III.2. Relieful

     Cat vezi cu ochii e numai camp. Ici, colo, un sat, pata albastruie in zarea indepartata, pune hotar sesului care pare fara sfarsit. Incolo nimic. Campia e goala, luminoasa si fara umbra, doar movilele si cumpenele puturilor imprastiate pe tot intinsul ei, ii intrerup uniformitatea.

   In ciuda faptului ca este dominat de campie, relieful judetului Braila este divers si interesant. Doar un ochi neatent ar putea trece peste intinsa Campie a Baraganului, fara sa observe numeroasele forme ce se insinueaza in relief: mici movile, adancituri care pastreaza apa, dune de nisip, largi confluente ale raurilor, meandre, ostroave, grinduri. Ele confera acestor inuturi unicitate si un farmec aparte.

   Fluviul Dunarea si raurile care strabat teritoriul judetului nostru au cea mai mare importanta in desfasurarea reliefului. In primul rand, Dunarea, intrucat valea fluviului impune, in teritoriu, doua unitati deosebite: campia in partea vestica si Balta Brailei, in partea de est; apoi raurile, pentru ca ele delimiteaza subunitati in cadrul campiei si pentru ca in lungul lor se formeaza lunci.

    I. Zona de campie

    Teritoriul situat la vest de Dunare reprezinta cea mai mare parte din intinderea judetului. Pe aceasta intindere, relieful de campie este, in general, neted, intrerupt de movile, vai si lacuri. Raurile care delimiteaza aceasta zona sunt Siretui, Buzaul si Calmatuiul.

    Siretul curge in partea de nord a judetului, formand o campie joasa ce se largeste in partea de vest, unde atinge o latime de aproape 20 de km la confluenta cu Buzaul. Aceasta unitate, numita Campia Siretului Inferior este cea mai joasa campie a tarii, avand, in partea vestica inaltimi foarte joase.

Buzaul curge in partea de nord-vest a judetului, printr-o lunca joasa, numita Campia Buzaului. Aceasta se prezinta ca un culoar nisipos, larg de 3-5 km, pe care Buzaul a creat multe grinduri si albii parasite.

    Calmatuiul curge in partea de sud a judetului si formeaza, in lungul sau, o campie nisipoasa, care face parte din Baraganul lalomitei. Acesta este mai inalt decat luncile formate in lungul Siretului si al Buzaului si cuprinde in sud Campul Mohreanu, unde se afla cele mai rnari inaltimi din judet (60 m) si Campul Rosiori, cu nisipuri cultivate.

In partea centrala a judetului, intre Lunca Dunarii, a Siretului, a Buzaului si a     Calmatuiului se desfasoara Campia Brailei. In partea centrala a acesteia exista o zona mai joasa, ca o vale seaca, larga de aproape 3 km, in care se presupune ca ar fi curs in vremuri indeparate un brat al Dunarii. Aceasta vale, care mai este numita si ,,Burduful lancai", desparte Campia Brailei in doua sectoare, sectorul estic, ce cuprinde Campul Viziru si sectorul vestic, ce cuprinde Campul Gemenele, Campul lanca si Campul Mircea Voda.

    1.Sectorul Estic

• Campul Viziru se afla la est de Valea lanca si are o inaltime de cca. 33 m in nord si de 10 m in apropiere de lunca Dunarii.

2. Sectorul Vestic

• Campul lanca este o suprafata plana la vest de Valea lancai si are altitudini de cca.25 m. Relieful este mai variat, cu adancituri, ocupate de lacuri (lanca, Plopu, Esna, Lutu Alb, Movila Miresii, Secu), de urme de vai si de inaltari sub forma unor movile (Perisoru, 29 m, Paraului, 38 m, Capitanului, 34 m, Butoiul, 24 m, Struna, 17 m).

• Campul Mircea Voda este situat in sud, are altitudini mai ridicate (36-45 m) si se defineste printr-o mare netezime, neavand urme de vai.

• Campul Gemenele reprezinta fasia cu nisipuri din partea nordica (prelungirile campurilor Viziru si lanca), inaltat pana la 50 de metri in vest si 30 m in est. Nisipurile foarte groase sunt fixate cu vita de vie.

II. Balta Brailei

   Balta Brailei, in estul judetului nostru, este teritoriul cuprins intre cele doua brate principale ale Dunarii. Ea incepe la bifurcatia Dunarii de la nord de Giurgeni si se desfasoara pana la confluenta celor doua baraje in aval de Braila. Acest teritoriu foarte jos a fost candva mlastinos, asemanator cu Delta Dunarii. In secolul trecut el a fost desecat, indiguit si transformat intr-un uscat care poarta numele de Insula Mare a Brailei.

            Bratul estic al Dunarii poarta numele de Bratul Macin, sau Dunarea Veche. Apele acesteia curg intr-o singura albie. Insula Mare a Brailei este cuprinsa intre Bratul Macin, la est si bratul Valciu, la vest si ocupa cea mai mare parte din Fosta Balta a Brailei.

             In bratul vestic al Dunarii, apele se despletesc in mai multe cursuri secundare, ce inchid, in interior, un teritoriu inundabil, cunoscut sub numele de Insula Mica a Brailei.

          Insula Mare a Brailei are o lungime medie de 60 km si o latime de pana la 20 km. Dupa desecare, ea a devenit teren agricol, dar pentru transformarea balti in uscat a fost necesara o lupta apriga cu apele Dunarii. Astfel, au fost inaltate diguri pe o lungime totala de 117 km, a fost pompata apa din interior si au fost construite canale de irigatii. Insula a devenit unul dintre cele mai productive terenuri agricole din |tara, dar peisajul natural a fost inlocuit cu unul artificial, mediul a fost modificat in profunzime, iar istoria acestei transformari este marcata de chinuri si nedreptati.

Insula Mica a Brailei ocupa o suprafata mult mai restransa decat Insula Mare, desfasurandu-se intre cursul principal si bratele Dunarii, de la bifurcatia Giurgeni-Vadul Oii si pana la sud de Braila, la confluenta bratului Cravia cu Dunarea. Insula Mica pastreaza pe¬isajul natural, care este foarte asemanator cu Delta Dunarii si este protejata, arealul fiind declarat parc natural.

        III.3. Clima

    Din acest punct de vedere, municipiul Braila se caracterizeaza printr-o clima temperat-continentala in tinutul climei de campie la contactul cu climatul de lunca: Dunare-Siret-Prut, cu amplitudine mare a variatiilor de temperatura si prin precipitatii cantitativ reduse. Pentru acest tip de clima, de mare importanta sunt si muntii Macinului, care prin orientarea lor nord-vest, sud-est reprezinta un baraj natural in calea vanturilor din est, determinand si fenomenul de foehnizare a aerului care trece peste Balta Brailei cu mari mase de aer cald si uscat. Fiind mai la sud, unghiul de incidenta al razelor este mai ridicat crescand astfel radiatia solara, iar terenurile saraturoase din jurul sau mai ales Lacu Sarat, constituind alt factor de incalzire mai accentuata a atmosferei. De aceea verile sunt secetoase, calduroase si uscate datorita maselor de aer continental, iar iernile sunt reci si au zapada putina.

    Perioadele de inghet: variaza intre 100-110 zile pe an, de la inceputul lunii noiembrie si pana la sfarsitul lunii martie.

    Temperatura medie anuala in zona municipiului Braila este de +11°C, in timpul verii aceasta variind intre +22°C si +35°C astfel ca 112 zile pe an au o medie de peste +25°C vara, dintre care 42 zile ating valori tropicale. De aceea zona este asemanatoare regiunii de sud a Dobrogei si Banatului chiar daca se afla mai la nord.

    Temperatura medie anuala in timpul iernii, se cifreaza in jurul valorii de -5°C. Pentru celelalte doua anotimpuri, temperaturile medii au valori primavara de +11,3°C, iar toamna de +11,6°C.

    Maxima absoluta atinsa in oras s-a realizat in iulie 1943, fiind de +40,5°C, iar minima absoluta a fost inregistrata in ianuarie 1947, fiind de -26,5° C.

    Presiunea atmosferica se caracterizeaza printr-un maxim in sezonul rece de 754,9 mm, datorita unor campuri anticiclonice si printr-un minim in sezonul cald, de 754 mm.     Variatia medie minima se caracterizeaza printr-un maxim dimineata si un minim spre seara, nepunand nici o problema pentru aclimatizare.

Radiatia solara este mai mare insumand 123.000 calorii pe cmp, o parte propagandu-se vara in sol, alta parte consumandu-se prin evaporarea apei, iar restul pierzandu-se in atmosfera.

    Nebulozitatea, adica gradul de acoperire al cerului, depinde de altitudine, in municipiul Braila fiind redusa. In timpul verii se atinge media de 60 zile senine si numai 12 zile acoperite cu nori. Anual cate 75 de zile sunt noroase la Braila.

            Precipitatiile nu depasesc in timpul anului 500mm. In timpul verii sunt aproximativ 20 de zile ploioase, cele mai reduse fiind in perioadele de toamna si iarna, iar cele mai ridicate in timpul primaverii. Lunile mai, iunie si iulie sunt cele mai bogate in precipitatii, iar septembrie si februarie sunt cele mai reduse. Analiza arata o perioada de seceta ridicata, nivelul minim al ploilor torentiale fiind atins in iunie 1926 cu 110,7 mm. Stratul de zapada este redus ca marime, avand doar 20 cm, dar si ca durata fiind de 45 zile pe an.

    Stralucirea soarelui este de 2200 ore anual, vara fiind intre 90-100 de zile foarte stralucitoare, ceea ce face ca zona sa rivalizeze cu litoralul Pontic, ce dispune de un total de 2400 ore pe an. Acest lucru se datoreaza maselor de aer continental ce survoleaza zona si care ridica la 290 numarul zilelor insorite anual.

    Vantul reprezinta un element climatic de mare importanta pentru intreaga regiune. Cele mai frecvente sunt vanturile din nord, nord-vest.Viteza medie este de 3 m/s, din directia nord, ajungand la maxime de 100 km/h.. Vantul care bantuie municipiul Braila este Crivatul, un vant uscat, rece care bate iarna fiind provocat de anticiclonul Siberian, care bate dinspre nord, nord-est. Frecventa medie este de 25,4-28,4%, valori inregistrate mai ales in luna ianuarie, cand atinge si o intensitate de peste 20 m/s. In timpul ierni, Crivaful aduce ger si zapada, iar vara bate ca un vant uscat. Austrul, al doilea vant ca importanta ce bate in zona Brailei, are o frecventa de 13,1% iarna si 11% vara. Munteanu, vant local bate din sectorul nord, nord-vestic si are in general caracteristicile unui vant cald care este insotit de timp friguros si secetos. Baltaretu, vant ce bate din directia sud-vest, cu o frecventa de 9,3% iarna si 5,8% vara, este de cele mai multe ori insotit de cantitati insemnate de precipitatii. Anticiclonul Siberian sau euroasiatic, fiind de natura termica si semipermanent, actioneaza cu precadere in zona Brailei, dar si asupra intregului Baragan. Acesta se afla sub influenta acestui anticiclon indeosebi iarna, incepand din noiembrie si decembrie. In februarie se atinge maximul de intensitate si de durata, iar din martie incepe sa se retraga.

In municipiul Braila se inregistreaza o perioada de calm, de 12% pe an, frecventa cea mai ridicata fiind in perioada septembrie-octombrie si apoi in ianuarie si iulie.     Umezeala este de numai 33%, fiind redusa vara cand, datorita caldurii se ajunge la o mai mare intensitate a radiatiilor. Ceata lipseste aproape total primavara si este prezenta doar in lunile reci, mai ales de toamna tarzie si iarna, fiind sporadica, ingreunand in special circulatia fluviala si trecerile cu bacul. Manifestarile electrice sunt constatate in lunile de vara , fiind insa reduse la doar 2-3 lunar, numarul crescand in perioada ploioasa in timpul primaverii. Umezeala relativa nu depaseste 60% in zilele de vara.

CAPITOLUL I

POZITIA GEOGRAFICA

I.1. Pozitia geografica a judetului Braila in cadrul tarii

I.2. Pozitia geografica a municipiului Braila m cadrul judetului

CAPITOLUL II

ISTORICUL CERCETARII LOCALITATII

CAPITOLUL III

CARACTERISTICI FIZICO-GEOGRAFICE

III. 1. Structura geologica

III. 2. Relieful

III. 3. Clima

III.4. Reteaua hidrografica 

III.5. Vegetatia

III. 6.   Fauna

III.7. Soluri

III.8. Rezervatii si monumente ale naturii

CAPITOLUL IV

ISTORICUL DEZVOLTARII LOCALITATII

IV.1. Scurt istoric al municipiului Braila

IV.2. Toponimie

IV.3. Etnografie si folclor

CAPITOLUL V

POPULATIA

V.1. Isoricul populatiei

V.2. Evolutia numerica a populatiei

V.3. Rata natalitati si a mortalitati

V.4. Structura national a

V.5. Structura socio-profesionala

V.6. Structura religioasa

V. 7. Strucura somajului

CAPITOLUL VI

INVATAMANT, CULTURA, SANATATE, SPORT

CAPITOLUL VII ECONOMIA

VII.1 Industria

VIL2. Agricultura

VII.3. Comertul

CAPITOLUL VIII TRANSPORTURILE

VIII. 1. Circulatia rutiera

VIII.2. Circulatia feroviara

VIII.3. Circulatia navala

CAPITOLUL IX ZONELE FUNCTIONALE

IX. 1. Zona rezidentiala

IX.2. Zona industrials

IX.3. Zona portuard-Waterfront

IX.4. Zona spatiilor verzi si de agrement

IX. 5. Zona administrativ-comerciala

CAPITOLUL X TURISMUL

CAPITOLUL XI

DOTARI TEHNICO-EDILITARE

XI. 1. Alimentarea cu apa

XI.2. Reteaua de canalizare

XI.3. Alimentarea cu energie electrica

XI.4. Telefonia

XI. 5. Alimentarea cu caldura

XI. 6 Alimentarea cu gaze naturale

CAPITOLUL XII

 STARE A MEDIULUI

XII. 1. Poluarea apei

XII.2. Poluarea aerului

XII.3. Poluarea solului XII.4. Poluarea fonica XII. 5. Poluarea cu deseuri

CAPITOLUL XIII

PERSPECTIVA DEZVOLTARIIDURABILE

CAPITOLUL XIV

STATIUNEA LACU SARAT; CARACTERIZARE FIZICO GEOGRAFICA

XIV.I. Pozitia fizico-geografica

XIV.2. Relieful

XIV.3. Clima

XIV.4. Reteaua hidrografica

XIV.5. Vegetafia

X1V.6. Fauna

XIV. 7. Profilul statiunii

CAPITOLUL XV