MOTIVAŢIA LUCRĂRII
Osteoporoza reprezintă un pericol pentru orice persoană poate nu imediat, dar cu siguranţă în jurul vârstei de 40 de ani, iar în cazuri nefaste, cu ani înainte.
Această boală a atins proporţii epidemice în America de Nord şi Europa Occidentala, iar în Regatul Unit o femeie din trei şi un bărbat din doisprezece riscă să facă osteoporoză în timpul vietii. Cu alte cuvinte, riscul de a avea un şold fracturat datorită osteoporozei este mai mare decat cel al cancerului de sân, ovare şi uter luate împreună, cu o probabilitate de deces de 20 la sută în primul an.
Osteoporoza poate însemna lungi perioade de durere, deformari generatoare de infirmitate din cauza ruperii sau fărâmiţării oaselor, sau chiar posibilitatea unei morţi premature.
Datorită longevităţii vieţii din prezent, si creşterii numărului persoanelor ce depaşesc vârsta de 60 de ani (persoane predispuse osteoporozei), numărul celor care suferă de această boală este în ascensiune continuă.
Osteologii calculează că în anul 2050 în lume vor fi aproximativ 6.250.000 de fracturi de şold (în anul 1990 s-au produs în lume 1.600.000 fracturi de col femural la persoanele în vârsta de peste 35 de ani). Bineînteles, această cifră este îngrijorătoare şi subliniază de asemenea alături de suferinţa bolnavilor de osteoporoză importanţa acestei afecţiuni.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră osteoporoza ca una din bolile majore ale epocii moderne. OMS apreciază totodată că în urmatorii 20 de ani numărul cazurilor de osteoporoză se va dubla, iar fracturile pe care le determină constituie una din problemele majore de sănătate pentru societate, căreia autorităţile medicale trebuie să îi acorde o atenţie proritară.
Cu toate că in cele mai multe cazuri osteoporoza afectează persoane în vârstă tinereţea nu reprezintă un factor lepsit de pericol. Exista o formă juvenilă a acesteia care îi afectează si pe copii. La femei osteoporoza poate apărea dupa naşterea unui copil, la 20-30 de ani, de asemenea este uneori generată de medicaţia cu steroizi la orice vârsta.
Un risc oarecare nu poate fi evitat la o vârstă mai inaintată, dar perspectiva nu este total lipsită de speranţe.
INTRODUCERE – ISTORIC
Asistenta medicală, nursa, trebuie să asigure implicarea activă a individului şi familiei sale, a grupurilor sociale şi comunităţii in aspectele de îngrijire a sănătăţii, adică să încurajeze autosprijinul si autodeterminarea.
Nursingul reprezintă o sinteză a celor mai moderne date ale tehnicilor de îngrijire culese din literatura autohtonă şi internaţională menite a instrui cât mai amplu şi pe un interval cât mai întins cadrele care se dedică acestei funcţii. În consecinţa, nursa pe lânga cunoştinţele teoretice şi practice pe care le posedă ştie să abordeze pacientul in climatul psihic optim acestuia dând dovada de înţelegere şi căldura sufleteasca deosebie menite in crearea unui confort psihic placut pacientului. Deoarece, asistenta medicală nu tratează boli, ci pacienţi.
În tratarea osteoporozei, asistenta medicală are un rol bine definit şi foarte important deasemenea. În aceasta constă în primul rând misiunea de a oferi persoanelor predispuse acestei suferinţe informaţiile necesare pentru evitarea producerii bolii sau in cazul prezenţei osteoporozei, evitarea producerii unei fracturi. O cauza foarte importantă pe care o va susţine nursa, este alimentaţia adecvată menţinerii unui organism rezistent şi importanţa condiţiei fizice optime unei osaturi rezistente.
Un alt rol al nursei la fel de important in combaterea osteoporozei îl constituie aplicarea corectă a tratamentului la indicaţia medicului.
În concluzie asistenta medicală reprezintă puntea de legătură dintre pacient şi informaţiile şi tratamentul necesar ameliorării stării acestuia.
ISTORIC
Osteoporoza a fost mult timp considerată ca o stare normala a vârstnicilor neacordându-i-se atenţie.
Dezvoltarea cunoştinţelor medicale arată că osteoporoza nu este specifică numai generaţiei a treia, ea apare şi la vârste mai tinere.
În România, în prezent, riscul ca o femeie să sufere o fractură osteoporotică se apropie de 40%, iar 20% dintre victimele unei fracturi de şold mor în anul următor, din cauza complicaţiilor...
Riscul de deces:
• fractura de şold: 2.8% (25% dintre persoanele care suferă prima fractură de şold mor în urmatoarele 12 luni din cauza complicaţiilor)
• cancerul de sân: 2.8%
• cancer uterin: 0.7%
Osteoporoza poate fi tratată şi mai ales prevenita cu succes.
Cu cât boala este depistată într-o fază incipientă, cu atât eficienţa intervenţiei va fi mai mare.
Este bine ca boala să fie tratata înaintea primelor fracturi osteoprotice, deoarece o primă fractura va iniţia apariţia altora.
Deşi nici bărbaţii nu sunt ocoliţi de această boală, incidenţa este de 2-4 ori mai mare la femei decât la barbaţi (1 din 3 femei adulte va dezvolta, de-a lungul vieţii, o fractură osteoporotică, pe când doar 1 din 8 bărbaţi va suferi din aceeaşi cauză; la grupa de vârstă 50-60 de ani, incidenţa este aceeaşi atât la femei, cât şi la barbaţi).
De asemenea, specialiştii au observat faptul că incidenţa bolii este mai mare la populaţia indo-europeană şi asiatică, decât la populaţia africană.
DEFINIŢIE
Numele bolii provine din latină şi înseamnă "os poros", şi ne spune că oasele afectate au găuri în structura lor.
Termenul este derivat din latinescul "porous bones" în care oasele sunt poroase, fragile, sfărâmicioase, predispuse să se fractureze la cel mai mic traumatism.
Este o boală scheletică sistemică ce se caracterizează printr-o masă osoasă scazută cu deteriorarea microarhitecturii ţesutului osos, având ca urmare creşterea fragilităţii osoase şi susceptibilitatea la fracturare.
Osetoporoza reprezintă una din marile probleme de sănătate, mai ales la vârstnici.
În mod normal există un echilibru între formarea de os şi resorbţia sa. În cazul osteoporozei acest echilibru este perturbat în favoarea resorbţiilor.
Foarte importanta este şi calitatea osului nou format, în osteoporoză aparând un os cu structura modificată şi fragilitate crescută.
Osteoporoza este caracterizată prin reducerea paralelă a mineralelor osoase şi matricei osoase astfel încat osul este în cantitate scăzută, dar cu o compoziţie normală procentual.
Aşadar, este o boală progresivă în care oasele devin în mod gradual mai slabe determinând schimbări în postură şi facând individul susceptibil la fracturi osoase.
Osteoporoza nu este încă o condiţie curabilă dar există variate metode care pot încetini procesul de pierdere osoasă.
Necunoştinţa de cauză poate duce la concluzia greşită că osteoporoza este cauzată numai prin deficienţa de calciu din alimentaţie si prin urmare poate fi remediată prin luarea de suplimente de calciu; dar aceasta nu-i tocmai corectă.
Factorul important aici este modul in care calciul este absorbit şi utilizat de către organism, nu în mod necesar cantitatea de calciu consumată.
Osteoporoza este supranumita şi „hoţul tăcut al calciului” pentru că poate slăbi oasele timp de ani de zile făra să fie detectată.
Deşi nu figurează printre primele cauze de deces, osteoporoza este o afecţiune de temut.
Dacă la început se manifestă doar prin încovoierea spatelui, cu timpul pot apărea complicaţii tot mai invalidante, cum este de exemplu fractura de col femural.
Vestea bună este că osteoporoza este o boală tratabilă.
Deşi apare cu precădere la vârstnici şi la femei după menopauză, osteoporoza poate afecta ambele sexe la orice vârsta.
Diagnosticul este dificil de pus în fazele incipiente, necesitând teste de determinare a densitaţii osoase.
Osteoporoza este asimptomatică dacă nu este complicată cu o fractură (prin compresie vertebrală sau a pumnului, şoldului, coastelor, bazinului, humerusului).
CLASIFICAREA OSTEOPOROZEI
1.Osteoporoze idiopatice (primare):
Osteoporoza idiopatică tip I (postmenopauză,presenilă)
Este întâlnită la femei în vârstă de 50-65 de ani, la un interval de 15-20 de ani de la instalarea menopauzei.
Fracturile vertebrale, cele de radius (Pouteau Colles), şi cele costale sunt cele mai întâlnite manifestări clinice ale acestui tip de osteoporoză.
Sunt fracturi prin zdrobire care antrenează deformări osoase şi dureri intense, locul de elecţie al acestor fracturi este reprezentat de zone osoase, care conţin cantităţi mari de os trabecular.
La persoanele cu osteoporoză de tip I, rata pierderii osoase a osului trabecular este de 2-3 ori mai mare decât cea normală, în timp ce rata pierderii la nivelul osului cortical depăşeşte numai cu puţin normalul.
În timpul acestei faze accelerate a pierderii osoase au loc perforaţii ale plăcilor trabeculare cu slăbirea structurii vertebrelor şi ci o marcată tendinţă a acestora la colaps acut.
În cazul osteoporozei de tip I, la majoritatea bolnavilor, turnoveru-ul osos este înalt, cu o resorbţie osoasă accentuată şi cu o formare osoasă compensatorie insuficientă.
În ceea ce priveşte patogenia osteoporozei de tip I există unele particularităţi: majoritatea factorilor implcaţi în acest tip de osteoporoză sunt determinaţi de deficitul de estrogeni, menopauză, accelerarea pierderii de ţesut osos, scăderea secreţiei de hormon paratiroidian, scăderea semnificativă a absorbţiei calciului, ceea ce sugerează pierderea osoasă.
Osteoporoza idiopatică de tip II (senilă, de involuţie)
Este întâlnită la persoanele de peste 70 de ani de ambele sexe, rezultând dintr-o pierdere lentă de ţesut osos.
Se manifestă mai ales prin fracturi de cil femural, dar şi prin fracturi vertebrale, ale humerusului, ale tibiei proximale şi ale bazinului, fracturi vertebrale deseori multiple şi realizând aspectul de vertebre cuneiforme - pot duce la o accentuată cifoză dorsală. Subţierea trabeculelor şi reducerea lentă a masei osoase determină o deformare treptată a corpilor vertebrali, neînsoţită de durere.
Mecanismele care duc la constituirea osteoporozei de involuţie acţionează lent si se aplică ambelor sexe si la întreaga populaţie.
Pe măsura înaintării în vârstă creşte proporţia celor la care scăderea densităţii osoase atinge pragul fracturar.
Principalele mecanisme de involuţie sunt reprezentate de scăderea capacităţii măduvei osoase de a forma precursori osteoblastici şi de hiperparatiroidismul secundar.
Pierderea accentuată de ţesut osos în perioada postmenopauză explică dece osteoporoza de involuţie şi fracturile de col femural sunt dedouă ori mai frecvente la persoanele vârstnice desex feminin decât la bărbaţii de vârstă corespunzătoare, deşi rata pierderii osoase lente este similară la cele două sexe.
Osteoporoza idiopatică a adultului tânăr
Este rar întâlnită la ambele sexe, manifestându-se mai ales prin fracturi vertebrale, dar şi prin fracturi de coaste sau ale oaselor periferice.
Evoluţia este uneori blândă, alteori severă, progresivă, refractară la tratamentul clasic al osteoporozei.
Uneori ea apare la femei tinere în cursul sau după o sarcină, la unele dintre ele notându-se o scădere a fosfatazei alcaline în ser.
Osteoporoza idiopatică juvenilă
Mai rară decât osteoporoza adultului tânăr.
Poate afecta băieţi şi fete în perioada prepubertară, între 8-14 ani.
Are o evoluţie zgomotoasă pentru 2-4 ani, cu dureri osoase şi fracturi după traumatisme minime; după care se produce o remisie spontană, urmată de reluarea creşteii ţesutului osos.
