Prin trezorerie se înţelege ansamblul de operaţii financiare pe care le face unitatea patrimonială pentru procurarea mijloacelor băneşti necesare acoperirii cheltuielilor determinate de activitatea desfăşurată.

    Termenul de trezorerie în sens restrâns cuprinde disponibilităţile băneşti la bănci şi în numerar, iar în sens larg termenul se extinde şi la valorile mobiliare de plasament (de exemplu acţiuni), care pot  fi transformate prin vânzare în disponibilităţi băneşti.

    Sunt asimilate mijloacelor de trezorerie şi creditele pe termen scurt contractate cu băncile pentru plăţi.

    Cunoaşterea permanentă a valorilor de realizat şi a valorilor disponibile, precum şi a obligaţiilor unităţii patrimoniale are o importanţă deosebită pentru urmărirea încasării drepturilor de creanţă şi a plăţii datoriilor la scadenţă.

„Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de trezorerie.”

    Informaţiile contabilităţii cu privire la aceste elemente patrimoniale permit studierea trezoreriei, stabilirea acesteia la sfârşitul fiecărei perioade de gestiune şi determinarea  capacităţii de plată a unităţii patrimoniale.

    Încasarea drepturilor de creanţă asupra clienţilor şi debitorilor, precum şi plata datoriilor unităţii faţă de furnizori, stat, salariaţi, bănci, creditori, provoacă decontări băneşti cu sau fără numerar.

    Elementele de trezorerie sunt componente ale activului patrimonial, deci mijloace economice, sub forma activelor circulante  băneşti. Ele se reflectă în contabilitate prin conturile din clasa 5 din Planul General de Conturi.

    Conturile din clasa 5 funcţionează după regula de activ: încep să funcţioneze prin a se debita şi se debitează cu existentul iniţial şi cu creşterile de activ (cu încasările, la intrarea în gestiune a elementelor de trezorerie), se creditează cu diminuările de activ (cu plăţile, la ieşirea din gestiune a elementelor de trezorerie), iar soldul final debitor reflectă elementele de trezorerie existente (disponibilităţi băneşti existente). 

    Disponibilităţile în numerar din casierie dau posibilitatea efectuării de plăţi zilnice în numerar în limita plafonului de casă stabilit prin reglementările legale (în prezent, plafonul de plăţi zilnice către furnizori, persoane juridice este de 30 milioane lei sau 3000 RON). Tot în categoria disponibilităţilor în numerar intră şi alte valori aflate la dispoziţia unităţii, cum ar fi: timbrele, biletele de odihnă şi de călătorie. Disponibilităţile din contul bancar pot fi transferate în numerar în casieria unităţii sau prin intermediul ordinelor de plată, cecurilor, cambiilor, biletelor de ordin sau acreditivelor, pot fi folosite pentru achitarea terţilor. 

    Titlurile de plasament sunt reprezentate de acţiuni, obligaţiuni şi alte titluri de plasament, prin intermediul cărora se urmăreşte o creştere a veniturilor unităţii.

    Creditele bancare acoperă o nevoie de numerar pentru desfăşurarea activităţii unei unităţi la un moment dat, sunt purtătoare de dobânzi şi, în general, unitatea trebuie să prezinte anumite garanţii pentru obţinerea lor. 

    Contabilitatea trezoreriei este organizată pe baza conturilor cuprinse în clasa a cincea, clasa din care fac parte mai multe grupe de conturi:

grupa 50 – „Investiţii financiare pe termen scurt” – cuprinde conturile ce reflectă titlurile de plasament aflate la dispoziţia unităţii; 

grupa 51 – „Conturi la bănci” – cuprinde atât conturile care reflectă disponibilul bancar şi efectele de încasat, cât şi creditele bancare pe termen scurt şi dobânzile de plătit şi de încasat;

grupa 53 – „Casa” – cuprinde conturile de disponibil în casierie, în lei şi devize, precum şi alte valori aflate la dispoziţia unităţii;

grupa 54 – „Acreditive „ – cuprinde conturile în care sunt reflectate acreditivele descrise de unitate la dispoziţia terţilor şi avansurile de trezorerie;

grupa 58 – „Viramente interne” – cuprinde informaţii despre transferul disponibilităţilor în numerar între conturile bancare  ale unităţii sau între acestea şi casierie;

grupa 59 – „Provizioane pentru deprecierea conturilor de trezorerie” – cuprinde conturile în care sunt reflectate provizioanele constituite pentru deprecierea elementelor de trezorerie. 

I. ARGUMENT 3

II. CONTABILITATEA TREZORERIEI 4

III. CONTABILITATEA OPERAŢIILOR DE ÎNCASĂRI ŞI DE PLĂŢI 6

IV. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR FĂRĂ NUMERAR 8

4.1. Cecul 11

4.2. Acreditivul 15

V. CONTABILITATEA AVANSURILOR DE TREZORERIE 18

VI. CONTABILITATEA EFECTELOR COMERCIALE 20

6.1.Cambia 20

6.2.Biletul la ordin 22

VII. CONTABILITATEA INVESTIŢIILOR COMERCIALE PE TERMEN SCURT 30

7.1. Contabilitatea acţiunilor proprii 32

7.2. Contabilitatea acţiunilor 33

7.3. Contabilitatea obligaţiunilor emise şi răscumpărate 34

7.4. Contabilitatea obligaţiunilor 35

7.5. Contabilitatea altor titluri de plasament şi creanţe asimilate 36

7.6. Contabilitatea vărsămintelor de efectuat pentru titluri de plasament 38

7.7. Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt 39

7.8. Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea titlurilor de plasament 42