< Principii şi metode de evaluare a stocurilor de mărfuri.Formarea preţului de vânzare al mărfurilor >
Comerţul reprezintă o activitate economică specializată al cărui conţinut principal îl constituie realizarea, în cadrul relaţiilor de piaţă, a schimbului de mărfuri de la producător la consumator.
În esenţă, comerţul se defineşte ca o activitate continuă de cumpărare a mărfurilor şi revânzare a lor în scopul obţinerii unui profit.
Contabilitatea unităţilor de comerţ este imfluienţată de o serie de factori printre care pot fi enumeraţi:
a) profitul şi structura organizatorică a unităţii comerciale;
b) componenţa şi sursele de formare ale mijloacelor economice;
c) căile de circulaţie a mărfurilor şi preţurile corespunzătoare;
d) legislaţia economică şi financiară;
e) sistemul de indicatori economici şi financiari.
De regulă, drumul urmat de bunurile materiale se înscrie în relaţia: aprovizionare –stocare-vânzare.
Aprovizionarea - se defineşte ca act comercial de trecere a mărfii din proprietatea vânzătorului în proprietatea cumpărătorului, cu acordul expres sau tacit al ambilor parteneri.
Momentul intrării mărfii în proprietatea cumpărătorului, poate coincide cu:
• primirea facturii şi recepţia mărfii urmată de achitarea contravalorii ei;
• primirea facturii furnizorilor. În acest caz apare un decalaj între momentul cumpărării şi cel al recepţiei, decalaj care determină apariţia mărfurilor facturate, dar neprimite (nerecepţionate);
• recepţia mărfii în lipsa facturii, ceea ce determină apariţia mărfurilor recepţionate, dar nefacturate.
Conform modalităţilor de plată a contravalorii mărfurilor, aprovizionarea poate fi cu plata imediată (în numerar) sau cu plata ulterioră (pe credit sau prin bancă).
Stocarea - este apariţia şi formarea rezervelor de mărfuri destinate vânzării.
Din punct de vedere contabil, stocul reprezintă:
• elementul principal al patrimoniului unui comerciant;
• element al calculaţiei costului de aprovizionare al mărfurilor vândute.
În raport cu exerciţiul de exploatare, stocul de mărfuri poate fi: iniţial (Si), curent sau final (Sf) .
Vânzarea mărfurilor - reprezintă, din punct de vedere juridic, trecerea în proprietatea clientului (cumpărătorului) a unor mărfuri, pe baza acordului dintre parteneri cu privire la obiectul vânzării şi a preţului de vânzare.
În principiu, momentul vânzării coincide cu momentul consimţămîntului părţilor. Din punct de vedere contabil, momentul vânzării este considerat cel al facturării mărfurilor sau încasării contravalorii lor.
Ca şi la aprovizionare, apar decalaje între vânzare şi expediere (livrare) care determină existenţa:
1. mărfurilor livrate, dar nefacturate.
2. Mărfurilor vândute, dar nelivrate.
Elementele caracterizate mai sus, se determină reciproc, relaţia dintre ele fiind exprimată de balanţa fluxului (circulaţiei) mărfurilor:
Si + A= V + Sf în care:
Si- stocul iniţial
A- aprovizionăre
V- vânzare
Sf- stocul final.
Această relaţie dă posibilitate determinării mărimii unui element în condiţiile cunoaşterii celorlalte.
Realizarea neîntreruptă a ciclului de exploatare comercială determină obţinerea disponibilităţilor necesare atît reluării aprovizionărilor cît şi asigurării profitului.
Ţinînd seama de sortimentul de mărfuri, unităţile comerciale cu amănuntul pot fi grupate în mai multe trepte de specializare, astfel:
- unităţi strict specializate, care au ca obiect de activitate o subgrupă de mărfuri
(confecţii pentru copii, ţesături din mătase, etc.);
- unităţi specializate, în care se vând articole dintr-o grupă de mărfuri şi un sortiment complimentar, produse care în mod curent sunt cerute o dată cu mărfurile ce constituie obiectul principal al unităţii (magazine pentru confecţii, încălţăminte, etc.);
- unităţi combinate, ce comercializează două-trei grupe de mărfuri înrudite prin cererea de consum a populaţiei ( textile-încălţăminte, tricotaje-galanterie-parfumerie, etc.);
- unităţi generale alimentare şi nealimentare, în care se vând mai multe grupe de mărfuri din cadrul categorii respective, dar într-un sortiment restrîns;
- unităţi universale, care au ca obiect de activitate un număr foarte mare de grupe de mărfuri într-un sortiment extrem de variat, comercilizarea mărfurilor realizîndu-se în cadrul raioanelor (secţiilor) specializate şi strict specializate;
- unităţi mixte, ce se caracterizează prin vânzarea unor sortimente de mărfuri alimentare şi nealimentare, ele fiind specifice comerţului cooperaţiei producţiei, achiziţiei şi desfacerii a mărfurilor din mediul rural.
Nivelul şi formele specializării reţelei comerciale cu amănuntul sunt influenţate de o serie de factori, şi anume:
- volumul şi fregvenţa cererii de mărfuri a populaţiei din raza de activitate a unităţilor respective. Mărfurile de cerere curentă (în general mărfuri alimentare ) impun desfacerea lor în unităţi cît mai apropiate de consumatori şi deci dezvoltarea magazinelor generale şi combinate. Mărfurile cu cerere periodică şi relativ rară (ţesături, confecţii, mobilă, etc.) se pot vinde în bune condiţii în unităţile specializate care au o rază mai mare de activitate;
- complexitatea sortimentului de mărfuri. Mărfurile de sortiment complex care se vând pe bază de alegere de culori, modele, numere, desene etc. impun creşterea nivelului de specializare a reţelei şi deci organizarea de magazine specializate şi strict specializate sau a magazinelor universale cu raioane specializate şi strict specializate. Mărfurile cu sortiment simplu, ce se vând pe bază de cerere fermă, certă, necesită funcţionarea de unităţi generale sau combinate;
- condiţiile locale de dezvoltare a circulaţiei mărfurilor şi a reţelei comerciale, şi anume: numărul populaţiei, puterea sa de cumpărare, densitatea acesteia, afluxul din alte localităţi, volumul circulaţiei mărfurilor din localitatea respectivă. În localitatea cu un volum mare al circulaţiei mărfurilor, cu o populaţie numeroasă, este necesară şi posibilă existenţa unităţilor specializate şi strict specializate iar în localităţi mici cu un număr de locuitori redus, nu există posibilitatea organizării de magazine specializate;
- necesitatea desfăşurării unei activităţi eficiente de către fiecare unitate în parte.
Specializarea magazinelor prezintă numeroase avantaje şi influenţează direct asupra activităţii comerciale şi a bunei deserviri a consumatorilor.
Organizarea raţională a evidenţei contabile presupune efectuarea unei serii de măsuri, dintre care cele mai importante sunt:
- perfectarea documentaţiei primare şi a circulaţiei documentelor;
- aplicarea formelor progresiste de contabilitate;
- folosirea pe scară largă a tehnicii de calcul;
- structura corectă a aparatului de evidenţă.
Evaluarea mijloacelor economice constituie o parte inseparabilă a metodei evidenţei contabile . Corectitudinea evaluării, adică caracterul şi unitatea evaluării contribuie la caracterizarea întreprinderii, precizia determinării rezultatelor financiare.
Stocurile de mărfuri pot constitui o parte considerabilă a activelor întreprinderii, deaceea evaluarea lor şi reflectarea în rapoartele financiare au o importanţă deosebită pentru analiza activităţii economico-financiare a întreprinderii.
Mărfurile se evaluează conform Standardului Naţional de Contabilitate nr.2 „Stocuri de mărfuri şi materiale". Mărfurile intrate în patrimoniu sunt evaluate şi înregistrate în contabilitate astfel:
Mărfurile procurate se evaluează la costul de achiziţie, care cuprinde preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile (taxele vamale şi accizele), cheltuielile de transport-aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru intrarea lor în gestiune;
Mărfurile aduse ca aport la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea de utilitate, determinată în funcţie de starea acestora şi preţul de piaţă;
Mărfurile care se vând prin magazinele proprii ale producătorilor se evaluează la costul efectiv de producţie, care cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi materiale consumabile, celelalte cheltuieli directe, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie legate de fabricarea acestora.
Cuprins:
Întroducere 3
I. Contabilitea aprovizionării mărfurilor la unităţile comerciale cu amănuntul
8
1.1. Principii şi metode de evaluare a stocurilor de mărfuri.Formarea preţului de vânzare al mărfurilor
8
1.2. Contabilitatea şi documentarea aprovizionării mărfurilor 17
II. Contabilitatea vânzării mărfurilor în unităţile comerciale cu amănuntul prin diferite forme şi contabiltatea altor operaţii cu mărfuri
2.1. Contabilitatea şi documentarea vânzării mărfurilor în numerar şi cu mică ridicată
2.1.1. Contabilitatea şi documentarea vânzării mărfurilor în numerar 27
2.1.2. Contabilitatea şi documentarea vânzării mărfurilor cu mica ridicată 31
2.2. Contabilitatea vînzării marfurilor prin consignaţie 33
2.3. Contabilitatea vînzarii mărfurilor cu plata în rate 41
2.4. Raportul gestionar privind existenţa şi mişcarea mărfurilor şi ambalajelor în unităţile de comerţ cu amănuntul
III Analiza circulaţiei mărfurilor în comerţ cu amănuntul
3.1. Sarcinile şi sursele informaţionale ale analizei volumului de vînzări
3.2. Analiza generală a dinamicii şi structurii volumului de vînzări
3.3. Analiza factorială a volumului de vînzări 60
3.3.1. Analiza influenţei factorilor legaţi de aprovizionarea şi stocarea mărfurilor
3.3.2. Analiza influenţei factorilor legaţi de asigurarea şi eficienţa utilizării forţei de muncă
3.3.3 Analiza influenţei factorilor legaţi de baza tehnico-materială 65
3.4. Analiza factorială a vitezei de circulaţie a mărfurilor 70
Încheiere 73
Bibliografie 75
Anexe 77
