Preţul producţiei, care este una dintre cele mai importante funcţii ale societăţilor de asigurări, servicii la preţul asigurării.     Preţul asigurării diferă considerabil de preţul altor produse. Când alte produse sunt vândute, compania ştie dinainte care sunt costurile ei de producţie, aşa că un preţ poate fi stabilit astfel încât să acopere toate costurile şi să aduc profit societăţii. În orice caz, societatea de asigurări nu ştie dinainte care vor fi costurile sale efective. Prima fixată pentru asigurare poate fi nepotrivită pentru a plăti toate cererile de despăgubire şi cheltuielile de pe perioada poliţei, pentru că doar după expirarea perioadei de onoare a poliţei societatea poate determina pierderile şi cheltuielile sale efective.     Bineînţeles, societatea speră că prima plătită în avans va fi suficientă pentru a acoperi toate despăgubirile şi cheltuielile şi să aducă un profit.

    Persoana care stabileşte ratele pentru prima de asigurare se numeşte actuar. Un actuar este un matematician foarte competent care este implicat în toate etapele operaţiilor societăţii de asigurare, incluzând planificare, stabilire a preţului şi cercetare. În viaţa asigurării, actuarul studiază date importante statistice referitoare la zile de naştere, decese, căsătorii, boli, angajare, pensionare şi accidente. Pe baza acestor informaţii actuarul determină ratele primei pentru asigurările de viaţă şi de sănătate. Obiectivele sunt calcularea primelor care vor face afacerea profitabilă, de a concura efectiv cu alţi asigurători, şi de plăti despăgubiri şi cheltuieli dacă apar. Actuarul unei asigurări de viaţă trebuie să determine şi rezervele legale de care o companie are nevoie pentru obligaţii viitoare.

    Sunt aproape 3500 de actuare în industria asigurărilor de viaţă. Certificatul profesional de actuar este obţinut după trecerea printr-o serie de examinări organizate de Societatea Actuarilor care califică actuarul drept Membru al Societăţii Actuarilor. În afară de preţul producţiei, actuarii asigurărilor de viaţă sunt strâns legaţi de operaţiile de marketing, vânzări, investiţii şi financiare ale societăţii.

    În asigurările de proprietate şi de răspundere civilă, actuarii stabilesc ratele pentru primă pentru diferite tipuri de asigurări. Ratele sunt stabilite folosindu-se experienţa pierderilor din trecut ale companiei şi statisticile din industria asigurărilor. Pe lângă datele pierderilor proprii ale companiei, statistica uraganelor, tornadelor, incendiilor, bolilor, rata criminalităţii, a accidentelor din trafic şi costul existenţei sunt de asemenea analizate cu atenţie ratelor primei. Alte companii sunt membre ale unor departamente de rating este o organizaţie sprijinită de asigurători care evaluează ratele prime pentru societăţile membre. O societate membră supune spre examinare datele care sunt comasate cu experienţa pierderii şi cheltuielii altor societăţi membre. Unele companii folosesc ratele departamentelor calculate de departamentele de rating; altele folosesc abateri ale ratelor, prin care rata departamentului poate fi actualizată. De exemplu, o societate se poate abate de la rata departamentului cu 15 procente în determinarea primelor pentru asigurările de răspundere civilă pentru automobile.

    Actuarii asigurărilor de proprietate şi răspundere civilă calculează rezervele corespunzătoare pentru pierderi, alocările pentru cheltuielile şi alcătuieşte statistici pentru managementul companiei şi pentru oficialii statului responsabili cu ordinea.     De asemenea, actuarii ajută la rezolvarea problemelor de management legate de subscriere, despăgubiri şi dezvoltarea producţiei. Vom examina aceste aspecte funcţionale mai, în acest capitol.

    Pentru a deveni actuar cu certificat în asigurarea de proprietate şi în cea de răspundere civilă, persoana respectivă trebuie să treacă printr-o serie de examinări organizate de Societatea Actuarilor de Accidente.

    Subscrierea începe cu o cerere clară de subscriere a poliţei. O societate trebuie să stabilească o subscriere a poliţei care să corespundă cu obiectivele societăţii. Obiectivul poate fi un număr mare de tranzacţii cu un profit mic sau un număr mic de tranzacţii cu un profit mai mare. Societatea trebuie să stabilească categoriile de tranzacţii care sunt acceptabile, cele considerate la limită şi cele interzise. Trebuie determinate şi sumele care să corespundă tranzacţiilor acceptabile şi celor la limită. Subscrierea poliţei societăţii este stabilită în detaliu într-un ghid al subscrierii care specifică tipurile de asigurări ce pot fi subscrise, părţile ce vor fi dezvoltate; forme şi planuri de evaluare care să fie folosite; tranzacţiile care sunt acceptabile, cele la limită şi cele care sunt interzise; sumele de asigurare ce vor stabilite; tranzacţii care cer aprobare de la un subscriitor superior, şi alte detalii legate de subscriere.

    După cum am spus mai devreme, scopul subscrierii este de a aduce un volum mare de profit al tranzacţiei. Pentru a atinge acest scop trebuie urmate anumite principii ale subscrierii. Sunt trei principii importante:

• Selecţia asiguraţilor care corespund standardelor de subscriere ale societăţii

• Un echilibru corespunzător în cadrul fiecărei clasificări a ratei

• Egalitate între deţinătorii de politeţe

      Primul principiu spune că subscriitorul trebuie să selecteze viitorii asiguraţi care corespund standardelor de subscriere ale societăţii. Aceasta înseamnă că societatea nu doreşte să aibă cereri de despăgubire prea multe de la cei care practic susţin structura ratei. Subscriitorii trebuie să selecteze doar acei asiguraţi a căror pierdere prezentă nu va întrece pierderea asumată prin structura ratei. De exemplu, o întreprindere cu filiale ar putea dori să-şi asigure doar cele mai importante filiale şi se aşteaptă ca pierderea ei prezentă să fie mult sub medie. Standardele subscrierii sunt stabilite pentru fabricile eligibile şi o rată este stabilită pe baza unui raport relativ legat de pierderea cu nivelul cel mai scăzut. Să presupunem că rata este calculată ca atare. Subscriitorii ideali ar trebui să asigure doar acele fabrici care îndeplinesc cerinţele stricte ale subscrierii, astfel încât pierderea actuală a ratei pentru grup să nu depăşească 30 de procente.

    Scopul standardelor de subscriere este de a reduce selecţiile neprofitabile pentru societate. Este o vorbă veche în subscriere „ alege împotrivă sau fii ales împotrivă”. Fără standardele subscrierii, acele persoane care sunt predispuse spre pierderi rapide vor apela la asigurări. Grupul va avea apoi un număr disproporţionat de asiguraţi substandard, şi rezultatele subscrierii vor fi neprofitabile.

Explicarea funcţiei preţul producţiei

Definirea subscrierii şi explicarea în etape a procesului subscrierii 

Eplicarea conceptului “producţie”

Descrierea obiectivelor stabilite în cererea de despăgubire şi etapelor diferite în stabilirea cererii de despăgubire

Explicarea motivelor reasigurării şi diferite tipuri de tratate de reasigurare

Descrierea funcţiei procesării electronice a datelor

Explicarea importabţei investiţiilor societăţiilor de asigurări de descriere a diferitelor tipuri de investiţii

Preţul producţiei

Subscrierea 

Producţia

Stabilirea cererii de despăgubire 

Reasigurarea 

Procesarea electronică a datelor

Investiţiile

Contabilitatea