Ansamblul proceselor şi relaţiilor generale de satisfacerea nevoilor de consum ale călătorilor, turismul reprezintă trăsăturile unui domeniu de activitate constituindu-se, aşa cum apreciază unii autori, într-o ramură a economiei naţionale. Prin specificul ei, ramura se integrează în sfera sectorului terţiar, având în vedere conţinutul şi caracteristicile sale.

    Astfel, trebuie subliniat faptul că, turismul include în sfera sa de acţiune o serie de activităţi specifice sectorului serviciilor, cum ar fi furnizarea de informaţii, comercializarea de vacanţe, asigurarea transportului, serviciile de cazare, alimentaţie, agrement, tratament, precum şi o mulţime de servicii suplimentare (servicii de poştă şitelecomunicaţii, servicii de informare, servicii de asistenţă medicală).

    Reprezentat prin ansamblul activităţiilor, relaţiilor şi măsurilor generate de organizarea şi desfăşurarea călătoriilor de agrement sau în alte scopuri, turismul se manifestă ca un fenomen social-economic complex, situat la interferenţa multor componente ale economiei naţionale, este vorba de activitatea uniăţiilor de alimentaţie publică, a întreprinderilor hoteliere şi a celor de transporturi, a agenţiilor de voiaj, angajate direct în servirea turiştilor, ca şi a agenţilor economici din domeniul construcţiilor, agriculturii, prestărilor de servicii şi altele, angajate în această privinţă, doar indirect.

    Evidenţiarea turismului ca o componentă distinctă în cadrul sectorului terţiar, se explică şi prin aceea că ansamblul activităţiilor sale se caracterizează prin unele legalităţi care nu se întâlnesc în celelalte ramuri componente ale terţiarului şi reprezintă un ansamblu de relaţii cu o dinamică ce diferă în comparaţie cu cele ce sunt proprii altor ramuri economice.

    În ceea ce priveşte consumul turistic, o analiză a structurii acestuia evidenţiază predominaţia serviciilor în cadrul său.     Astfel, coşul de consum turistic se prezintă astfel:

             -cazare  = 40-50%

             -restaurante şi alimentaţie = 40-50%

             -transport = 30-50%

             -agrement şi alte consumuri turistice = 20-30%

             -alte cheltuieli = 20-30%

    Deoarece factorii de producţieai turismului sunt incluşi în sectorul de servicii, gradul de dezvoltare, precum şi structura sectorului terţiar reprezintă un element determinant al ofertei turistice.

    O trăsătură distinctă a ofertei turistice în raport cu alte servicii este reprezentată de imobilitatea ofertei şi producţiei turistice, pentru a fi consumată, presupune deplasarea consumatorului şi nu a produsului.

    Oferta turistică este percepută de către cerere sub forma unei "imagini" subiective, formată prin luarea în considerare a influenţelor primite de către fiecare turist potenţial. Ca în cazul oricărui serviciu, contactul direct cu oferta se stabileşte de abia în timpul consumului.

    Una din principalele caracteristici ale activităţii turistice este aceea că locul ofertei coincide cu locul consumului, făcând ca interferenţa să se transforme în suprapunere în timp şi spaţiu a cererii şi ofertei, prin intermediul consumului turistic.

    Plasarea turismului în această zonă de activitate îl face să se încadreze într-o dinamică ridicată, dinamică ce reprezintă una din dimensiunile principale ale sectorului respectiv, în condiţiile civilizaţiei contemporane. Astfel, nivelul de dezvoltare economică al unei ţări este apreciat, alături de alţi indicatori, şi de ritmul în care forţa de muncă se deplasează dinspre domeniul producţiei de bunuri materiale către cel al serviciilor.

    Trebuie menţionat că în turism, spre deosebire de celelalte componente ale sectorului terţiar, pătrunderea progresului tehnic are loc mai lent, predominante rămânând serviciile individuale care se oferă clientelei turistice. Acest fapt se explică, în primul rând, prin caracterul pronunţat individualizat al cererii turistice, generat de experienţa unor motivaţii extrem de diverse, care determină călătoriile turistice şi cărora trebuie să le corespundă modalităţi diferite de satisfacere. Experienţa unei cereri turistice de masă (turismul organizat, de grup) nu corespunde unei cerei şi unui comportament omogen al turiştilor, ci reprezintă suma motivaţiilor şi a comportamentului celor care constituie grupul de turişti.

    Din această cauză, se constată că indiferent dacă ei călătoresc individual sau în grup, turiştii doresc să fie trataţi ca persoane individuale, cu gusturi şi preferinţe individuale, de asemenea, individualizarea cerinţelor şi preferinţelor turiştilor chiar şi în cazul când călătoresc în grup, e determinată şi de existenţa deosebirilor de sex, vârstă, ocupaţie, nivel de cultură, aspiraţii

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

LOCUL ŞI ROLUL TURISMULUI ÎN ECONOMIA DIN ROMÂNIA

1.1Concept

1.2. Turismul şi sectorul terţiar din România

1.3.Turismul şi dezvoltarea economico-socială

1.4. Factori care determină evoluţia turismului în România

1.5. Tendinţe în evoluţia turismului pe plan mondial

CAPITOLUL II

PREZENTAREA S.C. „CETATEA APUSENI” S.A. ALBA IULIA

2.1.Caracteristicile generale ale societăţii

CAPITOLUL III

MANAGEMENTUL SERVICIILOR TURISTICE LA S.C. CETATEA APUSENI S.A. ÎN ECONOMIA DE PIAŢĂ

3.1.  Fizionomia pieţei turistice

3.2.  Oferta turistică

3.3. Cererea turistică  

3.4.Tendinţele dezvoltării durismului în condiţiile economiei de piaţă la S.C. Cetatea Apuseni S.A.

3.5.  Organizarea şi dezvoltarea turismului în judeţul Alba

CAPITOLUL IV

MANAGEMENTUL SERVICIILOR ŞI PERSPECTIVELE DEZVOLTARII PE TERMEN MEDIU ŞI LUNG A TURISMULUI INTERN ŞI INTERNAŢIONAL ÎN JUDEŢUL ALBA

4.1. Zona turistică

4.2.  Dezvoltarea agroturismului

4.3.  Dezvoltarea turismului balnear

Concluzii şi propuneri