Întreaga viaţă ca în toată activitatea optimă celulară este dependentă de oxigen. Lipsa sau insuficienţa de aport a oxigenului de orice cauză determină tulburări grave cu producerea morţii
Aceste tulburări sunt în funcţie de gradul de insuficienţă de oxigenare, dar şi de timpul la care ţesuturile sunt supuse la carenţă de oxigen
Termenul asfixie are origine greacă, fiind compus din prefixul “a”, care semnifică o negaţie, şi cuvântul ,,sphygmos” - care înseamnă puls. Aşadar, asfixie ar însemna etimologic lipsa pulsului. Ca atare rezultă că termenul de asfixie nu defineşte esenţa proceselor etiopatologice, biologice, şi tanatogenetice survenite în organism în lipsa totală sau parţială a oxigenului, lipsa pulsului fiind doar o consecinţă a morţii produsă în condiţiile lipsei totale de oxigen.
De aceea azi trebuie acceptată anoxia, sau mai corect hipoxia, ca orice proces patologic ce se dezvoltă în lipsa oxigenului.
Clasificarea anoxiilor făcută de Barcroft, Peters şi Van Slyke este azi unanim admisă, astfel încât în funcţie de nivelul la care se produce perturbarea funcţiei respiratorii, putem distinge următoarele tipuri de anoxii:
A. anoxii de aport;
B. anoxii de transport;
C. anoxii de utilizare.
Anoxia de aport sau anoxia de tip anoxic grupează totalitatea stărilor patologice ce derivă din lipsa sau insuficienţa oxigenului din atmosferă ca şi de perturbările ce pot apare în pătrunderea oxigenului în aparatul respirator sau în schimburile alveolo-capilare.
În acest grup se încadrează toate asfixiile mecanice, deci şi asfixia mecanică prin spânzurare .
Anoxiile anoxice pot fi de cauze violente (asfixii mecanice) clasificate patogenic în asfixii mecanice prin compresiunea căilor respiratorii şi a toracelui (spânzurarea, strangulare, compresiunea toracoabdominală), în asfixii prin ocluzia căilor respiratorii (ocluzia căilor respiratorii superioare în sufocare şi ocluzia prin corpi străini solizi sau prin lichide-înecare.
De asemenea anoxiile anoxice pot fi şi de cauze patologice cum se întâlnesc în compresiuni şi obstruări ale căilor respiratorii (tumori laringiene, edem glotic, tumori mediastinale, tumori bronhopulmonare); împiedicarea insuficienţei desfăşurării mecanicii respiratorii (tulburări ale sistemului nervos, ale musculaturii respiratorii, pneumotorax) şi tulburări ale schimburilor gazoase între alveolă şi capilarul pulmonar (bronhopneumonii, astm bronşic etc.)
Anoxiile de transport pot fi determinate de tulburări circulatorii - hipoxiile de tip stagnant (insuficienţa cardiocirculatorie, colaps, obstrucţii venoase: tromboflebite, compresiuni etc.).
Anoxia de utilizare este rezultatul perturbării oxigenării la nivelul ţesuturilor. Se realizează prin blocarea unor enzime, coenzime, activatori respiratori sau prin modificarea pH (intoxicaţiile cu sărurile acidului cianhidric, cu substanţe din grupa barbituricelor etc. )
