Costurile comparative şi productivitatea muncii
Comerţul exterior este desfăşurat cu precădere de persoane fizice şi întreprinderi. Motivaţia lor este aceea de a cumpăra bunuri şi servicii acolo unde sunt mai ieftine, şi vinde acolo unde pot obţine preţuri mai ridicate. Şi guvernele pot fi angajate în tranzacţii de comerţ exterior, dar adesea au motivaţie diferită. De exemplu Comisia Uniunii Europene cumpără produse agricole de la fermierii din Uniune la preţuri ridicate şi le revinde în afara Uniunii la preţuri scăzute. Uneori guvernele achiziţionează bunuri sau servicii de la producătorii interni, deşi le-ar putea obţine din străinătate la preţuri mai scăzute. În continuare se abordează acele schimburi comerciale, care au ca scop profitul. Comerţul astfel desfăşurat, poate fi considerat drept arbitraj care valorifică diferenţele de preţ, superioare costurilor de transport şi de tranzacţie, care ar exista în absenţa comerţului, fapt ilustrat în figura 2.1.
Diagramele A şi B din figura 2.1 prezintă condiţiile echilibrului parţial ale cererii şi ofertei pentru o marfă în ţările A, respectiv B. În absenţa comerţului preţul de echilibru din A va fi mai scăzut decât în B (PA < PB).
Diagrama din mijloc reflectă oferta excedentară de marfă din ţara A la preţuri superioare celui de echilibru al acestei ţări în stare de autarhie şi cererea excedentară din B la preţuri inferioare celui de echilibru al acestei ţări în stare de autarhie. Obţinem astfel oferta de export a ţării A şi cererea de import a ţării B. Considerând că piaţa internaţională se reduce la cele două ţări, şi în absenţa costurilor de transport, echilibrul se va stabili la preţul comun P*, diferenţa de preţ fiind eliminată prin exportul cantităţii Q* din A în B. La acest preţ, cererea şi oferta mondială sunt egale.
Figura 2.1: Cererea, oferta şi comerţul exterior
În condiţiile schimbului dintre ţări nu se observă diferenţe de preţuri, dar ele apar dacă volumul schimburilor scade sub nivelul de echilibru. Direcţia fluxurilor comerciale este determinată de preţurile anterioare schimbului, la rândul lor determinate de condiţiile cererii şi ofertei din cele două ţări. Condiţiile cererii pot diferi datorită deosebirilor în privinţa gusturilor sau nevoilor, de exemplu într-o ţară nordică se cheltuieşte o parte mai mare din venit pentru încălzire, decât într-o ţară meridională. Condiţiile ofertei pot varia ca urmare a diferenţelor dintre ţări privind tehnologia, sau privind disponibilul de factori de producţie. Pe de altă parte, dacă fie condiţiile cererii, fie ale ofertei sunt perfect elastice*, aceasta va determina preţul. Astfel, dacă o ţară este suficient de mică, ea va beneficia de o cerere perfect elastică pentru exportul său, respectiv ofertă pentru importul său, chiar dacă cererea şi oferta la nivel mondial pentru aceste produse sunt inelastice. De exemplu, oferta mondială de petrol nu este perfect elastică faţă de preţ, dar o ţară mică îşi poate satisface de pe piaţa mondială întreaga sa cerere de petrol, fără a influenţa preţul acestuia. O asemenea ţară este un primitor pasiv al preţului. Pe de altă parte, în modelul ricardian dacă un produs poate fi fabricat la costuri constante atunci oferta acestuia este perfect elastică la acest cost, care determină preţul.
Din diagrama prezentată nu rezultă că schimburile economice internaţionale ar putea fi influenţate şi explicate de economii de scară şi de competiţia imperfectă, împrejurări ce apar în realitate. Acestea vor fi luate în considerare într-o etapă ulterioară a analizei, după ce se vor fi trecut în revistă efectele deosebirilor dintre ţări privind productivitatea muncii, apoi cele privind cererea şi oferta când sunt folosiţi doi factori de producţie, diferenţele de costuri ca urmare a înzestrării relative diferite cu factori de producţie şi ca urmare a capacităţii tehnologice distincte.
Avantajul comparativ în teoria lui David Ricardo
Teoria avantajului comparativ poate fi formulată în termeni moderni, anume că este neeficient din punct de vedere paretian* să existe mai mult de o ţară, care să producă două sau mai multe bunuri la costuri marginale relative de producţie diferite. Ricardo a demonstrat că schimbul comercial reciproc avantajos poate fi ocazionat tocmai prin înlăturarea acestei ineficienţe. În model se vor aborda în continuare înzestrarea cu factori de producţie şi productivitatea acestora ţinând seama de funcţionarea pieţei factorilor, pentru a se evidenţia latura ofertei unei economii în relaţii cu străinătatea.
Cu ajutorul modelului se caută a se explica structura schimburilor, formarea raportului de schimb, respectiv nivelul câştigurilor obţinute prin schimburi şi repartizarea acestora între ţări.
Modelul porneşte de la câteva premise, care-i conferă un caracter simplu şi funcţional, şi anume:
Sunt două ţări şi două bunuri. Numărul ţărilor trebuie însă extins, dacă se urmăreşte efectuarea de cercetări empirice.
Producţia fiecărui bun din ambele ţări îndeplineşte condiţia veniturilor constante de pe urma intrării unui singur factor de producţie – munca. Această condiţie este esenţială pentru cercetarea diferenţelor relative în productivitatea muncii.
Costul bunurilor este dat de cheltuiala de muncă aferentă. Se evidenţiază relaţia dintre preţurile mărfurilor şi salarii.
Munca este mobilă între industriile unei ţări, dar imobilă între ţări, astfel că salariile se egalizează în interiorul unei ţări, dar diferă între două sau mai multe ţări. În absenţa acestei premise, ar trebui demonstrat de ce munca nu migrează din ţările cu productivitate scăzută, în cele cu productivitate ridicată.
Nu există costuri de transport. Această premisă ar putea fi omisă, dacă cheltuielile de transport ar fi moderate. Dar mai sunt bunurile “ne exportabile”, la care costul transportului este prohibitiv şi care necesită o abordare separată.
Deşi modelul lui Ricardo se dezvoltă pe baza premiselor menţionate, principala sa concluzie este, de fapt, independentă de acestea.
Ricardo consideră economia internaţională formată din 2 ţări: Anglia şi Portugalia, iar schimburile internaţionale constituite din 2 grupe de marfă: una - numită vin, alta – numită stofă. Portugalia are productivitate a muncii mai ridicată decât Anglia, în producerea ambelor grupe de marfă.
În condiţiile specializării producţiei celor 2 ţări la grupa de marfă unde costul comparativ este mai mic, producţia mondială o va depăşi considerabil pe cea care s-ar obţine în condiţii de autarhie
CUPRINS:
1. INTRODUCERE 4
2. PRODUCTIVITATEA MUNCII – FACTOR DETERMINANT AL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL 8
2.1 Costurile comparative şi productivitatea muncii 8
2.2 Avantajul comparativ în teoria lui David Ricardo 10
2.2.1 Avantajul comparativ, costurile de oportunitate şi productivitatea muncii 11
2.2.2 Producţia, preţurile şi posibilităţile de consum 14
2.3 Productivitatea muncii determină nivelul salariilor 15
2.3.1 Preţuri şi salarii 15
2.3.2 Nivelul salariilor reale 18
2.3.3 Efecte ale modificării productivităţii 20
2.4 Dezvoltări ale modelului ricardian 20
2.4.1 Cazul mai multor produse 20
2.4.2 Cazul mai multor ţări 23
2.4.3 Cazul mai multor produse şi mai multor ţări 24
2.5 Cursul valutar şi avantajul relativ 25
2.6 Avantajul relativ şi costurile de transport 26
2.7 Indicatori de măsurare a specializării internaţionale 28
3 TEORIA LUI HECKSCHER ŞI OHLIN. ABUNDENŢA RELATIVĂ A FACTORILOR DE PRODUCŢIE 30
3.1 Funcţii de producţie şi venituri de scară 30
3.2 Intensitatea şi abundenţa factorilor de producţie 32
3.2.1 Intensitatea factorilor de producţie 32
3.2.2 Abundenţa factorilor de producţie 34
3.3 Modelul Heckscher-Ohlin 35
3.3.1 Înzestrarea ţărilor cu factori de producţie 36
3.3.2 Preţurile factorilor şi ale mărfurilor 39
3.3.3 Dezvoltarea modelului şi verificarea empirică 41
3.4 Cererea reciprocă şi schimburile comerciale internaţionale 46
3.4.1 Cererea într-o economie închisă 46
3.4.2 Preferinţele sociale şi bunăstarea 47
3.4.3 Cererea reciprocă şi curba schimburilor 50
4 COMERŢUL EXTERIOR ŞI TEHNOLOGIA 54
4.1 Modelul decalajului tehnologic. 55
4.2 Teoria ciclului produsului. 57
4.3 Curbele învăţării şi comerţul internaţional. 63
5 COMERŢUL EXTERIOR ŞI CREŞTEREA ECONOMICĂ 68
5.1 Efectele creşterii asupra comerţului exterior. 68
5.2 Creşterea economică, consumul, producţia şi comerţul internaţional. 70
5.2.1 Creşterea economică, consumul şi comerţul internaţional. 70
5.2.2 Creşterea economică, producţia şi comerţul internaţional. 71
5.3 Modificarea cantitativă şi calitativă a stocului de factori de producţie, creşterea economică şi comerţul internaţional. 71
5.3.1 Modificarea cantitativă a stocului de factori de producţie, creşterea economică şi comerţul internaţional. 71
5.3.2 Progresul tehnic 74
5.4 Efectele comerţului exterior asupra creşterii economice. 77
6 COMERŢUL INTERNAŢIONAL ŞI CONCURENŢA IMPERFECTĂ 83
6.1 Economiile de scară şi costurile de producţie 83
6.1.1 Costurile de producţie totale 83
6.1.2 Costurile medii ale producţiei 84
6.1.3 Costurile marginale de producţie 86
6.2 Teoria concurenţei imperfecte 88
6.2.1 Oligopolul şi schimburile internaţionale. 88
6.2.2 Competiţia monopolistă şi comerţul internaţional 92
6.3 Schimburile inter- şi intraindustriale. 95
6.3.1 Verificarea empirică a schimburilor intra-industriale 96
6.3.2 Efectele subvenţiilor de export. 97
6.4 Comerţul internaţional cu bunuri diferenţiate şi servicii. 99
6.4.1 Concurenţă imperfectă pe pieţele mondiale. 99
6.4.2 Comerţul internaţional cu bunuri diferenţiate 103
6.4.2 Efecte ale modificării preferinţelor 106
6.5 Efectele barierelor ne tarifare în comerţul internaţional 107
6.5.1 Contingentele la import 107
6.5.2 Echivalentul vamal al unei norme de calitate, aplicate cu scop protecţionist 108
6.6 Comerţul internaţional cu servicii 110
6.6.1 Cerinţa menţinerii identităţii 110
6.6.2 Cerinţa păstrării identităţii şi comerţul internaţional cu servicii 111
6.7 Cercetări empirice 114
6.7.1 Diferenţe privind caracteristicile de calitate ale produselor 114
6.7.2 Efectele obstacolelor cantitative la import asupra calităţii şi preţurilor mărfurilor importate 114
7 DEPLASAREA INTERNAŢIONALĂ A FACTORILOR DE PRODUCŢIE 115
7.1 Deplasarea internaţională a capitalului 115
7.1.1 Arbitrajul 116
7.1.2 Deplasarea capitalului în modelul ricardian 118
7.1.3 Deplasarea capitalului în modelul Heckscher – Ohlin 122
7.1.4 Efecte dinamice ale deplasărilor internaţionale de capital. 123
7.2 Producţia multinaţională şi taxarea transnaţională. 125
7.3 Deplasarea internaţională a forţei de muncă 128
8 TAXELE VAMALE ŞI COMERŢUL INTERNAŢIONAL 132
8.1 Argumente ale protecţiei vamale. 132
8.2 Efectele taxelor vamale. 134
8.2.1 Cazul unei ţări mici 134
8.2.2 Cazul a două ţări mari 135
8.2.2 Efectul taxei vamale asupra raportului de schimb 137
8.3 Politica vamală 139
8.3.1 Impunerea vamală optimă 139
8.3.2 Taxe vamale de retorsiune 143
8.4 Taxa vamală efectivă 145
8.4.1 Calculul taxei vamale efective 146
8.4.2 Evidenţierea efectului taxelor vamale asupra produsului finit şi celui intermediar 149
8.5 Rezultate empirice 150
8.5.1 Cercetări în legătură cu taxele vamale 150
8.5.2 Cercetări referitoare la rata protecţiei efective 151
8.5.3 Cercetarea empirică privind efectele unei impuneri vamale optime implicite. 151
9 BIBLIOGRAFIE 155
