ANATOMIA SI FIZIOLOGIA FICATULUI

Ficatul este cea mai mare glanda din organism. El este anexat tractusului digestiv provenind dintr-un mugure al mucoasei duodenale numit diverticul hepatolitic.

Asezare – se afla asezat in cavitetea abdominala, etajul supramezocolic, in partea superioara dreapta imediat sub diafragma iar lobul sau stang se intinde pana in epigastru. Locul ocupat de ficat poarta numele de loja hepatica.

Are forma unui hemiovoid, asezat transversal in abdomen cu lungimea de aproximativ 28 cm cu diametru anteropost de 18 cm si o inaltime de 8 cm. Greutatea sa este de circa 1400 g si are culoare rosie-caramizie, datorita cantitatii mari de sange pe care o contine.

Fata superioara sau diafragmatica este conversa in sus si vine in raport cu diafragmul si cu peretele anterior al abdomenului. De aceea i se mai spune si fata antero-superioara.

Pe aceasta fata se observa 2 lobi, lobul drept si lobul stang.

Fata inferioara sau viscerala este concava si se afla in raport cu: stomacul, duodenul, colonul, nazocolonul transvers, rinichiul drept si glanda suprarenala dreapta.

La aceasta fata se afla trei santuri: 

            - santul antero-posterior drept care adaposteste in portiunea sa anterioara vezica biliara iar in  cea posterioara veca cava inferioara.

- santul antero-posterior stang care adaposteste in portiunea sa anterioara un cordon fibros,

ligamentul rotund provenind din obliterarea venei ombicale, iar in portiunea posterioara gazduieste ligamentul Arontius provenit din obliterarea canalului venos Arontius de la fat.

-santul transversal se intinde intre cele doua santuri antero-posterioare si coincide cu hilul

ficatului prin care intra si ies: artera hepatica, vena porta, limfaticile, nervii si canalele hepatice care alcatuiesc impreuna pediculul hepatic.

Cele trei santuri dau aspectul literei h si impart fata inferioara in 4 lobi. Pe laturile santurilor antero-posterioare se afla lobul drept si lobul stang iar intre ele in raport cu santul transversal se afla lobul patrat dispus inaintea santului transversal si lobul posterior dispus inapoia acestui sant.

Fata posterioara este in continuarea fetei superioare si vine in raport cu peretele posterior al cavitatii abdominale, la  nivelul vertebrelor T7 – T1. Are pozitia aproape verticala si pe ea se vad lobul drept, lobul spiegel si lobul stang.

Tinerea in pozitie a ficatului este realizata de ligamente care nu sunt alceva decat pliuri peritonial. Aceste ligamente sunt:

- ligamentul falcoform, care este o formatie peritoneala ce se intinde de la fata inferioara a diadragmului la fata superioara a ficatului

  Sper parte anterioara prezinta o margine care se intinde pana la ombilic si depaseste in grosimea ei ligamentul rotund.

- ligamentul falcoform imparte fata superioara a ficatului in lobul drept si lobul stang. Aceasta nu corespunde insa delimitarii anatomicea celor 2 lobi asa cum era considerat mai inainte.

- ligamentul coronar se intinde de la fata inferioara a diafragmului la fata posterioara a ficatului de o parte si de alta a ligamentului falcoform pe care il continua, lasa neacoperita o mica parte numita areaunda.

Este cel mai important mijloc de fixare a ficatului.

Un alt mijloc de fixare este micul epiplon sau omentul luic, care mai este si denumit ligamentul esofago-duodeno-hepat.

Tot ca mijloace de fixare trebuie considerate vena cava inferioara, prese abdominala si pendiculul hepatic.

Segmentatia ficatului.

Impartirea in lobi a ficatului nu mai este corespunzatoare in practica medicala. Aceasta segmentatie are la baza o anumita distributie a vaselor sanguine, artera hepatica, vena porta si caile biliare intrahepatice.

Tinand seama de acest criteriu se pot descrie:

- lobul drept este format dintr-un segment anterior si un segment posterior;

- lobul stang are un segment lateral si un segment median;

Segmentul lateral ii corespunde partea lobului stang aflate la stanga ligamentului falciform si a santului antero-posterior stang de pe fata inferioara. Segmentului median ii corespunde restul lobului stang lobul patrat si lobul posterior. Fiecare segment primeste printr-un pedicul o ramura segmentara a arterei hepatice, o ramura segmentara a venei pote si un canal segmentar biliar.

Ficatul este invelit in cea mai mare parte de peritoneul visceral care formeaza ligamentul falciform si ligamentul coronar ramanand neacoperita numai cele de s-au numit areanude.

Sub aceasta temica se afla o membrana fibroasa de invelis capsule Glisson si apoi substanta proprie a ficatului sub pareschinul hepatic.

Capsula Glisson patrunde in ficat prin hil urmarind traiectul vaselor sanguine si formeaza pereti lametari conjuctivi care impart impreuna cu reteaua vasculara masa de substanta proprie in formatiuni numite lobuli hepatici.

Lobulul hepatic reprezinta unitatea sixanatomica si functionala a ficatului. Are forma unei piramide asezata pe cu baza pe suprafata ficatului si cu varful spre interior in sectiune transversal are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi. In structura lobulului distingem: formatiuni vasculare, celule hepatice, canalicule biliare si filete nervoase vegetative.

Ficatul primeste sange prin doua vase sanguine: artera hepatica – ramura a trunchiului celize care aduce sange nutritiv si vena porta care aduce sange functional provenind din intestin, stomac, pancreas si splina.

Prin alaturarea a cel putin 3 lobuli hepatici se formeaza la limita dintre ei spatii triunghiulare in sectiune, numite spatii portal sau spatii Kiernan care sunt pline cu tesut conjuctiv si contin o ramura a venei porte, o ramura a arterei hepatice, unul sau doua canale biliare, limfatice, si filete nervoase. De jur imprejurul spatiilor Kiernan se afla un strat celular numit lama celulara limitanta, celulele acrestei locul au o mare capacitate de inmultire.

Ramurile venei porte din spatiile Kiernan trimit ramificatii care merg in lungul lobului de la baza pana la varf. Aceasta se anastomozeaza si formeaza o retea venoasa perilobulara care limiteaza lobulul de periferie. Ajunse in varful acesteia venele parilobulare se unesc intr-o vena centrala, vena centrolobulara care coboara prin axa lobului de la varf pana la baza. De la reteaua nervoasa perilobulara patrund radiar pana la vena centrolobulara  numeroase vase cu traiect sinuos-capilare sinoide care formeaza o retea intralobulara. In peretii acestei capilare se gasesc niste celule speciale, celulele lisorale sau Kimpffer. Unele dintre ele se pot desface din capilare capatand insusiri fagocitare iar altele formeaza impreuna reteaua de reticulina din substanta proprie tesutul Kumfferian sau sistemul reticulo-histocitar al ficatului. Venele centrolobulare ale diferitelor lobuli se unesc la baza lobulilor in vene sublobulare care formeaza in cele din urma 3 vene hepatice: vene hepatice stanga, in care se colecteaza tot sangele din ficat si este dus in vena cava inferioara.

Ramurile arterei hepatice din spatiul Kiernan trimite asemenea ramificatii in jurul lobulilor formand artere care se anastomozeaza cu reteaua venoasa perilobulara.

Datorita acestiu fapt in ficate de cele doua feluri de sange nutritiv adus de artera hepatica si functional adus de vena porta se amesteca in reteaua vasculara intre lobulara asa ca la nivelul celulelor hepatice ajung un singur fel de sange.

La nivelul ramificatiilor venei porte, al venei centrolobulara al arterei hepatice se afla sfinctere anatomice, sfinctere de intrare si de iesire care regleaza fluxul de sange in ficat.

Sistemul vascular formeaza un fel de schelet al lobulului pe care celule mari cu forma poliedrica avand unul sau doi melci mari si o citoplasma a carui aspect variata cu starea functionala citoplasma contine multe incluziuni de glicogen.

Celulele hepatice sunt asezate in cordoane dispuse radiar in ochiurile retelei capilare intralobulare alcatuind cordoanele Remak.

In cadrul acestor cordoane intre celulele hepatice si peretele capilar sanguin se afla un spatiu de trecere numit spatiul Disse.

Cordoanele Remak sunt dispuse cate 2-3 alaturate formand-trabecule. Intre cordoane se formeaza prin simpla lor alaturare spatii inguste numite canalicule biliare. Canalele biliare se formeaza deci intre cordoanele Remak si nu au pereti proprii, ele se anastomozeaza si formeaza in interiorul lobului o retea vasta. Spre periferia lobuluicanaliculele biliare isi constituie un perete numit colangiola.

Colangiolele din lobulii invecinati se unesc intre ele si formeaza la nivelul spatiilor Kiernan, canale biliare perilobulare, care se unesc intre ele si dau nastere la doua canale hepatice drept si stang corespunzatoare celor 2 lobi ai ficatului care parasind ficatul la nivelul hilului se unesc si formeaza canalul hepatic comun.

Dupa un traiect de trei patru centrimetri canalul hepatic comun se uneste cu canalul cistic si alcatuiesc impreuna canalul coledoc care se deschide in duoden impreuna cu canalul Wirsung la nivelul casunculei mari. Canaliculele biliare si canalele biliare perilobulare formeaza caile biliare intrahepatice, iar canalul hepatic comun si canalul coledoc alcatuiesc caile biliare extrahepatice. Prin caile intra si extra hepatice se scurge, bila care reprezinta secretia externa a ficatului.