Managementul proiectelor este o ramură specializată a managementului apărută în anii 1950 pentru coordonarea şi controlul activităţilor complexe din industria modernă. Apariţia şi dezvoltarea sa sunt legate îndeosebi de iniţierea şi derularea programelor spaţiale ale N.A.S.A., de concurenţa între naţiuni pentru supremaţie în domeniul militar, de presiunea clienţilor care doreau ca proiectele lor să fie realizate cât mai repede astfel încât să poată începe să-şi recupereze cât mai rapid investiţiile.

În construcţii, managementul proiectelor a început să fie utilizat abia în urmă cu 20 - 30 de ani, dar dezvoltarea sa în acest domeniu a fost foarte pronunţată întrucât corespunde foarte bine necesităţilor ramurii. Deşi a apărut în S.U.A., managementul proiectelor a fost preluat rapid şi în Europa, primele încercări de standardizare a practicilor în domeniu datând din 1979 şi aparţinând unui institut din Marea Britanie - The Chartered Institute of Building. Acesta a devenit în prezent, alături de alte organizaţii cum ar fi Institutul pentru Managementul Proiectelor (The Project Management Institute), un organism care certifică atât managerii de proiect cât şi programele de instruire în domeniu din întreaga lume. De asemenea, la nivel european, s-au elaborat proceduri privind calitatea în domeniul managementului proiectelor, proceduri înscrise în standardele ISO.

Managementul proiectelor cuprinde procese decizionale logice şi progresive, o organizare adecvată, management financiar şi comercial eficace, acordarea unei atenţii deosebite întocmirii documentelor şi sarcinilor administrative şi aplicarea unor metode şi tehnici de management tradiţionale adaptate corespunzător.

Managementul proiectelor de construcţii constă în planificarea, organizarea, coordonarea şi controlul proiectului, de la începerea până la terminarea acestuia, cu scopul de a realiza cerinţele clientului privind producerea unui proiect viabil din punct de vedere funcţional şi financiar, cu respectarea standardelor de calitate, a costurilor şi termenelor de execuţie convenite.

Managementul proiectelor presupune fixarea unor puncte de reper în raport cu care se vor stabili liniile directoare de urmat, observarea progresului în realizarea sarcinilor şi corectarea execuţiei proiectelor în funcţie de diferenţele constatate între situaţia reală şi reperele planificate.

La realizarea unui proiect de construcţii participă mai multe organizaţii diferite: beneficiar, investitor, organisme finanţatoare, constructor, proiectant, consultanţi, furnizori de materiale şi echipamente etc., ceea ce impune punerea accentului pe coordonarea şi reglarea tuturor intrărilor necesare. Astfel, managerul de proiect trebuie să lucreze, în mod predominant, cu persoane din alte organizaţii decât cea din care face parte. În asemenea circumstanţe, autoritatea sa este conferită prin termeni contractuali şi este mai puţin directă decât a unui manager obişnuit.

        Managementul proiectelor este realizat, în cele mai multe cazuri, de către personal aparţinând unor organizaţii diferite, care colaborează strâns pentru a realiza diversele obiective, adesea contradictorii, ale părţilor implicate.

        Responsabilitatea pentru exercitarea managementului proiectelor revine, aşa cum am precizat, unor organizaţii diferite, în funcţie de preferinţele şi competenţele clientului şi natura aranjamentului contractual dintre părţi. Indiferent dacă managementul proiectelor este exercitat de client, proiectant, constructor sau de către o organizaţie independentă specializată, procedurile manageriale pertinente sunt în mare aceleaşi. Metodele manageriale pe care le vom prezenta vor fi abordate, pentru a avea un unghi de vedere unitar, din perspectiva antreprenorului general.

În managementul proiectelor de construcţii obiectul condus este proiectul de construcţii.

Proiectul de construcţii este o întreprindere cu durată de acţiune limitată vizând realizarea, reabilitarea sau demolarea unui obiectiv de construcţii prin executarea de lucrări de natură variabilă şi nestandardizată într-un anumit termen, cu un anumit buget şi cu respectarea specificaţiilor de calitate convenite.

Un proiect de construcţii prezintă următoarele caracteristici:

• Necesită construirea unei reţele organizatorice autonome: echipa de proiect;

• Are caracter temporar, durata de realizare fiind precizată prin prevederi contractuale;

• Trebuie să atingă anumite obiective legate de timp, costuri şi calitate;

• Rezultatul său este un obiectiv de construcţii (alcătuit din unul sau mai multe obiecte de construcţii) cu caracter de unicat;

• Necesită aportul mai multor organizaţii pentru realizarea lui, ceea ce pune probleme deosebite de comunicare şi îi conferă un potenţial conflictual ridicat;

• Implică resurse financiare, materiale şi umane importante şi diversificate;

• Necesită realizarea de activităţi între care există condiţionări tehnologice şi organizatorice complexe;

• Procesul de construcţie propriuzisă este mobil (în timp ce obiectul construit este fix) şi se desfăşoară sub acţiunea directă a factorilor de mediu.

        În realizarea unui proiect de construcţii se parcurg o serie de etape care alcătuiesc ciclul de viaţă al proiectului. În literatura de specialitate există diverse abordări ale acestui aspect.

Astfel, în cadrul metodologiei O.N.U.D.I. (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială) pentru elaborarea studiilor de fezabilitate, ciclul de viaţă al proiectului cuprinde următoarele faze:

I. Preinvestiţională

• Studii de identificare a necesităţii şi oportunităţii investiţiei

• Studii de prefezabilitate

• Studii de fezabilitate

• Studii de evaluare şi decizie

II. Investiţională

• Negociere şi contractare

• Proiectare

• Construire

• Punere în funcţiune

După ce proprietarul (investitor, iniţiator, client, beneficiar) a identificat nevoia de a realiza un obiectiv de construcţii, trebuie să-şi definească cerinţele şi constrângerile bugetare. Definirea proiectului cuprinde stabilirea caracteristicilor generale ale acestuia, cum sunt: amplasamentul, dimensiunile, configuraţia, criteriile de performanţă, echipamentele necesare etc. În această etapă se realizează proiectul general al viitorului obiectiv, această activitate fiind în responsabilitatea proprietarului, care poate apela însă la un proiectant.

Această etapă constă în realizarea studiilor de prefezabilitate şi fezabilitate încheindu-se, în cazul în care s-a luat decizia de realizare a proiectului cu elaborarea proiectului tehnic.

În practică, în cazul anumitor forme de aranjamente contractuale, proiectarea, aprovizionarea şi construirea se suprapun, construcţia realizându-se pe măsură ce avansează proiectarea.

Proiectarea poate fi realizată de către beneficiar, dar cum în cele mai multe cazuri acesta nu este specialist în domeniu, se recurge la un proiectant specializat sau la consultanţi (pentru studiile de prefezabilitate şi fezabilitate).

În această etapă se încheie contractul pentru realizarea construcţiei conform legislaţiei în vigoare.

Aprovizionarea se referă la comandarea şi recepţionarea echipamentelor şi materialelor cheie necesare pentru realizarea proiectului, în special a acelora cu intervale lungi între lansarea comenzii şi primirea lor. Aprovizionarea poate fi realizată de către antreprenorul general, de către client sau de către o firmă specializată angajată de client.

Construirea este procesul de punere în operă a materialelor şi echipamentelor. Aceasta presupune asigurarea cu resurse umane, utilaje, materiale şi supervizarea realizării lucrărilor. Realizarea construcţiei revine unui antreprenor general care poate realiza anumite părţi ale lucrării prin intermediul unor subcontractanţi.

Etapa de construire se încheie cu recepţia finală realizată de către beneficiar.

După darea în exploatare şi atingerea parametrilor proiectaţi obiectivul de construcţii poate necesita de-a lungul timpului executarea unor lucrări de întreţinere şi reparaţii. Pentru realizarea acestora se poate apela la constructorul obiectivului (în mod sigur în perioada de garanţie) sau la o altă firmă de construcţii, dacă beneficiarul nu are un compartiment specializat.

După expirarea duratei normate de viaţă a obiectivului sau chiar mai devreme, dacă raţiuni economice sau tehnologice o solicită, obiectivul trebuie demolat sau modificat. Pentru aceasta este nevoie de serviciile unei firme de construcţii.