Lucrare Modalitati De Crestere A Eficientei Economice Prin Modernizare Si Restructurare

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 05 August 2022

Descriere Lucrare

1. LOCUL INDUSTRIEI IN ECONOMIE
      Dezvoltarea industriei in tara noastra a prezentat inainte de 1989 similaritati cu alte state europene foste socialiste.
     La inceputul acestui deceniu cresterea economica a tarilor central – est europene a afost diferentiata. Caracteristica economica a acestor state este rolul important al industriei in complexul national.

Locul semnificativ al industriei in sistemul economic este reflectat de indicatori ca:
- ponderea industriei in valoare totala adaugata;
- ponderea populatiei ocupate in industrie;
- procentul obtinut din exportul de produse prelucrate in ansamblul de marfuri;
- cresterea productiei industriale, etc.
      Statisticile evidentiaza rolul mai important al industriei, in cazul tarii noastre comparativ cu alte tari central europene. Pentru relevarea caracterului dezvoltarii economice este semnificativ si procentul detinut de produsele prelucrate in ansamblul exporturilor. 
        Ponderea este relativ ridicata in toate tarile foste comuniste, dar patru tari: Romania, Cehia, Polonia, Slovenia depind pentru exporturile lor de performantele industriei prelucratoare.
        Cresterea productiei industriale in primele trei luni ale anului 2002 este inferioara celei din aceeasi perioada a anului trecut.
        Din datele prezentate in graficul 1 reiese contributia semnificativa la relansarea economica a unor tari in tranzitie, fapt sustinut de evolutia pozitiva a indicelui productiei industriale.
        In timp ce industria are un rol important  ceea ce le diferentiaza semnificativ este structura activitatilor industriale.

Diferentele esentiale dintre industriile tarilor est-centrale:
- rolul important al industriei extractive in cazul Poloniei si Romaniei;
- ponderea semnificativa a industriei prelucratoare in toate statele membre;
- dezvoltarea inegala a utilitatilor publice.
     Caracteristica pentru aceste state este faptul ca dezvoltarea economica este bazata pe cresterea industriala si mentinerea rolului semnificativ al productiei industriale in complexul national.
        Caracterul predominant industrial – agrar al economiei romanesti accentueaza rolul industriei in cazul tarii noastre.
        Alt aspect relevant se refera la nivelul de dezvoltare din celelalte tari care a permis ocuparea populatiei intr-o proportie mai mare in ramurile infrastructurii economice (in Ungaria 11,2% din totalul populatiei, iar in Romania doar 7,2%) si in domeniul serviciilor.
       In schimb in tara noastra un procent insemnat din populatia ocupata este absorbita in sectorul primar al economiei: agricultura si industria extractiva.
      In concluzie putem spune ca in toate aceste tari (puternice concurente ale Romaniei pe diferite piete europene) industria isi mentine rolul sau important, reflectat prin prisma unor indicatori importanti, datele statistice evidentiind caracterul predominant industrial – agrar al economiei romanesti comparativ cu alte tari europene in tranzitie.
        Sfarsitul anilor 1990 aduce schimbari in politicile concurentilor de pe piata europeana.
     Din punctul de vedere al Romaniei acest fapt trebuie privit prin prisma reorientarii si restructurarii activitatii astfel incat sa poata fi depasita actuala situatie unde in majoritatea sectoarelor de competitivitate internationala este scazuta.
        Acest lucru devine evidentiat daca observam ca in absenta unor strategii industriale pe termen mediu si lung, sustinute de politici comerciale adecvate, schimburile economice externe oscileaza conjunctural cu un raport de schimb in continua scadere.
        Este o cifra record, daca ne gandim ca in anul 2000 exporturile ajunsesera la 10 miliarde de dolari, cea mai inalta cota atinsa dupa 1989. Este evident ca anul 2001 se va incheia cu un nou record, adica exporturile romanesti vor depasi 11 miliarde de dolari. Vestea rea in acest domeniu, este ca importurile realmente au explodat. Ele au crescut cu aproximativ 20% in comparatie cu anul 2000. Adica au ajuns la valoarea totala de 14 miliarde de dolari.
      De aici rezulta un impresionant deficit al balantei comerciale, cifrat la 3,5 miliarde de dolari. De unde provine acest deficit? Statistica arata clar ca in principalele marfuri si dispozitivele mecanice, precum si echipamentele electrice. Ponderea acestor produse in totalul marfurilor importate este de 22% .
     Concluzia este simpla. Facilitatile fiscale oferite intreprinderilor mici si mijlocii au marit substantial importul de masini si utilaje. Este foarte posibil ca firmele mari sa fii apelat si ele la diverse subterfugii pentru a obtine scutirile de taxe vamale si de taxa pe valoarea adaugata. Acordul cu Fondul Monetar International prevede insa suspendarea facilitatilor.
       Problema este rezolvata, asadar, cel putin pe jumatate. Pentru ca, evident, intreprinzatorii vor importa, in continuare, produse industriale. Cu atat mai mult cu cat acum cele venite din Uniunea Europeana intra in Romania fara taxe vamale. Cresterea importurilor, in special de masini si utilaje, este si un semnal pozitiv. Ceva in economia romaneasca incepe sa se miste. Respectiv, intreprinderile fac investitii in mijloace de productie.
      Cu toate acestea, deficitul balantei comerciale da si motive de ingrijorare, o data pentru ca acordul cu FMI prevede incadrarea intr-un anumit nivel al deficitului de cont curent. Pe de alta parte, pentru ca un deficit substantial preseaza asupra devalorizarii monedei nationale. Ideal ar fi ca exporturile romanesti sa creasca si in felul acesta sa micsoreze deficitul. Problema este ca exporturile par a se fi apropiat de cota lor maxima. 
      Scaderea volumului exportului si implicit a productiei industriale confirma greutatea procesului de adaptabilitate din industriile prelucratoare atat la noile cerinte ale pietii cat si la viteza de modificare a cererii.
        In viteza si capacitatea de adaptare rapida rezida forta de competitie a fiecarei intreprindere din industrie. Succesul pe planul competitivitatii consta in mare parte in abilitatea de a alege cea mai buna metodologie de prelucrare, cea mai adecvata tehnologie in functie de noile dimensiuni ale cererii si ofertei.
     Un exemplu elocvent este Japonia, unde conducerea productiei s-a dezvoltat alternativ cu “planificarea concomitenta” si “controlul total al calitatii”, utilizand in acest sens tehnologiile bazate pe microprocesoare (robotica, sisteme flexibile de fabricatie integrala cu ajutorul calculatoarelor, etc.).
        Aceasta situatie reprezinta o tendinta generala manifestata cu prioritate in tarile industrializate dezvoltate dupa anii ’80. Pentru a putea raspunde modificarilor si exigentelor de pe piata, actiunile de adaptare trebuie sa urmareasca in primul rand flexibilitatea aparatului productiv. De altfel nerealizarea flexibilitatii aparatului productiv, reprezinta una din marile carente ale intreprinderilor industriale din Romania.

2. RESTRUCTURAREA INDUSTRIEI
        In perioada 1990 – 2001 in tara noastra s-a produs o restructurare fortata de o serie de factori perturbatori interni si externi, subiectivi si obiectivi, care au condus la interferente si influente legate atat de structura ineficienta a industriei pana in 1989 , cat si de erori de politica industriala in perioada de tranzitie.
          
Restructurarea industriei a insemnat:
- reducerea dramatica a volumului productiei si a ocupatiilor din industrie;
- mentinerea unui profit structural similar cu cel dinainte de anul 1989.

Cauzele determinante au fost:
- profilarea structurii industriale in functie de resursele naturale, materilae umane si financiare existente;
- incapacitatea industriei romanesti de a se transforma rapid si de a se adapta la cerinte de competitivitate externa si inovare stiintifica.

Scaderile mari ale productiilor ramurilor industriale in perioada 1990 – 2001 releva urmatoarele particularitati:
- declinul mare din primii ani de tranzitie nu a putut fi recuperat doar in mica masura in anii 1993 – 1996, instalandu-se din nou tendinta descendenta;
- variatii anuale insemnate ceea ce semnifica instabilitate in evolutia complexului industrial al tarii;
- scaderea in unii ani a volumului productiei din anumite ramuri industriale cu peste 9% a insemnat un soc nu numai pentru ramura respectiva, dar si pentru sectoarele din amonte si din aval,ceea ce mai degraba a contribuit la dezindustrilizare decat la restructurare monitorizata dupa criterii de piata.
      Multi specialisti afirma in legatura cu cresterea productiei industriale ca este o crestere nesanatoasa, intrucat s-a bazat pe cresterea stocurilor fara desfacere pe piata.
      Apare deci necesitatea adoptarii unor strategii si politici de restructurare a industriei in functie de obiectivele macroeconomice:
- ale cresterii P.I.B. per capital intr-o structura eficienta;
- reducerii inflatiei si somajului;
- stimularii exportului si diminuarii starii de deficit a balantei comerciale si de plati externe;
        O alta problema se refera la necesitatea atingerii si depasirii nivelului de varf al perioadei antetranzitiei.
        Luarea ca reper a anului de varf al productiei industriale inainte de 1990 nu are decat o semnificatie general simbolica prin care se subliniaza necesitatea ca:
- sa se recupereze costurile economice – sociale cauzate de criza industriei;
- restructurarea industriei sa se faca in sensul unei dezvoltari mai puternice, pe baze eficiente fata de perioada totalitara;
- sa se imbunatateasca pozitia industriilor romanesti in ierarhiile si clasificarile internationale stiut fiind ca in prezent aceste pozitii au inregistrat caderi ingrijoratoare.
        Atingerea si depasirea nivelului maxim al productiei industriale in perioada anterioara anului 1990 nu trebuie inteleasa la modul eronat si tendentios al revenirii la sisteme productive totalire, energo si material intensive, hipercentralizate etc. Acestea trebuie interpretate in sensul atingerii si depasirii performantelor si pozitiilor competitive anterioare pe plan international ale fiecareia din ramurile si subramurile industriei, indeosebi la cele cu un grad inalt de prelucrare cu sciento si tehnico intensivitate ridicate.
 
2.1. Restructurarea in conditiile de tranzitie a economiei 
       Avand in vedere caderea dramatica a productiei fata de anul 1989 la un mare numar de ramuri industriale, cum ar fi: prelucrarea maselor plastice (-73,9%), prelucrarea lemnului (-68,5%), industria textila (-68,5%), chimie (-67,5%), etc. Se poate afirma pastrand proportiile, ca de fapt in industria romaneasca a avut loc o restructurare “sui generis” prin implozia fortata a industriei fara ca aceasta sa fie insotita de expansiunea unor noi produse si servicii industriale.
Descarca lucrare
  • Specificatii Lucrare Modalitati De Crestere A Eficientei Economice Prin Modernizare Si Restructurare :

    • Tema: Modalitati De Crestere A Eficientei Economice Prin Modernizare Si Restructurare
    • Tip de fisier: doc
    • Numar de pagini: 116 pagini
    • Nivel: Facultate
    • Descarcari: 0 descarcari
    • Accesari: 15 accesari
    • Nota: 10.00/10 pe baza a 0 comentarii.
    • Pret: 3 Monede
    • Pret aproximativ in lei: 12 RON (pretul variaza in functie de modalitatea de plata aleasa)
      Disponibilitate: In stoc! Comanda-l acum!
    • Taguri: economie, bunuri, servicii, flux, finante,