Formarea văilor. Pentru a înţelege cum se formează văile cursu¬rilor de apă,trebuie să se cunoască, mai întâi, acţiunea unui şuvoi de apă de ploaie. Şuvoiul curge pe coastă luând cu el boabe de nisip şi pietriş mic, pe care le cară în jos. Treptat, şuvoiul sapă un mic şanţ. Cu cât încli¬narea (panta) este mai mare, cu atât şuvoiul curge mai repede şi cu atât mai repede este săpat şanţul. Şuvoaiele mari de apă sapă şanturi mai adânci. Pe baza acestor observaţii, se trag următoarele concluzii:

- cu cât panta este mai mare, cu atât apa curge mai repede;

- cu cât apa curge mai repede, cu atât albia se adînceşte mai repede;

- cu cât şuvoiul are mai multă apă, cu atât mai repede este spălată şi adâncită albia.

    Profilul transversal al văii şi forma în plan a cursului de apă. Văile râurilor se caracterizează prin secţiuni transversale diferite, care depind în general de reliefurile zonei geografice prin care curge râul, precum şi de vârsta cursului de apă respectiv. Văile tinere din regiuni muntoase au de obicei sectiunea în formă de V.

    Cu timpul, datorită acţiunii de eroziune, rîul se lărgeşte şi rotunjeşte valea, a cărei secţiune trans¬vorsală capătă forma literei U.  

    În regiunile de şes apa cuarge încet; de aceea pe fundul albiei se depun, necontenit, nisip şi nămol. Foarte multe materiale de acest fel se depun în locul în care şuvoiul de apă se varsă în altă apă stătătoare sau curgătoare.

    În partea superioară a râului (mai aproape de izvor), înclinarea (panta) terenului pe unde curge râul este mai mare şi de aceea şi viteza râului este mai mare; în aceste condiţii râul îşi adânceşte nepede albia. În partea inferioară a râului, aproape de gura lui, înclinarea (panta) tere¬nului este mai mică, de aceea şi viteza râului este mai mică; în aceste condiţii râul roade mai mult malurile şi nu-şi adânceşte aproape de loc albia. De aceea, albia se lărgeşte treptat de la izvor spre gura de vărsare.

    Râurile care curg prin văi largi au adeseori foarte multe coturi. La fiecare cot se distinge malul concav şi, opus acestuia, malul convex. La coturi, apa loveşte partea concavă a malurilor, pe care o roade; de aceea aceste maluri sunt abrupte iar apa este mai adâncă lângă ele. Lângă malurile convexe, cursul apei este mai domol şi de aceea râul depune aluviunile pe care le poartă; ca urmare a acestui fapt, aici se formează bancuri de nisip şi insule.

    Roaderea malurilor înalte (concave) şi depunerile produse la malurile joase (convexe) determină accentuarea treptată a meandrelor (coturilor).

    Profilul longitudinal al unui curs de apă într-un anumit sector este dat pe de o parte de intersecţia unui plan vertical cu oglinda apei pe direcţia curgerii indicând linia piezometrică sau linia de pantă longitudinală, iar pe de altă parte de intersecţia aceluiaşi plan cu fundul cursului de apă, care marchează linia de fund a albiei sau talvegul. Profilul longitudinal prezintă pante de suprafaţă din ce în ce mai mici dinspre amonte în aval, provenite din adâncituri în unele porţiuni ale reliefului fundului văii, datorită rocilor slabe pe care cursul de apă le străbate.

    Nivelul unui curs de apă într-un anumit punct se măsoară fie în raport cu cota zero convenţională a unei mire hidrometrice apropiate, fie faţă de nivelul suprafeţei mării, considerată ca nivel de bază (pentru ţara noastră, Marea Neagră)

    Nivelurile Caracteristice ale unui curs de apă la un punct dat sunt următoarele:

- nivelul cel mai scăzut cunoscut, cel mai coborât nivel care s-a înregistrat de când se fac observaţii.

- etiajul nivelul convenţional de referinţă de pe un curs de apă, corespunzător în general apelor scăzute; de obicei se consideră nivel de etiaj media nivelurilor mici ale râului pe o perioadă lungă de observaţii;

- etiajul de navigaţie şi de regularizare (ENR), nivelul a cărui frecvenţă atinge 94%; nivelurile mai mici decât acestea pot avea cel mult pe o durată de 6% dintr-un an, adică cel mult 22 zile;

- nivelul mediu, media tuturor nivelurilor care au avut loc într-o perioadă de timp considerată;

- nivelul cel mai înalt cunoscut, nivelul cel mai ridicat care s-a înregistrat de când se fac observaţii.

    Nivelurile minime şi maxime, luate de obicei în consideraţie, sunt acelea ce se înregistrează în regim de scurgere liberă a cursului de apă.

    Debitul unui curs de apă este cantitatea de apă (în metri cubi) care se scurge printr-o secţiune transversală a lui în unitatea de timp (o secundă), la un moment dat.

    Creşterea şi scăderea debitului de apă depinde de regimul precipitaţiilor din bazinul de recepţie şi de felul cum acestea sunt repartizate în timp.

    Întreaga înfăţişare şi viaţa cursurilor de apă este strâns legată de clima şi relieful ţinuturilor în care se află.

    Debitul unui curs de apă variază în timp înregistrându-se variaţii foarte mari. Debitele caracteristice ale unui curs de apă sunt: debitul mediu, pe o anumită perioadă de timp, debitul maxim şi debitul minim. Aşa de exemplu la apele mici (la etiaj), debitul Dunării la Olteniţa este de 2400 m3/s, iar la apele foarte mari poate să atingă 18000 – 20000 m3/s.

    Debitul unui curs de apă creşte în general dinspre amonte înspre aval ca urmare a aportului de apă datorit afluenţilor.

CUPRINS:

Introducere

GENEZA DUNĂRII

DATE GENERALE

Cursul Dunării de la izvoare până la vărsare.

Teritoriul ţărilor udate de Dunăre.

Cursul Dunării de la izvoare până la mare. 

Bazinul de recepţie al Dunării.

AFLUENŢII DUNĂRII

A)GRUPUL RÂURILOR DIN BAVARIA

B)GRUPUL RÂURILOR DIN AUSTRIA ŞI UNGARIA

C) GRUPUL RÂURILOR DE LA CONFLUENŢA CU DRAVA LA PANCIOVA

D) GRUPUL RÂURILOR DE LA BAZIAŞ LA MAREA NEAGRĂ

ÎMPĂRŢIREA DUNĂRII PE SECTOARE

NAVIGAŢIE ŞI NOŢIUNI DE HIDROLOGIE

BALIZAREA CĂII NAVIGABILE

SEMNALE PENTRU REGLEMENTAREA NAVIGAŢIEI

PE APE INTERIOARE

REGULI DE STAŢIONARE PE APE INTERIOARE

REGULI SPECIALE DE NAVIGAŢIE

APLICABILE PE SECTORUL MARITIM AL DUNĂRII

1. INTRODUCERE

2. REGULILE DE STAŢIONARE PE APE INTERIOARE

3.LOCURI DE STAŢIONARE

4. REGULI SPECIALE DE NAVIGAŢIE PE SECTORUL MARITIM AL DUNĂRII

DOCUMENTE NAUTICE PENTRU NAVIGAŢIA PE APE INTERIOARE

1.Introducere 

2.Documente nautice pentru navigaţia pe ape interioare

2.1.REGULAMENTUL DE NAVIGAŢIE PE DUNĂRE ÎN SECTORUL  ROMÂNESC-1993

2.2.REGULI SPECIALE DE NAVIGAŢIE PE DUNĂREA DE JOS.

2.3.REGULI SPECIALE DE NAVIGAŢIE PE SECTORUL ROMÂN AL DUNĂRII FLUVIALE.

SEMNALE CARE SERVESC REGLEMENTĂRII NAVIGAŢIEI PE CALEA NAVIGABILĂ