În stadiul actual al legislaţiei civile nu există o reglementare unitară a nulităţii actului juridic civil, ci normele juridice care formează această instituţie se găsesc răspândite în tot  Codul civil ( art.5; art.790 alin. (1); art. 803; art. 822 – 823; art. 839; art. 886, art. 910 alin (2); art. 953, art. 961; art. 965 – 966; art. 1008; art. 1010; art.1067; art. 1156; art. 1167 – 1188; art. 1190; art. 1308 – 1309; art. 1211; art. 1689 alin (1); art. 1712; art. 1716; art. 1774 – 1776;art. 1897; art. 1900), precum şi în alte acte normative ce constituie izvoare  ale dreptului civil ( de exemplu: art. 20 şi art. 34 din Decretul 31/1954; art. 22 alin (3) şi art. 24  alin(1) din Legea nr. 16/1994; art. 11 din Legea nr. 112/1995; art. 41  alin(1) şi (2) şi art. 51  alin.(2) din  Legea nr. 8/1998, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 54/1998, art. 5 din Legea 190/1999, art. 9 din  Ordonanţa nr. 9/2000, art. 46 din Legea nr. 10/2001 etc.

SECŢIUNEA A III-A – FUNCŢIILE NULITĂŢII

În doctrina din ţara noastră nu există o unanimitate de păreri în ceea ce priveşte funcţiile nulităţii. Conform unei opinii , nulitatea actului juridic civil poate realiza următoarele funcţii: cea preventivă, cea sancţionatoare şi funcţia de mijloc de  garanţie a principiului legalităţii în domeniul actelor juridice civile.

1. Funcţia preventivă constă în efectul inhibitoriu pe care îl exercită asupra subiectelor de drept  civil, tentate să încheie actul  juridic civil cu nerespectarea condiţiilor sale de valabilitate. Astfel, ştiind că un  act încheiat cu încălcarea legii privind valabilitatea sa va fi lipsită de efecte, subiectele de drept civil sunt descurajate şi îndemnate să  respecte legea civilă.

2. Funcţia sancţionatoare intră în acţiune dacă prima funcţie nu şi-a dovedit eficienţa. Această funcţie  sancţionatoare se referă la însăşi înlăturarea efectelor contrare legii.

3. Funcţie de mijloc de garanţie a principiului legalităţii se referă la faptul că prin realizarea celor două funcţii de mai sus se asigură respectarea normelor de drept civil care reglementează condiţiile de valabilitate a actului juridic civil. Totodată nulitatea  apare ca un mijloc juridic de asigurare a respectării ordinii publice şi bunelor moravuri .

Într-o altă opinie , nulitatea are două funcţii: funcţia  preventivă  şi cea sancţionatoare.

Într-o altă concepţie  se face deosebire între funcţia potenţială a nulităţii şi funcţia operativă a nulităţii iar, în analiza acesteia din urmă funcţii, se vorbeşte printre altele de finalitatea represivă şi de finalitatea preventivă. 

Funcţia potenţială nu este altceva decât starea legală a actului juridic în intervalul de timp cuprins între momentul încheierii şi momentul anulării lui.

În perioada interimară, de  provizorat, actul juridic  imperfect dăinuie ca titlu exterior. Deşi  viciat, el produce în fapt efectele normale care îi sunt inerte, ca şi cum ar fi pe deplin valabil. Ca atare, nimic nu împiedică un început de executare sau chiar îndeplinirea integrală de către sorţi a obligaţiilor asumate.

Totodată, operaţiunea încheiată, fie ca o manifestare de voinţă unilaterală, fie o convenţie, se bucură  media tempora de prezumţia de valabilitate.

În faza interimară este posibil ca părţile să procedeze din proprie  iniţiativă la validarea  actului juridic. Intrarea sub în legalitate are ca rezultat preîntâmpinarea unei eventuale  nimiciri, pe care nulitatea  latentă o  prevesteşte. Mai mult decât atât sancţiunea potenţială a desfiinţării poate, uneori să devină ineficientă rămânând fără obiect, prin însăşi prelungirea existenţei actului juridic deficitar până la împlinirea termenului de prescripţie extinctivă.

Efectele interimare decurg în perioada de aşteptare din existenţa potenţială a nulităţii, deşi atrag atenţia într-o măsură mai redusă, prezintă în realitate, o importanţă deosebită în fapt şi în drept, făcând de multe ori  inutilă desfiinţarea operaţiunii.

Funcţia operativă se referă la  faptul că nulitatea, potrivit finalităţii care o defineşte, intervine eficient şi radical în faza judiciară, pentru a  restabili preeminenţa legii temporar   încălcate prin manifestarea de voinţă a subiectului de drept. Acţiunea nulităţii se exercită nemijlocit asupra actului juridic imperfect de natură civilă, cu specială referire la condiţiile contemporane constituirii sale.

Obiectul nulităţii îl constituie actul juridic de natură civilă. Funcţia nulităţii constă în a înlătura definitiv unele efecte potrivnice legii, izvorâte direct din actul juridic  iar nu a sancţiona calitatea voinţei  subiectului de drept în cauză.

Nulitatea are ca finalitate să înlăture condiţiile contemporane cu naşterea actului juridic. Ea se referă în exclusivitate la elementele esenţiale, de fond şi de formă, cerute  pentru valabilitatea operaţiunii.

În principal, fiind o sancţiune de drept civil, nulitatea îndeplineşte o finalitate  represivă. Incidenţa sa nu se mărgineşte însă la anihilarea efectelor nelegale ale actului juridic. Tot atât de specific poate fi considerat rolul preventiv care îi revine. Ameninţând cu nimicirea  orice încercare  de eludare  a reglementărilor în vigoare, nulitatea  frânează de la sine eventualele abuzuri. Practic ea preîntâmpină în imensa majoritate a cazurilor de a  contraveni dispoziţiilor normative la constituirea actului juridic.

Finalitatea preventivă poate fi  realizată îndeosebi dacă  operaţiunea (negoţium)  îmbracă forma autentică, deoarece va beneficia astfel de o verificare prealabilă de legalitate , efectuată  de organul instrumentator de specialitate, de regulă  notarul public. Acesta este obligat să examineze scopul urmărit de părţi prin actul juridic şi să constate dacă sunt  îndeplinite  condiţiile de împuternicire, încuviinţarea, autorizarea sau forme prealabile de orice fel prevăzute de lege.  Notarul va refuza să autentifice înscrisuri ori să  legalizeze semnătura de  pe înscrisuri al căror cuprins ar fi potrivnic dispoziţiilor legii, intereselor statului sau regulilor de convieţuire socială sau dacă ar lipsi condiţii necesare spre a le conferi forma solicitată de către parte.

Înscrisurile sub semnătură privată, întocmite de către părţile în cauză,  din iniţiativa şi după priceperea lor, în afara unei asistenţe autorizate nu exclud riscul unor  eventuale neconcordanţe cu legea. Abaterile nu mai sunt  remediabile decât dacă legea o permite prin  validare subsecventă, spre a evita efectul represiv al nulităţii.

Funcţia sancţionatoare a nulităţii, departe de a conduce la desfiinţarea globală a actului juridic se defineşte prin caracterul limitat al rezultatelor pe care le generează. Ea nu se îndreaptă spre reprimare în sine, ci urmăreşte  să asigure realizarea scopului în vederea căruia legea a instituit condiţia de valabilitate nerespectată. În consecinţă, nulitatea infirmă unele efecte ale operaţiuni care contravin unei dispoziţii legale imperative, lăsându-le de regulă în funcţie  pe cât posibil pe celelalte. Numai în situaţia de excepţie nimicirea afectează actul în totalitate.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE ALE NULITĂŢII

Secţiunea I – Definiţia nulităţii

Secţiunea a III-a – Funcţiile nulităţii

Secţiunea a II-a – Reglementarea nulităţii

Capitolul II

ASPECTE PARTICULARE ALE NULITĂŢII

SECŢIUNEA I – EVOLUŢIA CONCEPŢIEI DESPRE NULITATE

Secţiunea a II-a-Nulitatea în raport cu celelalte sancţiuni de drept civil

Secţiunea a III-a -Delimitarea nulităţii de drept civil de nulitatea de drept procesual

CAPITOLUL III

NULITĂŢILE ACTULUI JURIDIC CIVIL

Secţiunea I-Criterii de clasificare a nulităţilor

Secţiunea a II-a-Analiza categoriilor de nulităţi

CAPITOLUL IV

CAUZELE DE NULITATE A ACTULUI  JURIDIC CIVIL

Secţiunea I-Prezentarea generală a cauzelor nulităţii

Secţiunea a II-a-Cauzele de nulitate absolută

Secţiunea a III-a- Cauzele de nulitate relativă

CAPITOLUL V

REGIMUL JURIDIC AL NULITĂŢII 

Secţiunea I-Noţiunea de regim juridic al nulităţii

Secţiunea a II-a-Regimul juridic al nulităţii absolute

Secţiunea a III-a-Regimul juridic al nulităţii relative

Secţiunea a IV-a -Comparaţie de regim juridic între nulitatea absolută şi cea relativă

CAPITOLUL VI

EFECTELE NULITĂŢII

Secţiunea I-Aspecte generale ale efectelor nulităţii

Secţiunea a II-a -Efecte care se produc între părţile raportului juridic

Secţiunea a II-a -Efecte care se produc faţă de terţi. Excepţii

Secţiunea a III-a-Principii de drept care înlătură regula “quod nullum est, nullum producit effectum”