STRATEGIA DEZVOLTĂRII TURISMULUI -
CONSIDERAŢII TEORETICE
1.1. Turismul şi dezvoltarea strategică
Adoptarea conceptului de marketing presupune utilizarea unui sistem adecvat de conducere, urmărindu-se în mod permanent sincronizarea şi utilizarea eficientă a resurselor, în condiţiile mediului extern al întreprinderii. Aceasta va trebui să-şi formuleze anumite strategii de dezvoltare care să asigure mobilizarea forţelor umane, materiale şi financiare, în vederea atingerii cu succes a obiectivelor şi scopurilor fixate¹.
Deşi elaborarea strategiei de dezvoltare a unei întreprinderi reprezintă un proces complex care face obiectul managementului, strategia poate fi considerată un element caracteristic al politicii de marketing². Aceasta reprezintă de fapt ansamblul într-o politică unitară, coerentă, iar relaţia între strategie şi politica de marketing este ca de la parte la întreg.
În funcţie de elementul vizat, strategia de marketing poate lua diverse concretizări: strategie de piaţă, strategie de produs, de preţ etc. Având în vedere importanţa deosebită a raportului între firma şi piaţă, strategia de piaţă, indicând atitudinea şi conduita întreprinderii faţă de fizionomia, exigenţele şi tendinţele evoluţiei pieţei, devine nucleul politicii de marketing şi al procesului managerial.
Strategia de piaţă constituie rezultatul unei decizii bazate pe o evaluare realistă a dimensiunilor şi caracteristicilor celor doua categorii de forţe: ale întreprinderii şi ale pieţei. În luarea acestei decizii, întreprinderea trebuie să analizeze atent resursele umane, materiale, financiare şi modul în care ele pot fi cât mai bine valorificate. In ceea ce priveşte piaţa, elementele semnificative care trebuie avute în vedere în alegerea opţiunilor strategice se referă la: dinamica pieţei, gradul de segmentare, ritmul schimbărilor, exigenţele pieţei, nivelul concurenţei. Doar pe baza tuturor acestor informaţii va putea fi aleasă strategia de piaţă cea mai potrivită. Pentru multe ţări, turismul reprezintă un factor important de dezvoltare economică, prin efectele sale bine
¹ Coord. O. Nicolescu I. Catoiu, Strategii de piaţă, în vol. Strategii manageriale de firmă, Editura Economică. Bucureşti; 1996, pag. 302.
²C. Florescu (coord.) Marketing, Ed. Marketing. Bucureşti, 1992, pag. 275
binecunoscute: spor de venit naţional, creare de valoare adăugată, stimulare a producţiei în alte domenii, diversificare a structurii economiei naţionale, valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse, atenuare a dezechilibrelor inter-regionale, asigurare a unei circulaţii băneşti echilibrate, creare de noi locuri de muncă, echilibrare a balanţelor comerciale şi de plăţi externe³. Datorită acestor efecte, în strategia dezvoltării, economice, ţările respective includ ca opţiune dezvoltarea industriei turismului. In plus, dacă se au în vedere şi implicaţiile pozitive ale turismului în plan social, cultural şi al protecţiei mediului, apare şi mai evidentă necesitatea unei abordări a acestuia în contextul strategiei generale a dezvoltării. Astfel, politica turistică a unei ţări, vizând ansamblul de măsuri privitoare la dezvoltarea turismului intern şi internaţional, trebuie să se bazeze pe integrarea şi complementaritatea între planurile de amenajare turistică şi planurile de dezvoltare economică şi socială4. Acest lucru este posibil în condiţiile în care turismul este privit nu doar ca un factor al creşterii economice, ci şi ca o ramură de consecinţă, el depinzând de nivelul economic al celorlalte ramuri, precum şi de nivelul de dezvoltare socială şi culturală.
Conducerea activităţii turistice privită la nivel macro sau microeconomic trebuie să aibă la bază o viziune de marketing asupra acestui fenomen, care reprezintă o condiţie de eficienţă a managementului strategic. Această abordare presupune o permanentă cunoaştere şi adaptare la cerinţele şi tendinţele evolutive ale pieţii, respectiv ale segmentelor de turişti, utilizându-se în acest scop o serie de instrumente specifice.
Dezvoltarea turismului nu poate fi realizată în afara procesului de amenajare turistică a teritoriului; aceasta este singura cale de integrare a unor noi zone în circuitul turistic, deci de extindere a fenomenului turistic. Amenajarea turistică apare astfel ca o concretizare a planificării teritoriale a turismului, ca o componentă a dezvoltării strategice a acestui sector. Adoptarea unei politici de dezvoltare turistică la nivel naţional presupune formularea unor obiective şi utilizarea eficientă a pârghiilor macroeconomice, adaptate acestui domeniu. Multe ţări printre care şi România — nu şi-au formulat o politică turistică propriu-zisă, ci aceasta este mai degrabă fragmentată şi integrată în mod fracţionat în diferite politici sectoriale: politica balanţei de plăţi,
politica industrială, politica monetară, politica de amenajare teritorială. Spre
³ I.Istrate, Florina Bran, Anca Gabriela Roşu, Economia turismului şi mediului înconjurător, Editura Economică, Bucureşti, 1996
4 Daniela Firoiu, Economia turismului si Amenajarea Turistica a Teritoriului,Editura Sylvi, Bucureşti
exemplu, în recenta strategie de dezvoltare economică adoptată de ţara noastră, politica turistică poate fi "dedusă" doar din studierea politicilor financiară, monetară şi a cursului de schimb, comercială, de consolidare şi dezvoltare a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, sociale, de protecţie a mediului5, ceea ce reprezintă, după părerea noastră, o subestimare a rolului economic al turismului în România şi a posibilităţilor de valorificare a patrimoniului turistic naţional.
În ceea ce priveşte obiectivele politicilor turistice, acestea pot fi6:
- obiective extraeconomice, legate de valorificarea potenţialului natural şi antropic al unei ţări, de aplicarea în practică a drepturilor fundamentale ale oamenilor, cum ar fi libertatea de circulaţie şi de comunicare;
- obiective economice, cum sunt creşterea producţiei (în turism şi în ramurile antrenate de acesta), sporirea veniturilor, ocuparea forţei de muncă. dezvoltarea economică a unor regiuni sărace în alte tipuri de resurse (decât cele turistice) etc.
Pentru atingerea obiectivelor propuse, politica turistică beneficiază de o serie de pârghii sau instrumente economice care decurg fie din politica economică globală, fie din specificul sectorului tip.
Astfel, pârghii ale politicii economice globale care pot favoriza dezvoltarea activităţii in turism sunt:
a) instrumentele financiare şi fiscale, care se referă la ansamblul
politicilor de credit, a ratei dobânzilor şi a impunerilor fiscale; ele contribuie la crearea unui cadru favorabil acumulărilor, investiţiilor turistice;
b) politica bugetară si monetară, ale căror efecte se reflectă asupra
evoluţiei preţurilor interne si asupra ratei de schimb valutar; de exemplu, devalorizarea propriei monede poate stimula exportul de turism (recepţia turistică);
c) măsurile în plan social, cum ar fi cele legate de durata timpului de muncă, de durata vacanţelor, de formarea profesională etc.
În schimb cele mai uzuale instrumente de politică economică specifice sectorului turistic se referă la următoarele:
- finanţarea de către bugetul de stat a unor investiţii in echipamente turistice,
CUPRINS
INTRODUCERE 2
CAPITOLUL 1. STRATEGIA DEZVOLTĂRI TURISMULUI- CONSIDERATII TEORETICE 6
1.1. Turismul şi dezvoltarea strategică 6
1.2. Turismul într-o viziune de marketing.............................................................................9
1.3. Amenajarea turistică - o strategie de dezvoltare a ofertei turistice ..12
CAPITOLUL 2. STAŢIUNEA TURISTICĂ – PRINCIPALUL NUCLEU AL DERULĂRII ŞI DEZVOLTĂRII ACTIVITĂŢII DE TURISM .23
2.1. Concepte, tipologie .23
2.2. Impactul economic al amenajării staţiunilor .26
2.3. Aspecte privind gestiunea staţiunilor turistice .28
CAPITOLUL 3. TURISMUL MONTAN ÎN ROMÂNIA …………………..36
3.1. Oferta românească în domeniul turismului montan ..36
3.2. Dimensiunea şi structura cererii turistice în zona montana din România ..38
3.3. Aspecte privind eficienta economică şi socială a turismului montan ..41
3.4. Protecţia mediului; parcuri naţionale în zona montană ..44
CAPITOLUL 4. VOINEASA - MODEL DE DEZVOLTARE A UNEI STAŢIUNI
MONTANE .... .51
4.1. Coordonatele unui model de staţiune turistică montană în România .51
4.2. Premise ale dezvoltării staţiunii turistice Voineasa ..53
4.3. Program de marketing privind valorificarea potenţialului turistic al staţiunii
Voineasa .65
4.3.1. Politica de produs .65
4.3.2. Politica de preţ .71
4.3.3. Politica de distribuţie .72
4.3.4. Politica de promovare .73
CONCLUZII .78
ANEXA l .86
ANEXA 2 .87
ANEXA 3 .88
ANEXA 4 .89
BIBLIOGRAFIE 90
