Rata rentabilităţii comerciale caracterizează eficienţa politicii comerciale (a procesului de aprovizionare, stocare şi vânzare) şi mai ales a politicii de preţuri practicate de întreprindere. În concordanţă cu obiectivele analizei şi sfera de investigaţie, acest indicator poate fi determinat prin implicarea în calitate de "efect" a rezultatului brut al exploatării, a rezultatului exploatării sau a rezultatului exerciţiului.

    În mod corespunzător, cifra de afaceri implicată vizează activitatea curentă de exploatare sau totală.

Re = ( RBE / CA ) * 100                                               (3.14)

Re = ( Re / CA ) * 100                                                  (3.15)

    Creşterea ratei rentabilităţii comerciale aferente activităţii de exploatare faţă de o anumită bază de referinţă reflectă o stare pozitivă şi are loc atunci când indicii indicatorilor absoluţi ai rentabilităţii devansează cifra de afaceri.

e) Rata rentabilităţii financiare:

    Rentabilitatea financiară este un indicator prin prisma căruia posesorii de capital apreciază eficienţa investiţiilor lor, respectiv oportunitatea menţinerii acestora. Într-un sistem concurenţial dat, o întreprindere trebuie să se dezvolte, să investească, iar această investiţie trebuie finanţată. Deseori, finanţarea presupune şi consolidarea capitalului propriu, fie prin contribuţia acţionarilor existenţi, fie a unor noi acţionari. Incitaţia la investiţii este condiţionată de remunerarea convenabilă a capitalului propriu. În plus, dacă rata de remunerare este ridicată, acţionarii acceptă cu uşurinţă să lase o parte din profitul lor la dispoziţia întreprinderii, asigurând astfel mijloacele de creştere. Pentru manageri, rentabilitatea financiară reprezintă un obiectiv fundamental, o condiţie esenţială a strategiei lor de menţinere a puterii.

    Rentabilitatea financiară se calculează sub două forme: 

1. Rentabilitatea capitalului propriu:

Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Rf) se calculează ca raport între profitul net (Pn) şi capitalul propriu (Cpr).

Rf = ( Pn / Cpr ) * 100                                                        (3.16)

unde: 

Cpr - capitalul propriu.

    Rata financiară de rentabilitate reprezintă o formă sintetică şi în acelaşi timp sugestivă de apreciere a nivelului de remunerare a proprietarilor. Nivelul ratei poate fi privit şi sub forma randamentului utilizării capitalurilor proprii puse la dispoziţia întreprinderii de către proprietari (acţionari).

    Nivelul ratei depinde de următorii factori: gestiunea resurselor, profitabilitatea activităţii şi efectul de levier financiar.     Astfel, dacă întreprinderea nu beneficiază de efectul de levier, atunci nivelul său de rentabilitate financiară va fi diminuat proporţional cu gradul de îndatorare (braţul levierului financiar).

    Deşi, aşa cum am afirmat mai sus, rata financiară de rentabilitate este o bună măsură a nivelului de remunerare a capitalului propriu, ea poate avea totuşi o valoare informaţională diferită de la un acţionar la altul, în funcţie de numărul de acţiuni deţinute de aceştia. Putem astfel vorbi de interesul şi aşteptările acţionarului majoritar privind rentabilitatea capitalului propriu, aceste interese fiind de multe ori diferite de cele ale acţionarului minoritar.

    Acţionarul majoritar realizează în general un plasament pe termen lung pentru care nu solicită o remunerare imediată, deci nu solicită un dividend important pe acţiune într-un viitor apropiat, fiind mulţumit cu un nivel al rentabilităţii financiare care să îl satisfacă, în condiţiile în care o mare parte din profit este reinvestit şi contribuie la creşterea valorii întreprinderii.     Acţionarul majoritar va aprecia un nivel semnificativ al rentabilităţii financiare calculate după formula: Pn / Cpr.

    O valoare informaţională semnificativă pentru aceeaşi categorie de acţionari o are şi indicatorul profitul net pe acţiune, calculat ca raport între profitul net şi numărul de acţiuni subscrise la nivel de întreprindere.

    Acţionarul minoritar este interesat, în majoritatea cazurilor, de rentabilitatea pe termen scurt, adică valoarea dividendelor primite pentru acţiunile deţinute. Acest nivel de rentabilitate se apreciază fie cu indicatorul dividendul pe o acţiune (Da), fie cu rata de capitalizare a dividendelor (Rcd):

Da = Dv / Nra                                                               (3.17)

sau

Rcd = Da / Cua                                                              (3.18)

unde:

Dv - valoarea dividendelor distribuite la sfârşitul exerciţiului financiar;

Nra - numărul de acţiuni emise de întreprindere;

Cua - cursul acţiunilor.

O valoare scăzută a rentabilităţii capitalului propriu indică dificultăţi în investirea capitalului propriu. Invers, o valoare ridicată a raportului indică o relativă uşurinţă în atragerea de fonduri de pe piaţa financiară. 

2. Rentabilitatea capitalului permanent:

Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent (denumită în unele lucrări, rentabilitate economică exprimă eficienţa cu care sunt utilizate fondurile aflate pe termen lung la dispoziţia întreprinderii şi se calculează ca raport între profitul brut şi capitalul permanent (capital propriu + capital împrumutat pe termen mediu şi lung). În contabilitatea financiară, respectiv structura contului de profit şi pierderi, nu apare noţiunea de profit brut. De aceea, în activitatea practică, s-a folosit profitul înaintea impozitării sau rezultatul exerciţiului înainte de deducerea sarcinilor fiscale, respectiv a dobânzilor şi impozitul pe profit.

    O valoare ridicată a ratei rentabilităţii capitalului permanent indică o folosire eficientă a capitalurilor permanente. O valoare scăzută a acestui raport reflectă faptul că investiţiile efectuate de întreprindere, finanţate prin împrumuturi pe termen mediu şi lung, nu au avut eficienţa scontată.

    Criteriul principal în orientarea plasamentului de capital îl constituie corelaţia dintre rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu (Rf), rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent (Rp) şi rata dobânzii (d). În consecinţă, pentru calculul ratei rentabilităţii financiare a capitalului propriu se poate folosi profitul net la care se adaugă dobânda plătită pentru capitalul împrumutat pe termen mediu şi lung, care reprezintă costul capitalului sau / şi impozitul pe profit.

    În primul caz, legătura dintre cele două rate de rentabilitate financiară se exprimă prin relaţia:

Rf = Rp + ( Rp - d) * (Kî/Kp)                                            (3.19)

unde: 

Kî - capitalul împrumutat.

În al doilea caz se foloseşte relaţia:

Rf = Rp + ( Rp – d ) * [ ( Kî / Kp ) * ( 1 - Ci ) ]               (3.20)

unde: 

Ci - cota de import.

    Întrucât rezultatul final este în legătură directă cu ansamblul activităţii firmei, acesta poate fi evidenţiat prin modelul:

Pn / Kp = [ ( V / A ) * ( A / Kp ) * ( Pn / V ) ] * 100        (3.21)

unde:

Pn - profitul net;

V - venituri totale;

A - active totale.

    Din acest model rezultă că rata rentabilităţii financiare a capitalului este dependentă de:

- viteza de rotaţie a activelor totale ( V / A ), care exprimă volumul vânzărilor pe unitate monetară investită. Cu cât rotaţia activelor este mai mare, cu atât sporeşte eficienţa capitalului investit, dacă în activitatea de exploatare se obţine profit;

- pârghia financiară ( A / Kp ), prin care se exprimă, în mod sintetic, corelaţia dintre structura financiară şi capitalul împrumutat;

- rentabilitatea netă a veniturilor ( Pn / V ) în care se reflectă în principal eficienţa activităţii de exploatare. În acelaşi timp, această rată este utilă în poziţionarea firmei în raport cu altele din aceeaşi ramură sau domeniu de activitate. Dacă rata este peste media sectorului (ramurii), există un avantaj competiţional faţă de concurenţi, ceea ce constituie un element de siguranţă în activitatea viitoare.

    Este de dorit ca rata rentabilităţii financiare să fie mai mare decât rata medie a dobânzii pe piaţă pentru a face atractive acţiunile întreprinderii şi a creşte cursul lor bursier.

    Maximizarea rentabilităţii financiare presupune:

a)   Maximizarea rezultatului exerciţiului pe seama creşterii volumului de activitate şi a ameliorării marjelor. Realizarea acestor două obiective se bazează pe optimizarea activităţii în domeniile: organizării interne, gestiunii stocurilor, calităţii produselor şi serviciilor, gestiunii comerciale, etc;

b)   Creşterea randamentului capitalurilor investite prin folosirea intensivă a imobilizărilor corporale şi reducerea nevoii de fond de rulment (în special prin reducerea stocurilor şi a creanţelor clienţilor);

c)   Minimizarea capitalurilor proprii angajate pentru un volum dat al capitalurilor investite, cu condiţia ca venitul obţinut prin îndatorare să fie superior costului datoriilor.

    Rentabilitatea financiară constituie principalul indicator privind performanţele întreprinderii, care depinde de justeţea politicii comerciale (rentabilitatea comercială), de eficienţa capitalului angajat (rentabilitatea economică) şi de politica financiară a acesteia.

CAPITOLUL I  PROFITUL CONTABIL ŞI PROFITUL FISCAL ......…................ 1

1.1 Profitul contabil ………………………………………………...…………….1 

1.2 Profitul fiscal …………………………………………………...…………… 8 

CAPITOLUL II  METODE  DE DETERMINARE A PROFITULUI 

EXERCIŢIULUI

2.2 Metoda indirectă sau metoda raportării la o perioadă de bază .....…..............13 

2.3 Metoda soldurilor intermediare de gestiune (SIG) ......................…...............16 

2.3.1 Marja comercială ..........................................................….............. 18 

2.3.2 Producţia exerciţiului ....................................................….............. 19

2.3.3 Cifra de afaceri .............................................................…............... 20 

2.3.4 Valoarea adăugată ........................................................…............... 21 

2.3.5 Excedentul brut al exploatării ………………………..…………... 22 

2.3.6 Rezultatul exploatării ...................................................…............... 23 

2.3.7 Rezultatul financiar ......................................................…............... 24 

2.3.8 Rezultatul curent ……………………………………..…………... 25 

2.3.9 Rezultatul extraordinar ……………………………….…………...28 

2.3.10 Profitul net …………………………………………..………….. 28 

CAPITOLUL III  ANALIZA RENTABILITĂŢII ACTIVITĂŢII

ÎNTREPRINDERII PRIN INTERMEDIUL RATELOR DE 

REZULTATE ……………………………………………………………..…………....30 

3.1 Necesitatea şi importanţa rapoartelor în determinarea situaţiei

financiare a întreprinderii ..............................................................................…............... 

3.2 Rapoarte privind ratele de rentabilitate .......................................…...............

CAPITOLUL IV  STUDIUL DE CAZ. DETERMINAREA 

REZULTATULUI EXERCIŢIULUI PRIN METODA 

SOLDURILOR INTERMEDIARE DE GESTIUNE LA 

S.C. AGROIND CAUACEU S.A. ………………………………………..…………... 42 

4.1 Prezentare generală …………………………………………….…………... 42

4.2 Determinarea rezultatului exerciţiului prin metoda soldurilor

intermediare de gestiune ...............................................................................…............... 43 

CONCLUZII ...............................................................................................…............... 59

ANEXE .........................................................................................................…..............