Ştiinţa educaţiei acordă muzicii un rol important, asemănător literaturii în formarea educaţiei estetice. Cu cât mai devreme va fi începută educaţia muzicală, cu atât va fi mai temeinică cerinţa de a asculta, înţelege şi trăi marile valori culturale muzicale, naţionale şi universale, care contribuie la extinderea orizontului de cultură umanistă şi de făurire a personalităţii sale. Educaţia muzicală, începută de la grădiniţă, continuată în şcoala de cultură generală, devine cu siguranţă un fundament al necesităţii continuării ei şi în celelalte perioade de vârstă, în practica muzicală amatoare sau profesionistă, în participări active la formaţii muzicale colective, cu o deschidere impresionantă în lumea contemporană. Nu trebuie neglijat o clipă adevărul că pentru copil arta înseamnă un mijloc de exprimare, un mijloc de manifestare şi exteriorizare a lumii sale interioare, a tendinţelor şi aspiraţiilor sale, care-şi găsesc în artă o traducere mai directă, uneori şi mai directă decât prin cuvânt.

Societatea asigură individului cadrul dezvoltării personalităţii sale, modele de gândire ( mentalităţi ) şi de comportament, relaţii interpersonale şi mijloace de trai, toate acestea reunite într-un ansamblu unitar, într-un sistem foarte bine organizat prin care individul devine dependent de cadrul social.

Festinger (1957) a definit cogniţiile în termeni foarte generali: “cunoştinţe, opinii sau convingeri asupra mediului, a propriei persoane sau a propriului comportament”. Pentru Festinger, cogniţiile trebuie analizate cu ajutorul a ceea ce el numeşte implicaţie psihologică. Se vorbeşte de relaţie de disonanţă dacă a doua cogniţie se opune celei determinate în mod normal de implicarea psihologică a celei dintâi. De exemplu: “nu este bine să furi” şi “am furat”. Festinger este de părere că cineva care are în universul său cognitiv două cogniţii ce nu sunt în acord (disonanţă), nu va menţine acest dezacord, ci va încerca să-l reducă, modificând una dintre cogniţii în sensul unei mai bune potriviri cu cealaltă (reducerea disonanţei). Astfel, un individ, care are în universul său cognitiv, simultan, cogniţiile “nu este bine să furi” şi “am furat”, va reduce norma la comportament.

Lucrarea de faţă îşi propune abordarea unui subiect de o mare importanţă practică pentru actorii câmpului educaţional, atât profesori, cât şi elevi: etichetarea elevilor în clasă. Ceea ce ne-a preocupat în mod special nu a fost doar prezentarea acestei problematici la nivel teoretic, ci şi realizarea unei cercetări având ca principal scop identificarea prezenţei fenomenelor de etichetare în relaţia profesor – elev, precum şi identificarea efectelor acestor fenomene, în speţă, ale efectelor negative ce influenţează obiectivitatea evaluării. Prin realizarea acestei lucrări ne-am dorit să evidenţiem că investigarea realităţii şcolare, şi în mod special, a interacţiunii din clasă prin metode interpretative contribuie semnificativ la explicarea unor fenomene existente în câmpul educaţional.

Există date ce susţin că noi născuţii sunt diferiţi unul de celălalt. Diferenţele inter-individuale se manifestă încă de la această vârstă. Putem identifica două categorii de influenţe în diferenţierea individuală: a) cele care ţin de temperament,şi care par a fi în caea mai mare parte înnăscute; b) cele ce ţin de influenţele mediului.

Termenul de grup a pătruns în limba română din limba franceză . Acesta circulă sub doua forme- grup şi grupă- ambele semnificând aproximativ acelaşi lucru: ansamblu sau colectiv de oameni având o sarcină sau un scop comun. Trăsătura comună a grupurilor este faptul că constituie o pluralitate de indivizi, intr-o solidaritate mai mult sau mai puţin accentuata. Pentru a afla natura grupului trebuie sa avem in vedere numeroase criterii cu care putem defini grupul. Acestea ar fi: gradul de organizare, funcţia sa, felul de interacţiune dintre membrii si distribuţia rolurilor, felul de a trai in interiorul grupului (normele comune). În acest fel se pot preciza prezenta dimensiunilor structurale, funcţionale si psihologice in definirea grupului.

„O nouă civilizaţie este pe cale de apariţie în vieţile noastre, şi peste tot, oamenii orbi încearcă s-o orbească. Această civilizaţie nouă aduce cu sine noi tipuri de familie, alte stiluri de muncă, de iubire şi de viaţă, o nouă economie, noi conflicte politice şi, dincolo de toate acestea, o conştiinţă modificată. Elemente ale acestei civilizaţii noi există de pe acum. Milioane de oameni îşi acordă vieţile cu ritmurile de mâine. Alţii, îngruziţi de viitor, preferă fugă disperată şi zadarnică în trecut şi încearcă să restabilească lumea muribundă care le-a dat naştere. Zorile acestei noi civilizaţii sunt cel mai exploziv fenomen din cursul vieţilor noastre. Sunt fenomenul principal- cheia pentru înţelegerea anilor imediat următori.

Am ales acestă temă întrucăt tot mai mulţi copii care abia au văzut lumina zilei sunt lăsaţi fără ocrotire, fără iubirea de mamă,abandonaţi în spitale. M-am întrebat ce se poate face pentru astfel de situaţii , având în vedere că numărul acestora creşte cu fiecare zi. Cele mai multe cazuri de abandon sunt în familile de rromi, segment al populaţiei oarecum marginalizat şi care trăieşte la limita subzistenţei, pentru ei procrearea nefiind direct proporţionată cu responsabilităţile pe care trebuie să le aibă un părinte vizavi de nou născutul căruia abia i-a dat viaţă.

Obiectivele cercetării: O1 – Estimarea bugetelor alocate campaniilor de promovare; O2 – Identificarea strategiilor de marketing folosite; O3 – Identificarea clientului ideal ; O4 – Identificarea situatie pietei in momentul actual; O5 – Determinarea preferintei clientului in ceea ce priveste tipul de serviciu ales ; O6 - Identificarea criteriilor care ii determina pe clienti sa renunte la un furnizor de servicii de telefonie. O7- Identificarea concurentilor principali pentru fiecare companie in parte; O8- Determinarea criteriilor principale care motiveaza clientul sa opteze pentru serviciul in cauza. O9 – Estimarea sumei alocate de catre clienti serviciului in cauza . O10 – Identificarea celei mai profitabile perioade a anului.

Lucrarea contine elementele esentiale ale cercetarii la fata locului si poate fi folosita drept referat la materia drept procesual penal sau la criminalistica