1.2. TEORIA STAKEHOLDERILOR
1.2.1. ABORDAREA SISTEMICĂ
În abordarea problemei responsabilităţii sociale a organizaţiilor, putem alege drept punct de plecare şi teoria sistemelor. Potrivit acestei teorii, toate organismele şi sistemele vii interacţionează sau sunt influenţate de alte forţe ale mediului. Pentru a supravieţui cea mai importanta caracteristică este adaptabilitatea – capacitatea de a răspunde condiţiilor în continuă schimbare ale mediului. Pentru managerii unui organism de tipul unei companii moderne, această teorie a sistemelor constituie un instrument de valoare pentru care îi poate ajuta să înţeleagă relaţiile care se stabilesc între companiile pe care le conduc şi mediul complex în care acestea îşi desfăşoară activitatea.
Piaţa nu reprezintă singurul mijloc prin care se realizează interacţiunea dintre companie şi societate. Există multiple influenţe exterioare de natură non-comercială, ca de exemplu cele datorate forţelor politice şi culturale. Orice organizaţie îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui sistem complex de relaţii cu diferite segmente ale societăţii. Succesul unei companii poate fi afectat - pozitiv sau negativ - de stakeholderii săi. Dacă nu reuşeşte să ofere un răspuns adecvat acestor grupuri de interese, compania se poate confrunta cu serioase conflicte sau probleme publice.
Teoria generală a sistemelor susţine că orice organism sau sistem este influenţat de caracteristicile mediului „gazdă”, în care îşi desfăşoară activitatea; astfel o organizaţie trebuie să răspundă în mod adecvat condiţiilor şi modificărilor din mediul său pentru a supravieţui şi a avea succes.
Michael Novak, un cunoscut socio-economist american, afirma ca orice societate reprezintă un mix de influenţe economice, politice şi culturale, fiecare dintre acestea fiind generate de propriile „ sisteme” de oameni, instituţii, şi idei. Ca urmare a relaţiilor inseparabile, compania şi societatea formează un sistem interactiv. Toate deciziile companiilor au un impact asupra societăţii, iar supravieţuirea şi activitatea companiei sunt dependente de acţiunile şi atitudinea societăţii. Compania devine o parte integrantă a societăţii, iar aspectele sociale influenţează foarte des şi profund activitatea companiei. (M. Novak, 1982)
1.2.2 STAKEHOLDERII COMPANIEI
Atunci când o companie interacţionează atât de des şi intens cu societatea, se dezvoltă o interdependenţă şi un interes comun între companie şi diferitele grupuri ale societăţii, care poartă denumirea de stakeholderi. Stakeholderii reprezintă acele grupuri care sunt afectate de deciziile, politicile şi activităţile unei companii.
Kreiner şi Bhambri au definit stakeholderii ca fiind aceia care „au un interes în alegerile strategice făcute de către o firmă şi care, în funcţie de aceste alegeri, devin colaboratorii sau adversarii firmei”.( Kreiner şi Bhambri, 1991)
Relaţiile companiei cu shareholderii au evoluat de-a lungul timpului. La început, managerii şi-au concentrat atenţia doar asupra cadrului produs - piaţă, iar numărul stakeholderilor luaţi în considerare era limitat.
Este important ca managementul unei companii să ia în considerare nevoile tuturor stakeholderilor. Dacă doleanţele unui astfel de grup sunt ignorate, pot apărea repercusiuni nedorite pentru activitatea companiei, sau dimpotrivă, staheholderii pot acorda sprijinul necesar companiei atunci când interesele lor sunt luate în considerare. Adesea stakeholderii caută să influenţeze deciziile managerilor, justificându-se că sunt şi ei afectaţi de acestea.
Compania nu are însă legături la fel de strânse cu toţi stakeholderii săi. În primul rând compania interacţionează cu anumite grupuri pentru a-şi putea îndeplini obiectivul primar de a furniza produse şi servicii. Astfel, acţionarii şi creditorii oferă capital, angajaţii asigură forţa de muncă necesară, furnizorii asigură aprovizionarea cu materii prime, energie şi alte utilităţi, iar angrosiştii şi detailiştii fac ca produsele să ajungă de la producători la consumatori. Toate companiile au nevoie de clienţi care să cumpere ceea ce produc, şi sunt adesea în competiţie cu alte companii pentru atragerea acestor clienţi. Acestea reprezintă interacţiunile principale dintre companie şi societate.
Aceste interacţiuni primare au loc adesea prin intermediul pieţelor libere: compania cumpără abilităţile şi timpul angajaţilor, materii prime, împrumută capital, şi bineînţeles vinde produse în competiţie cu alte firme. Implicările primare ale companiei reflectă strategia acesteia, politica de decizii ale managerilor săi, şi stakeholderii vitali pentru existenţa şi activitatea companiei. Aceşti stakeholderi poartă denumirea de stakeholderi primari.
CUPRINS
Capitolul.1. Responsabilitatea socială a companiilor
1.1. Introducerea şi definirea conceptului de „Responsabilitate socială a companiilor”
1.2. Teoria stakeholderilor
1.2.1. Abordarea sistemică
1.2.2. Stakeholderii companiei
1.2.3. Modalităţi de manifestare a puterii stakeholderilor
1.2.4. Aşteptările stakeholderilor şi performanţa reală a companiei
1.2.5. Răspunsurile companiilor la aşteptările stakeholderilor
1.3. Dimensiunile responsabilităţii sociale a companiilor
1.4. Modele de aplicare a responsabilităţii sociale a companiilor
1.4.1. Modelul propus de CSR Europe
1.4.2. Modelul cutiei de viteze
1.4.3. Modelul Bi – direcţional
1.5. Beneficii ale responsabilităţii sociale a companiilor
Capitolul.2. Angajaţii – o categorie aparte de stakeholderi
2.1. Diversitatea resurselor umane
2.2. Extinderea şi limitele dreptului la muncă
2.3. Dreptul la un salariu echitabil
2.4. Dreptul la condiţii de muncă adecvate
2.5. Dreptul la confidenţialitate
2.5.1. Utilizarea bazelor de date computerizate
2.5.2. Supravegherea electronică a angajaţilor
2.5.3. Utilizarea testelor pentru depistarea consumului de alcool şi droguri
2.5.4. Utilizarea testelor HIV/ SIDA
2.5.5. Utilizarea testelor genetice
2.5.6. Utilizarea testelor de onestitate şi poligraf
2.6. Dreptul la oportunităţi egale la locul de muncă
2.6.1. Forme de discriminare a angajaţilor
2.6.2. Hărţuirea sexuală
2.7. Obligaţiile morale ale angajaţilor
2.7.1. Loialitate şi moralitate
2.7.2. Whistle – Blowing
2.8. Metode de promovare a responsabilităţii sociale în rândul angajaţilor
Capitolul.3. Evoluţia tendinţelor demografice ale resurselor umane şi implicaţiile lor asupra responsabilităţii sociale a companiilor
3.1. Îmbătrânirea populaţiei
3.2. Schimbarea atitudinii faţă de beneficiile cuvenite angajaţilor
3.3. Mobilitatea forţei de muncă
3.4. Importanţa forţei de muncă emigrante
3.5. Necesitatea investiţiilor pentru pregătirea viitorilor angajaţi
3.6. Carierele cu multiple locuri de muncă
3.7. Adaptarea companiilor la tendinţele echilibrului muncă – viaţă privată
3.8. Avantajele şi dezavantajele diferitelor măsuri ce pot fi adoptate
3.9. Cum se poate pregăti o companie pentru a face faţă cu succes acestor tendinţe
Capitolul.4. Analiza dimensiunii „Resurse umane” a responsabilităţii sociale în cadrul companiei S.C. ROMTELECOM S.A.
4.1. Prezentarea companiei
4.1.1. Scurt istoric
4.1.2. Profilul companiei
4.1.3. Informaţii financiare
4.2. Programe de responsabilitate socială a companiei ROMTELECOM
4.3. Resursele umane ale companiei ROMTELECOM
4.4. Metodologia cercetării
4.4.1. Originea problemei
4.4.2. Obiectivele studiului
4.4.3. Stabilirea cadrului cercetării
4.4.4. Temele şi variabilele studiului
4.4.5. Instrumentul de colectare a datelor – Chestionar
4.5. Analiza şi tratarea datelor
4.5.1. Analiza univariată a datelor
4.5.2. Analiza bivariată a datelor
4.6. Limitele cercetării
Capitolul.5.Concluzii şi recomandări
Bibliografie
