Istoria valorii în contextul unor referenţiale şi sisteme contabile reprezentative
Directiva a IV-a europeană a intrat în vigoare la 25 iulie 1978. Conţinutul ei se referă la coordonarea dispoziţiilor naţionale cu privire la structura şi conţinutul conturilor anuale şi ale raportului de gestiune, modurile de evaluare, cât şi la publicarea acestor documente, în special pentru societăţile cu responsabilitate limitată şi societăţile pe acţiuni.
În ceea ce priveşte metodele de evaluare, în articolul 31 al directivei este prevăzut ca statele membre să asigure ca evaluarea posturilor care figurează în conturile anuale, să se facă în conformitate cu următoarele principii (printre altele):
- societatea, este de presupus, îşi continuă activităţile sale;
- metodele de evaluare nu pot să fie modificate de la un exerciţiu la altul;
- principiul prudenţei trebuie aplicat în toate cazurile;
- elementele posturilor de activ şi de pasiv trebuie evaluate separat.
Articolul 32 al directivei a IV-a precizează că evaluarea trebuie să fie făcută conform convenţiei costurilor istorice, însă articolul 33 prevede că statele membre pot să autorizeze şi utilizarea altor reguli de evaluare :
a) evaluarea imobilizărilor corporale, a căror utilizare este limitată în timp, şi a stocurilor, pe baza valorii de înlocuire;
b) pentru posturile care figurau în conturile anuale, inclusiv pentru capitalurile proprii, evaluarea bazată pe alte metode decât cea prevăzută la punctul a), numite îndeobşte metode destinate să ţină cont de inflaţie;
c) o reevaluare a imobilizărilor corporale şi financiare.
Articolele 34-40 tratează evaluarea cheltuielilor de constituire, a cheltuielilor de cercetare şi de dezvoltare, a fondului comercial, a celorlalte elemente de activ imobilizat, precum şi a elementelor de activ circulant (inclusiv a stocurilor).
Referitor la secţiunea evaluării, se desprind următoarele concluzii :
Se acordă o libertate mare statelor membre, deoarece:
- ele pot să autorizeze sau să impună o derogare de la convenţia costului istoric;
- în anumite cazuri, ele pot să autorizeze o derogare de la regula amortizării pe 5 ani a cheltuielilor de cercetare şi de dezvoltare, precum şi a fondului comercial;
- pentru anumite elemente ale activului circulant, ele pot să autorizeze corectări excepţionale de valoare;
- în evaluarea stocurilor, ele pot să autorizeze o derogare de la principiul costului istoric.
• Se acordă o importanţă deosebită conceptului de prudenţă.
• Conceptul de prudenţă este pus în relaţie cu o serie de restricţii referitoare la distribuirea de beneficii:
- rezerva din reevaluare şi alte rezerve asemănătoare nu pot să fie distribuite, atâta timp cât ele nu corespund unui plus de valoare realizat;
- nu poate fi făcută nici o distribuţie, atâta timp cât cheltuielile de constituire şi, exceptând situaţia în care statele membre prevăd contrariul, cheltuielile de cercetare şi de dezvoltare nu au fost complet amortizate. Urmărind realizarea obiectivului imaginii fidele printr-o tendinţă de temperarea prudenţei, directiva conţine dispoziţii al căror scop este să se evite reducerile excesive de valoare ca, de exemplu:
- rezerva din reevaluare trebuie să fie suprimată, în măsura în care sumele care i-au fost afectate nu mai sunt necesare;
- atunci când cauzele care au motivat corectările de valoare aduse elementelor de activ imobilizat au încetat să mai existe, aceste corectări nu pot să fie menţinute
- o dispoziţie asemănătoare este prevăzută în legătură cu elementele activului circulant;
- provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli nu trebuie să depăşească necesităţile
• Deoarece, în unele state comunitare, fiscalitatea influenţează mult prelucrarea contabilă, regulile de evaluare conţin clauze care permit punerea în evidenţă a impactului legislaţiei fiscale asupra contabilităţii ca, de exemplu:
- prelucrarea fiscală generată de rezerva din reevaluare trebuie să fie explicată fie în bilanţ, fie în anexă;
- dacă elemente ale activului imobilizat sau ale activului circulant fac obiectul corectărilor excepţionale de valoare în scopuri pur fiscale, mărimile acestor corectări şi clauzele lor trebuie să fie indicate în anexă;
- trebuie să fie precizată proporţia în care calculul rezultatului exerciţiului a fost afectat de o evaluare a posturilor pe baza altei metode decăt cea a costurilor istorice, în vederea obţinerii unor înlesniri fiscale.
Amploarea luată de fenomenele de mondializare a economiilor şi de globalizare a pieţelor financiare impun lansarea unor proiecte de armonizare a dispoziţiilor contabile concepute de reprezentanţii ţărilor membre ale Uniunii Europene cu standardele contabile internaţionale .
Poziţia organismului internaţional de normalizare contabilă (IASB) relativ la convenţiile de evaluare
În cadrul contabil conceptual al IASC (1989), sunt prezentate şi convenţiile de evaluare ce pot fi utilizate de către întreprinderi, fără a fi exprimată o preferinţă cu privire la alegerea uneia dintre convenţii; acestea sunt următoarele : Convenţia costului istoric („historical cost”)
Conform acestei convenţii,
- activele sunt contabilizate la nivelul lichidităţilor sau echivalentelor de lichidităţi plătite sau la nivelul valorii juste, în momentul achiziţionării lor, corespunzatoare contrapartidei date pentru a le cumpăra;
- datoriile sunt contabilizate la nivelul valorii avantajelor primite în schimbul
obligaţiei întreprinderii sau, în anumite situaţii (de exemplu, impozitul asupra rezultatului), la nivelul lichidităţilor sau echivalentelor de lichidităţi ce se presupune că vor fi vărsate pentru achitarea obligaţiei, în cursul normal al activităţii ei.
Convenţia costului actual („current cost”)
Conform acestui convenţii:
- activele sunt contabilizate la nivelul valorii lichidităţilor sau echivalentelor de lichidităţi pe care ar trebui să le plătim, dacă acelaşi activ sau un activ echivalent ar fi achiziţionat astăzi;
- datoriile sunt contabilizate la nivelul valorii neactualizate a lichidităţilor sau echivalentelor de lichidităţi care ar fi astăzi necesare pentru a achita obligaţia.
Şi în standardele contabile este menţionat conceptul de cost de înlocuire; astfel, în cadrul IAS 15, “Informaţii care reflectă efectele variaţiei preţurilor”, se subliniază ca acest cost “derivă, în mod normal, din costul curent de achiziţie al unui activ similar, nou sau folosit, sau al unei capacitaţi de producţie echivalente, sau al unui potenţial pentru servicii”.
3. Convenţia valorii realizabile (negociate) („realisable (settlement) value”)
Conform convenţiei valorii realizabile:
- activele sunt evaluate la nivelul valorii lichidităţilor sau echivalentelor de lichidităţi ce ar putea fi obţinute astăzi, în urma vânzării acestora, în contextul unei cesiuni nelichidative.;
- datoriile sunt evaluate la nivelul valorii lor de decontare, adică la nivelul mărimii neactualizate a lichidităţilor sau echivalentelor de lichidităţi ce ar urma să fie plătite, pentru a achita datoriile, în cursul normal al exploatării.
IAS 2 precizează că valoarea netă de realizare reprezintă preţul de vânzare estimat ce ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurile necesare vânzării.
4. Convenţia valorii actualizate („present value”)
Conform acestei convenţii:
- activele sunt contabilizate la nivelul valorii actualizate a fluxurilor nete de lichidităţi pe care sunt presupuse să le genereze, în desfăşurarea normală a activităţii;
- datoriile sunt contabilizate la nivelul valorii actualizate a ieşirilor de fonduri (plăţi) nete viitoare care sunt aşteptate a fi necesare pentru stingerea obligaţiilor apărute în desfăşurarea normală a activităţii.
În normele sale, I.A.S.B. combină costul istoric cu alte baze de evaluare (mai ales la momentul bilanţului). Spre exemplu :
Norma IAS 2, Stocurile, prevede, din motive de prudenţă, evaluarea stocurilor la cea mai mică valoare dintre costul istoric şi valoarea netă de realizare;
Norma IAS 39, Instrumente financiare, recomandă evaluarea titlurilor tranzacţionabile la valoarea de piaţă. În bilanţul contabil, aceste titluri vor fi duse la cea mai mică valoare dintre costul istoric şi valoarea de piaţă. Motivul combinării celor două baze de evaluare îl constituie, pe de o parte nevoia de prudenţă iar pe de altă parte respectarea criteriilor de lichiditate, solvabilitate, rentabilitate şi echilibru financiar ce trebuie să caracterizeze o decizie de investiţii;
Norma IAS 19, Avantajele personalului, prevede evaluarea datoriilor privind pensiile la valoarea lor actualizată.
Unele întreprinderi utilizează costul curent, ca răspuns la incapacitatea modelului contabil bazat pe costul istoric de a rezolva problemele legate de efectul modificării preţurilor activelor nemonetare.
Legat de valoarea realizabilă, I.A.S.B. vehiculează şi conceptul de valoare justă (fair value). Definiţia dată valorii juste de către referenţialul internaţional este următoarea: valoarea la care un activ ar putea să fie schimbat, sau o datorie achitată, între părţi bine informate, ce îşi dau consimţământul şi acţionează în condiţii normale de concurenţă. Conform IAS-urilor, valoarea justă este utilizată într-o diversitate de cazuri (având aceeaşi definiţie şi interes general), atât pentru contabilizarea activelor cât şi
pentru contabilizarea datoriilor, incluzând contabilizarea leasing-urilor, a pensiilor, combinaţiilor de întreprinderi, recunoaşterea veniturilor şi a instrumentelor financiare, precum şi reevaluarea activelor.
CUPRINS
CAPITOLUL 1
Analiza sistemelor de evaluare utilizate încontabilitate........................................................4
1.1. Evaluarea la costuri istorice..................................................................................................5
1.2. Evaluarea la costuri de înlocuire...........................................................................................8
1.3. Evaluarea la valoarea realizabilă..........................................................................................9
1.4. Evaluarea la valoarea actualizată........................................................................................10
1.5. Evaluarea la valoarea justă..................................................................................................11
CAPITOLUL 2
Istoria valorii în contextul unor referenţiale şi sisteme contabile reprezentative..............17
2.1. Convenţiile de evaluare în viziunea dispozitivului reglementar european (Directiva a IV-a a CEE)........................................................................................................................................17
2.2. Poziţia organismului internaţional de normalizare contabilă (IASB) relativ la convenţiile de evaluare.................................................................................................................................19
2.3. Particularităţi ale sistemelor de evaluare utilizate în câteva sisteme contabile reprezentative.............................................................................................................................23
2.3.1. Sisteme de evaluare utilizate în Franţa şi Germania..................................................23
2.3.2 Sisteme de evaluare utilizate în Marea Britanie.........................................................25
2.3.3. Sisteme de evaluare utilizate în Statele Unite ale Americii.......................................27
2.4. Pierderea pertinenţei modelului contabil al valorii.............................................................28
CAPITOLUL 3
Evaluarea poziţiei financiare a întreprinderilor...................................................................32
3.1. Dificultăţi de definire, evaluare şi recunoaştere a elementelor poziţiei financiare a întreprinderii..............................................................................................................................32
3.2. Evaluarea activelor..............................................................................................................36
3.2.1. Evaluarea activelor imobilizate............................................................................36
3.2.1.1. Evaluarea imobilizărilor necorporale....................................................36
3.2.1.2. Evaluarea imobilizărilor corporale.......................................................39
3.2.1.3. Evaluarea imobilizărilor financiare......................................................45.
3.2.2. Evaluarea activelor circulante..............................................................................47
3.2.2.1. Evaluarea stocurilor..............................................................................48 3.2.2.2. Evaluarea creanţelor..............................................................................52
3.3. Evaluarea datoriilor.................................................................................................55
3.4. Evaluarea capitalurilor proprii................................................................................61
3.5. Evaluarea poziţiei financiare a întreprinderii în condiţiile unei economii (hiper) inflaţioniste................................................................................................................................65
3.5.1. Efectele inflaţiei asupra situaţiilor financiare anuale.................................................68
CAPITOLUL 4
Evaluarea performanţelor întreprinderii..............................................................................71
4.1. Conceptul de performanţă şi suportul ei informaţional......................................................71
4.2. Dificultăţi de definire, evaluare şi recunoaştere a elementelor performanţei financiare a întreprinderii..............................................................................................................................81
4.3. Evaluarea elementelor performanţei financiare a întreprinderii.........................................90
CAPITOLUL 5
Dificultăţile, avantajele şi dezavantajele aplicării sistemelor de evaluare în practica întreprinderilor româneşti......................................................................................................99
5.1. Dificultăţi generate de realizarea primei etape de reformă a sistemului contabil...............99
5.2. Dificultăţi generate de realizarea celei de-a doua etape de reformă a sistemului contabil.....................................................................................................................................100
CAPITOLUL 6
Analiza unor tendinţe existente la nivel internaţional – extinderea evaluării la valoarea justă.........................................................................................................................................108
6.1. Valoarea justă la baza incitaţiei modernizării Directivelor contabile europene...............108
6.1.1 Scurt istoric privind Directivele contabile europene................................................108
6.1.2 Valoarea justă determină crearea unei noi Directive contabile europene.................109
6.2. Valoarea justă şi calităţile informaţiei contabile...............................................................111
6.2.1. Inteligibilitatea situaţiilor financiare........................................................................111
6.2.2. Relevanţa situaţiilor financiare................................................................................113
6.2.3. Credibilitatea situaţiilor financiare..........................................................................115
6.2.4. Comparabilitatea situaţiilor financiare.....................................................................116
6.3. Valoarea justă şi crearea de valoare..................................................................................118
6.4. Valoarea justă şi fiscalitatea..............................................................................................123
Bibliografie..............................................................................................................................
