Relaţiile bugetare îşi găsesc expresia în principalul plan financiar al statului care poartă denumirea de BUGET DE STAT.
Cuvântul “buget” provine din vechea limbă franceză unde cuvinte ca: “bouge”, “bougette” desemnau o pungă de piele în care se găseau bani.
Termenul a fost preluat de Anglia odată cu cuceririle normande şi apoi s-au răspândit în toată lumea.
În Anglia cancelarul tezaurului (Ministrul Finanţelor) avea obiceiul de a prezenta în Parlament un document în care se prevedeau mijloacele necesare pentru acoperirea subsidiilor (sumelor) cerute de coroană. Documentul se găsea într-o pungă de piele pe care cancelarul o deschidea când făcea expunerea. Această operaţiune se numea “deschiderea pungii de bani a bugetului”.
Deşi în celelalte state ale lumii au fost terminologii diferite, toate au aceiaşi semnificaţie şi rol, ca cel de “buget”.
În România termenul de “buget” apare pentru prima dată în
Regulamentele Organice ale lui Al. I. Cuza care se ocupă de finanţele publice, dar se găseşte şi expresia cu acelaşi înţeles “închipuirea cheltuielilor anului viitor” art.117 din Regulamentul Organic.
Înainte de această dată în Ţările Româneşti nu a existat un buget în înţelesul actual al cuvântului. Se poate vorbi însă de Codicele de venituri şi cheltuieli apărute în Moldova în timpul domniei lui Gheorghe Ştefan Vodă 1654, apoi în Muntenia în timpul lui Constantin Brâncoveanu (1694-1704). Prima încercare însă de realizare a unui act financiar de tip modern aparţine lui Vodă N. Mavrocordat în cea de-a doua domnie din 1712 când a prezentat sfatului domnesc aşa zisa “Samă” sau “Băncile visteriei”.
Acest act reprezintă o dare de seamă cu privire la natura veniturilor şi cheltuielilor ţării.
În ţările cu economie de piaţă bugetul se prezintă ca un tablou de venituri şi cheltuieli prevăzute pe o perioadă determinată.
Bugetul este reglat de puterea executivă şi administrativă, a cărei activitate depinde de aceste prevederi. Din punct de vedere formal, bugetul este un act al puterii legislative, adică o Lege
DEFINIŢIA BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL
În încercarea de a defini relaţiile deosebit de complexe
formează bugetul de stat se disting două categorii de abordări: definiţii date de normele juridice şi definiţii date de doctrină (literatura de specialitate).
Cu privire la prima categorie câteva definiţii ar suna astfel:
− Regulamentul de Finanţe (20.XI.1860 promulgat de Al.I.Cuza): “veniturile şi cheltuielile publice ce au a se efectua pentru serviciu fiecărui exerciţiu”.
− Prima Lege de Contabilitate (1864 art.2). “toate veniturile
statului şi cheltuielile neapărate pentru îndeplinirea deosebitelor servicii, aşezate conform legilor, autorizate în fiecare an de o Lege anuală de finanţe – formează bugetul general al statului”.
− Decretul din 31.V.1862 asupra contabilităţii din Franţa
art.5 “bugetul este actul prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului sau ale altor servicii pe care legile le supun în aceleaşi reguli”.
− Legea finanţelor publice art.1 “activitatea privind finanţele
publice include elaborarea şi execuţia bugetului public naţional, care cuprinde bugetul administraţiei centrale de stat, bugetele locale şi bugetul asigurărilor sociale de stat, stabilirea şi perceperea impozitelor, taxelor şi altor venituri ale statului şi utilizarea mijloacelor financiare ale organelor puterii legislative, judecătoreşti şi executive. De asemenea cuprinde controlul asupra modului de folosire a mijloacelor materiale şi băneşti aparţinând regiilor autonome, instituţiilor publice şi asupra capitalului social
al statului în societăţile comerciale”.
Cu privire la cea doua categorie în literatura de specialitate definirile au fost de asemenea multiple:
Prof. Paul Leroy Beaulieu “un buget este o prevedere a veniturilor şi cheltuielilor pe o perioadă determinată, un tablou evolutiv şi comparativ al veniturilor de împlinit şi a cheltuielilor de efectuat”.
Profesorul A. Stourm defineşte bugetul astfel: “Bugetul statului este un act conţinând aprobarea prealabilă a veniturilor şi cheltuielilor publice”.
Profesorul A. Wagner defineşte bugetul ca fiind “Un plan alcătuit în cifre, într-o ordine determinată, de obicei sistematic, privitor la intrările şi ieşirile (veniturile şi cheltuielile) probabile, în monedă sau valori monetare, care se produc în gestiunea economică a unui corp public pentru o anumită perioadă”.
Profesorii M. Duverger şi M. Robine definesc bugetul de stat ca fiind “un act prin care sunt prevăzute şi autorizate veniturile şi cheltuielile statului şi alte servicii pe care legile le supun aceloraşi reguli”.
Profesorii V. Stănescu în “manual de drept financiar” din 1963 şi Şt. Pascal – Luca în “Drept financiar” în 1971 au exprimat opiniile următoare în ceea ce priveşte bugetul de stat, arătând că acesta “cuprinde veniturile centralizate ale statului şi repartizarea acestora în concordanţă cu obiectivele planului naţional unic, pentru finanţarea dezvoltării economiei naţionale, a acţiunilor social-culturale, apărarea ţării şi altor nevoi ale societăţii”.
Cuprins:
INTRODUCERE
CAPITOLUL I
CONCEPTUL DE BUGET
I. 1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONCEPTUL DE BUGET
I. 2. DEFINIŢIA BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL
I. 3. IMPORTANŢA BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL
CAPITOLUL II
CONŢINUTUL BUGETULUI PUBLIC NAŢIONAL
II. 1. VENITURILE PUBLICE
II. 1. 1. VENITURI ORDINARE
II.1.2. VENITURILE EXTRAORDINARE (SAU OCAZIONALE
II.1.3. ALTE VENITURI
II. 2. CHELTUIELI PUBLICE
II. 3. BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL AL ROMÂNIEI
CAPITOLUL III
PROCEDURA BUGETARĂ
III.1. UNIVERSALITATEA BUGETARĂ
III.2. ECHILIBRAREA BUGETARĂ
III.3. PRINCIPIUL UNITĂŢII
III. 4. PRINCIPIUL NEAFECTĂRII VENITURILOR BUGETARE
III. 5. ANUALITATEA BUGETULUI
III. 6. SPECIALIZAREA BUGETARĂ
III. 7. PUBLICITATEA BUGETULUI
CAPITOLUL IV
FAZELE PROCESULUI BUGETAR
IV. 1. ELABORAREA PROIECTULUI DE BUGET
IV. 2. APROBAREA BUGETULUI
IV. 3. EXECUŢIA BUGETULUI
IV. 4. ÎNCHEIEREA ŞI APROBAREA CONTULUI DE EXECUŢIE BUGETARĂ
IV. 5. CONTROLUL BUGETAR
