< REZERVELE ÎNTREPRINDERII >
Rezervele reprezintă în principiu beneficii capitalizate în mod durabil de întreprindere până la o decizie contrară a organelor autoritare. Deci, ele se constitue şi doteaza în raport cu cotele distribuite din beneficiile anului. În mod excepţional, rezervele se mai pot constitui şi din alte rezerve cum sunt diferenţele din reevaluare şi primele de capital.
Structural, rezervele se împart în: rezerve legale, rezerve pentru acţiuni proprii, rezerve statutare şi alte reserve.
1)Rezervele legale – se constituie în proporţie de cel puţin 5% din profitul contabil anual înainte de impozitare (profit brut) până la limita când rezerva va atinge 20% din capitalul social – la societăţile comerciale cu capital autohton şi regiile autonome şi 25% la societăţile comerciale cu participare de capital străin. Se precizează că sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea fondului de rezervă sunt deductibile la determinarea profitului impozabil în limita a 5% din profitul anual, până ce acesta va atinge a cincea parte a capitalului social.
Legea societăţilor comerciale prevede că în rezervele legale se include şi excedentul obţinut prin emisiunea acţiunilor la un curs mai mare decât valoarea lor nominală, dacă acest excedent nu este întrebuinţat la acoperirea cheltuielilor de emisiune sau destinat amortizărilor.
Prin scopul lor, rezervele legale sunt destinate să protejeze capitalul social în cazul în care exerciţiile financiare s-au incheiat cu pierderi.
2)Rezerve pentru acţiuni proprii - acţiunile proprii pot fi dobândite de către o societate pe acţiune numai în baza Adunării Generale a Acţionarilor.
Se pot dobândi propriile acţiuni numai în procent de 10% din valoarea acţiunilor, pentru o perioadă de cel mult 18 luni de la data publicării hotărârii generale extaordinare a acţionarilor în Monitorul Oficial al României, şi numai în cazul în care capitalul social subscris este integral vărsat.
Plata acţiunilor dobândite se poate face numai din beneficiile distribuibile şi din rezervele societăţii, cu excepţia rezervelor legale, înscrise în ultimul bilanţ întocmit de societatea în cauză.
Dacă acţiunile proprii dobândite de către societatea pe acţiuni se înscriu în activul bilanţului, se trece, în pasiv, o rezervă indisponibilă de aceeaşi mărime care vor fi menţinute până la anularea sau cesionarea acestor acţiuni.
3)Rezervele statutare – se constituie anual din beneficii nete ale unităţilor patrimoniale, conform prevederilor din statutul acestora. Ele pot avea ca scop temperarea societăţilor de a pretinde dividente în dauna altor obligaţii mai mari şi mai urgente ale întreprinderii privind funcţionarea sa normală.
Utilizarea rezervelor statutare sau contractuale se poate face pentru acoperirea, majorarea capitalului social sau în alte scopuri Hotărâte de Adunarea Generală a Acţionarilor sau Asociaţilor.
4)Alte rezerve – prevăzute de lege sau de statut pot fi constituite facultativ pe seama beneficiilor ş din alte surse, cum sunt primele legate de capital, fiind destinate acoperirii pierderilor, creşterii capitalului social, acordării de dividende şi în anii de exerciţiu financiar care se încheie cu pierdere pentru răscumpararea propriilor acţiuni de către societate şi alte destinaţii stabilite prin Hotărârea Generală a Asociaţilor.
REZERVELE DIN REEVALUARE
Rezervele din reevaluare reprezintă plusurile de valori economice, create prin reevaluarea activelor imobilizate. Ele intervin numai în cazul în care creşterea de valori faţă de valoarea contabilă anterioară este apreciată ca sigură şi durabilă.
Pentru contabilizarea rezervelor din reevaluare IAS 16 “Imobilizări corporale” prevede două tratamente, şi anume:
a) tratamentul contabil de bază: “ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ un element de terenuri şi mijloace fixe trebuie înregistrat la cost sau mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi orice pierderi cumulate din depreciere”.
b) tratamentul contabil alternativ: ”ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ un element de terenuri şi mijloace fixe trebuie înregistrat la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai puţin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate în aşa fel încat valoarea contabilă să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza valorii juste la data bilanţului.”
Dacă rezultatul reevaluării este o creştere faţă de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează ca:
- o creştere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii dacă nu a existat o descreştere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ ;
- un venit care să compenseze cheltuieli cu descreşterea recunoascută anterior, la acelaşi element de activ.
Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, atunci acestea se tratează ca:
- o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare);
- o scădere a rezervei din reevaluare din cadrul capitalurilor proprii, cu minimul dintre valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii, iar eventuala diferenţă rămasă neacoperită se înregsitrează ca o cheltuială.
Reevaluarea acţiunilor are consecinţe fiscale care conduc la apariţia impozitelor amânate. Este cazul reevaluărilor care nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.
Diferenţa dintre valoarea fiscală a activelor respective (costul istoric mai puţin amortrizarea cumulată pe baza costului istoric) şi valoarea contabilă (valoarea reevaluată mai puţin amortizarea cumulată pe baza ei) este o diferenţă temporară impozabilă care dă naştere unei datorii din impozite amânate.
Soluţia prin care se realizează provizionarea datoriei fiscale potenţiale presupune transferarea unei părţi din rezervă (diferenţa) din reevaluare într-un cont de provizioane privind impozitele amânate. Obiectivul este acela de a se asigura resurse financiare care să vină în întampinarea unei eventuale datorii fiscale. De exemplu, dacă imediat după reevaluare, întreprinderea ar vinde activul respectiv, ar avea de plătit un impozit calculat asupra diferenţei dintre preţul de vânzare şi costul istoric mai puţin amortizarea cumulată.
REZULTATUL REPORTAT
Conform Ordinului Ministerului Finanţelor Publice nr. 306/2002 pentru aprobarea reglementărilor contabile simplificate, armonizate cu Directivele Economice Europene, s-a introdus contabilitatea rezultatului reportat.
Contabilitatea rezultatului reportat este utilizat pentru a ţine evidenţa rezultatului sau a părţii din rezultatul exerciţiului a cărei repartizare a fost amânată de Adunarea Generală a Acţionarilor sau Asociaţilor .
Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 94/2001 pentru aprobarea reglementărilor contabile armonizate şi cu Standerdele Internaţionale de Contabilitate prevede o detaliere a rezultatului reportat, şi anume:
a)Rezultatul reportat reprezentând prifitul nerepartizat, respectiv pierderea neacoperită este folosit în unităţile care aplică Ordinul Ministerului Finanţelor Publice 306/2002;
b)Rezultatul reportat provenit din adoptarea pentru prima dată a IAS mai puţin IAS-19;
c)Rezultataul reportat provenit din modificările politicilor contabile;
d)Rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor fundamentale;
e)Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din rezerve de reevaluare – cu ajutorul acestuia se ţine evidenţa diferenţelor favorabile provenite din reevaluare, efectuate conform IAS 16 “imobilizările corporale”.
În categoria capitalurilor proprii se include şi rezultatele reportate din exerciţiile precedente a căror decizie de repartizare a fost amânată de Adunarea Generală a Asociaţilor.
Profitul figurează ca sursă proprie de finanţare până în momentul distribuirii sale pe destinaţiile stabilite prin lege şi statutul întreprinderii societare, iar pierderea până la acoperirea sa din rezultatul exerciţiului următor sau din rezervele destinate în acest sens.
CUPRINS
CAPITOLUL I PREZENTAREA S.C. GOSPODĂRIE COMUNALĂ LOCATIVĂ ŞI TRANSPORT DÂMBOVIŢA S.A.
1.1.Obiectivele lucrării 5
1.2.Scurt istoric 5
1.3.Denumire, amplasament, date generale 7
1.4.Capitalul social 7
1.5.Obiect de activitate 8
CAPITOLUL II FUNDAMENTĂRI TEORETICE PRIVIND CAPITALUL 10
2.1.Delimitări privind capitalul 10
2.1.1.Conceptul de capital 10
2.1.2 Conceptele de menţinere a nivelului capitalului şi de determinare a profitului 14
2.2.Sfera de cuprindere a capitalurilor 14
2.2.1.Structura capitalurilor proprii 15
2.2.2.Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 29
2.2.3.Structura capitalurilor împrumutate 32
2.3.Evaluarea capitalurilor 38
2.4.Prezentarea capitalurilor în situaţiile financiare 44
CAPITOLUL III ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII CAPITALURILOR LA S.C. G.C.L.T. S.A. DÂMBOVIŢA
3.1.Contabilitatea capitalurilor sociale 48
3.2.Amortizarea capitalurilor 63
3.3.Primele de capital 64
3.4.Rezervele din reevaluare 66
3.5.Rezerve 67
3.6.Rezultatul reportat 70
3.7.Rezultatul exerciţiului 74
3.8.Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 77
3.9.Împrumuturi şi datorii asimilate 79
CAPITOLUL IV ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ PRIVIND CAPITALURILE
4.1.Analize bilanţiere privind capitalurile proprii 83
4.1.1.Analiza situaţiilor patrimoniale 83
4.1.2.Analiza capitalurilor prin metoda ratelor 86
4.1.3.Analiza echilibrului financiar pe baza tabloului de finanţare 89
4.2.Analiza performanţelor întreprinderii pe baza contului de profit şi pierderi
4.2.1.Analiza pe baza soldurilor intermediare de gestiune 95
4.2.2.Analiza capitalurilor de autofinanţare 98
4.3.Analiza rentabilităţii prin metoda ratelor 100
CONCLUZII
ANEXE
BIBLIOGRAFIE
