II.1. GENERALITĂŢI
Vitaminele sunt substanţe organice, majoritatea din surse exogene, esenţiale în cantităţi mici pentru desfăşurarea normală a funcţiilor metabolice ale organismului, a echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism şi de aceea trebuie furnizate prin alimentaţie. Prin molecula lor nu eliberează energie şi nici nu furnizează material plastic, însă prezenţa lor este absolut necesară pentru desfăşurarea proceselor metabolice generatoare de energie cât şi a celor morfogenetice, din aceste motive fiind considerate biostimulatori şi intrând în grupa substanţelor active alături de enzime şi hormoni.
Cuvântul „vitamină” a fost introdus în 1912 de către chimistul polonez Cazimir Funck care a denumit astfel o substanţă cristalină izolată din tărâţele de orez, care avea proprietatea de a vindeca polinevrita porumbeilor hrăniţi cu orez decorticat.
Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai de către plante, inclusiv unele bacterii şi sunt introduse in organismul uman prin alimentaţie, fie ca atare, fie sub formă de provitamine, care sunt forme premergătoare vitaminelor, iar în organism se transformă în vitamine.
Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin faptul că sunt secretaţi de glandele endocrine, dar între vitamine şi hormoni există o identitate de funcţie şi chiar de structură chimică.
Între vitamine şi enzime există o strânsă legătură, deoarece aproape fiecare vitamină este o componentă structurală a unei anumite enzime sau grup de enzime.
II.2 ROLUL VITAMINELOR ÎN ORGANISM
În mod obişnuit, organismul primeşte cantitatea necesară de vitamine prin alimentaţie. Lipsa totală a vitaminelor produce fenomenul de avitaminoză. Lipsa parţială a uneia sau mai multor vitamine produce tulburări numite hipovitaminoze, iar aportul prea mare, produce hipervitaminoza.
Stările de hipovitaminoză şi avitaminoză pot avea cauze multiple:
• alimentaţie deficitară sau restrictivă;
• tulburări de absorbţie în boli cronice ale aparatului digestiv;
• consum crescut în sarcină, lactaţie, perioade de creştere, infecţii, eforturi fizice;
• administrarea de inhibitori sau antagonişti vitaminici;
• diminuarea biosintezei în organism, în anumite condiţii.
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice, în consecinţă ele acţionează numai în măsura în care există stări de hipovitaminoză sau avitaminoză, reducând la normal procesele biochimice perturbate.
Se disting trei situaţii când se utilizează vitaminele:
• hipovitaminoze;
• în scop profilactic şi pentru indicaţii specifice (cu rol tonic, trofic, corectoare metabolice);
• tratarea unor suferinţe fără legătură cu deficitul de vitamine, deci ca adjuvant.
Vitaminele se folosesc de obicei în hipovitaminoze sau avitaminoze, pentru suplimentarea alimentaţiei. Se aleg vitaminele necesare şi dozele potrivite în funcţie de fenomenele carenţiale manifestate, sub formă de medicamente. Alte indicaţii, în general cu eficienţă redusă, sunt menţionate la fiecare substanţă. De exemplu: în anemiile datorate deficitului în factori de maturare a eritrocitelor cu formarea megaloblastelor care se transformă în eritrocite, se folosesc: cianobalamina şi acidul folic, care au funcţii de biocatalizator în sinteza nucleoproteidelor.
Vitaminele se găsesc răspândite în diverse ţesuturi animale şi vegetale cum ar fi: ficat, drojdie de bere, coji, frunze, germeni de cereale.
II.3 CLASIFICAREA VITAMINELOR
La început, vitaminele au fost diferenţiate prin litere mari ale alfabetului latin, sau au primit numele bolii pe care o combăteau.
Mai târziu, studiindu-se structura lor chimică şi obţinându-se în stare pură, fiecare vitamină a primit numele chimic. Astfel, vitaminele se clasifică în două mari grupe: după solubilitate în apă sau grăsimi, clasificare necesară din punct de vedere nutriţional cât şi medical, deoarece permite evidenţierea unor însuşiri comune fiecărei grupe. Deci vitaminele sunt:
• hidrosolubile – conţinând vitaminele complexului B, vitaminele C, PP, H;
• liposolubile – conţinând vitaminele A, D, E, F, K.
CAPITOLUL III
PREZENTAREA VITAMINELOR
III. 1 VITAMINE LIPOSOLUBILE
Vitaminele liposolubile sunt solubile în grăsimi şi solvenţi ai acestora şi practic insolubile în apă.
De aceea se vor găsi numai în alimente grase iar îndepărtarea lipidelor din alimente duce la sărăcirea în aceste vitamine.
Insolubilitatea în apă explică pierderile minime pe care le au aceste alimente în timpul operaţiilor de spălare şi de menţinere a acestora în apă.
Coeficientul de utilizare a vitaminelor liposolubile este dependent de digestia şi absorbţia grăsimilor alimentare. Dacă aceste alimente sunt ingerate în cantităţi mai mari decât necesarul zilnic, ele se depozitează în lipide tisulare şi mai ales în cele hepatice, formând rezerve care pot fi utilizate în perioadele de carenţă.
Tocmai acest fenomen de „tezaurizare” explică şi apariţia fenomenelor de hipervitaminoză care se datorează fie unei alimentaţii prea bogate în vitamine liposolubile, fie administrării unei cantităţi mari de medicamente pe bază de vitamine liposolubile.
În general, aceste vitamine participă mai ales la procesele anabolice şi de aceea copiii, în perioada de creştere, ţi femeile, în perioada de alăptare au nevoie de cantităţi mai mari de vitamine liposolubile.
Din această grupă fac parte vitaminele: A, D, E, F, K.
III 1.1 Vitamina A
Sinonime: RETINOL, AXEROFTOL, AROVIT, VOGAN, VITADRAL
Particularităţi fizico-chimice: se cunosc două substanţe cu acţiune vitaminică: RETINOL (vitamina A1 ) şi DEHIDRO 3 RETINOL (vitamina A2).
Prin acetilarea celor trei substanţe rezultă acetatul de retinol, înscris în FR IX sub formă de soluţie uleioasă ce conţine cel puţin 950.000 Ul/g.
Acetatul de retinol are culoare galbenă, până la galben-portocaliu, cu miros şi gust caracteristic şi este solubil în alcool absolut şi în uleiuri vegetale.
Particularităţi farmaco-cinetice: RETINOL-ul se absoarbe bine prin tubul digestiv. Vitamina pură sau esterii se absorb mai bine dacă sunt în dispersii apoase. În hepatite, ciroze, destrucţii biliare, absorbţia intestinală este diminuată. Carotenele se absorb mai lent din intestin, absorbţia lor fiind dependentă în mai mare măsură de prezenţa bilei şi a grăsimilor. RETINOL-ul se depozitează în ficat (peste 90%), mai puţin în rinichi, plămâni şi se elimină prin urină în cantităţi mici.
Particularităţile biochimice şi farmacodinamice: RETINOL-ul:
Intervine în eliminarea rodopsinei, pigment necesar vederii crepusculare;
Influenţează funcţia tiroidei şi a glandelor sexuale, la doze mari ducând la fenomene de hipotiroidie şi neutralizează estrogenii;
Intervine în reglarea troficităţii mucoaselor şi tegumentelor influenţând integritate structurală şi funcţională a celulelor epiteliale;
Intervine în reglarea multiplicării celulelor influenţând procesele de creştere;
Stimulează formarea anticorpilor.
Proprietăţi farmaco-toxicologice: Poate produce hipervitaminoza, după administrarea în doze mari timp de 5-6 luni.
Mai poate produce anorexie, hiperexcitabilitate, tumefacţii ale oaselor şi ţesutului subcutanat, prurit. Tratamentul constă în suspendarea administrării RETINOL-ului, simptomele dispărând treptat, după una sau mai multe săptămâni.
Necesarul zilnic:
o între 0-1 ani 450 mg
o între 1-7 ani 300 mg
o între 7-9 ani 400 mg
o între 9-18 ani 575 - 750 mg
o peste 18 ani 700 mg
o în sarcină 750 mg
o în perioada de lactaţie 1,2 mg
Indicaţii:
o întârzierea creşterii la copii
o dermatoze
o conjunctivite, xeroftalmie
o infecţii şi inflamaţii ale căilor respiratorii superioare
o hipertiroidiene
Prezentare:
• flacon cu 30 capsule a 50.000 U vitamina A palmitat
• flacon cu 10 ml. Soluţie uleioasă buvabilă a 30.000 U vitamina A/ml.
• flacon cu 10 ml. dispersie apoasă buvabilă a 20.000 U vitamina A palmitat/ml
• cutie cu 50 drajeuri a 10.000 U vitamina A acetat
• fiole de 2 ml a 20.000 U/ml în dispersie apoasă injectabilă de vitamina A palmitat
Mod de administrare:
- oral şi intramuscular. la adulţi 25.000-50.000 U/zi sau 30.000 U/săptămână, iar la copii 2.000-20.000 U/zi după vârstă.
Vitamina A fiole se ambalează în cutii de carton conţinând 10 fiole brune de 1 ml. şi în cutii de carton cu capac conţinând 100 fiole.
La documentele de transport se anexează Certificatul de Calitate al produsului.
PLANUL LUCRĂRII
MEMORIU EXPLICATIV
CAPITOLUL I : Scurt istoric despre vitamine
CAPITOLUL II : Noţiuni despre vitamine
II.1. GENERALITĂŢI
II.2 ROLUL VITAMINELOR ÎN ORGANISM
II.3 CLASIFICAREA VITAMINELOR
CAPITOLUL III : Prezentarea vitaminelor
III. 1 VITAMINE LIPOSOLUBILE
III. 2 VITAMINE HIDROSOLUBILE
CAPITOLUL IV : Concluzii
BIBLIOGRAFIE
CUPRINS
ANEXE
