

Planificarea îngrijirilor:

- Obiective generale;

- Obiective specifice.

Aplicarea planului de îngrijire

Îngrijiri acordate la externare

Data externǎrii:

- Diagnostic medical la externare;

- Starea pacientului la externare;

- Plan de recuperare.

Examene paraclinice ale pacientului

Capitolul IV

Evaluarea finalǎ

Anexe

Bibliografie