Piaţa de capital în România.
2.1. Premisele şi cadrul realizării unei pieţe financiare moderne în România după 1989
În cei peste cinci zeci de ani de economie centralizată, sistemul economic centralizat şi-a dovedit incapacitatea de a satisface aspiraţiile membrilor societăţii. Recunoaşterea acestui fapt a condus la necesitatea înlocuirii sistemului. Experienţa ţărilor dezvoltate a demonstrat că economia de piaţă reprezintă soluţia oportună. Trecerea la economia de piaţă, presupune instituirea mecanismelor specifice unei astfel de economii.
Un astfel de mecanism îl reprezintă piaţa de capital. Constituirea şi dezvoltarea unei pieţe de capital este legată de procesul de privatizare al întreprinderilor cu capital de stat, din diferite domenii de activitate: industrie, agricultură, comerţ, turism, alimentaţie publică, etc. În paralel, apariţia unor firme cu capital particular, cu sau fără participare străină, concură la accelerarea procesului de creare a unei veritabile pieţe de capital.
Premisa declanşării procesului de privatizare o constituie adoptarea Legii nr. 31 din 16 noiembrie 1990, care prevede constituirea de societăţi comerciale, ca persoane juridice, sub una din următoarele forme:
- Societate în nume colectiv, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor;
- Societate în comandită simplă, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor, comanditarii răspunzând numai până la concurenţa aportului lor;
- Societate în comandită pe acţiuni, al cărei capital social este împărţit în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi. Comanditarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor;
- Societate pe acţiuni, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii sunt obligaţi numai la plata acţiunilor lor;
- Societate cu răspundere limitată, ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociaţii sunt obligaţi numai la plata părţilor sociale.
Pentru piaţa de capital, o importanţă deosebită o au societăţile pe acţiuni şi societăţile în comandită pe acţiuni, la care capitalul social este reprezentat prin acţiuni emise de societate, nominative sau la purtător.
Pentru iniţializarea procesului de privatizare, s-au înfiinţat 5 societăţi de natură financiară pe acţiuni, numite Fondurile Proprietăţii Private (FPP) şi o instituţie publică, cu caracter comercial şi financiar, Fondul Proprietăţii de Stat (FPS).
Fondurile Proprietăţii Private deţin iniţial 30% din capitalul social al societăţilor comerciale organizate conform Legii nr. 15/1990 şi sunt organizate sub formă de societăţi comerciale, la care acţionarii sunt cei care deţin certificate de proprietate distribuite gratuit. Atribuţiile principale ale Fondului Proprietăţii Private sunt:
- emisiunea de certificate de proprietate;
- urmărirea maximizării profiturilor care revin deţinătorilor de certificate de proprietate;
- stabilirea modalităţilor de utilizare a certificatelor de proprietate în vederea obţinerii de acţiuni la societăţilor comerciale;
- asigurarea de servicii de brokeraj, în scopul schimbării certificatelor de acţiuni, pe piaţa secundară de capital;
- restructurarea portofoliului de acţiuni astfel încât să se maximizeze valoarea de piaţă a certificatelor;
- accelerarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale arondate, inclusiv prin vânzare publică de acţiuni.
Fondul Proprietăţii de Stat a deţinut iniţial 70% din capitalul social al societăţilor comerciale, exercitând, în calitate de acţionar, toate drepturile şi obligaţiile ce-i revin, potrivit reglementărilor legale. Atribuţiile Fondului Proprietăţii de Stat sunt:
- reducerea participării statului la capitalul social al societăţilor comerciale subordonate, până la privatizarea completă a acestora;
- restructurarea şi reabilitarea societăţilor comerciale sau eventual, lichidarea societăţilor nerentabile;
- conlucrarea cu Fondului Proprietăţii Private pentru accelerarea privatizării;
- stabilirea criteriilor de evaluare financiar-contabilă a societăţilor comerciale scoase la privatizare;
- depunerea veniturilor de evaluare financiar-contabilă a societăţilor comerciale scoase la privatizare;
- depunerea veniturilor obţinute în conturi purtătoare de dobânzi;
- realizarea de investiţii având ca scop restructurarea, retehnologizarea şi rentabilizarea societăţilor comerciale;
- acordarea de credite persoanelor fizice sau juridice pentru cumpărarea de acţiuni ale societăţilor care se privatizează;
- întocmirea anuală a unui program de privatizare pentru cel puţin 10% din acţiunile deţinute iniţial.
Agenţia Naţională pentru Privatizare (ANP) este organul guvernamental responsabil cu îndrumarea, coordonarea şi controlul de privatizare a societăţilor comerciale cu capital de stat. Atribuţiile acestui organism cuprind:
- distribuirea certificatelor de proprietate către cetăţeni;
Cuprins:
Capitolul I.
PIAŢA TITLURILOR FINANCIARE
1. Piaţa de capital. Descriere, trăsături specifice
1.1. Conceptul de piaţă de capital
1.2. Structura pieţei de capital.
1.3. Bursa de valori.
1.4. Piaţa extrabursieră.
2. Piaţa de capital în România.
2.1. Premisele şi cadrul realizării unei pieţe financiare moderne în România după 1989
2.2. Perspectivele pieţei de capital în România.
Capitolul II
VALORILE MOBILIARE
1. Acţiunile
1.1. Definire, clasificare, elemente caracteristice
1.2. Evaluarea acţiunilor
Tabelul 2.7
1.3. Efectele emisiunii de acţiuni
2. Obligaţiunile
2.1. Definire, clasificare şi trăsături caracteristice
2.2. Elemente tehnice ale obligaţiunilor
3. Titlurile derivate.
3.l. Contracte futures.
3.2. Opţiunile
4. Riscul şi rentabilitatea unui portofoliu de titluri.
Capitolul III.
CARACTERISTICI ALE TRANZACŢIILOR, CU VALORI MOBILIARE.
1. Definirea şi clasificarea tranzacţiilor bursiere
2. Tranzacţii la vedere sau „pe bani gata”
3. Tranzacţii în marjă
4. Tehnica vânzărilor scurte
5. Tranzacţii la termen
5.1. Caracteristici ale tranzacţiilor la termen
5.2. Tranzacţii pe piaţa cu reglementare lunară
5.3. Tranzacţii la termen ferm
5.4. Tranzacţii cu primă
5.5. Tranzacţii de tip stelaj
Capitolul IV
TRANZACŢIILE CU VALORI MOBILIARE LA BURSA DE VALORI BUCUREŞTI ŞI ROLUL ACESTORA
1.Scurt istoric privind activitatea bursieră în România
2. Constituirea Bursei de Valori Bucureşti
3. Organizarea Bursei de Valori din Bucureşti
4. Mecanismul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti
4.1. Înscrierea valorilor mobiliare la cota bursei
4.2. Menţinerea valorilor mobiliare la cota bursei
4.3. Intermedierea de valori mobiliare
4.4. Ordinele de bursă
4.5. Tehnici de cotare
4.6. Formarea cursului bursier
4.7. Sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori Bucureşti
5. Registrul Bursei de Valori Bucureşti
6. Compensarea şi decontarea la Bursa de Valori Bucureşti
7. Studiu de caz privind cotarea acţiunilor SIF Transilvania
Tabelul 4.6
Capitolul V
TRANZACTIILE CU VALORI MOBILIARE PE PIAŢA RASDAQ
l. Caracteristici ale funcţionării pieţei Rasdaq
2. Organizarea pieţei Rasdaq
2.1.Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare (ANSVM)
2.2. Registrul Român al Acţionarilor (RRA)
2.3. Societatea Naţională de Compensare, Decontare şi Depozitare
2.4.Sistemul de tranzacţionare RASDAQ
3. Investitorii pe piaţa extrabursieră
4. Mecanismul tranzacţiilor efectuate pe piaţa Rasdaq
5. Studiu de caz privind cotarea SC IUS SA Braşov pe piaţa RASDAQ
BIBLIOGRAFIE
