Grupul mic

Grupurile primare au fost descrise pentru prima oara de Cooley in ,,Social Organization” (1909). Dupa parerea lui grupurile primare sunt acelea care se caracterizeaza printr-o asociatie intima fata in fata si prin cooperare. Intr-un grup primar unitatea nu este una plina de armonie si dragoste ci este diferentiata si competitiva. 

Cooley a descris patru tipuri de grupuri primar: 

1. familia- este primul grup primar cunoscut de intreaga omenire;

2. grupul de joc al copiilor- este caracterizat prin cooperare si spontaneitate;

3. grupul de vecinatate- in viata afectiva a ruralului a jucat un rol important dar pana la aparitia oraselor industriale; se caracterizeaza prin sentimente de dreptate, generozitate, autoguvernare.

4. comunitatea de batrani- acest grup este format din indivizi care se cunosc din copilarie si se bazeaza pe intimitate si fuzionare a personalitatii. 

Un alt autor, Mucchielli a impartit grupurile primare in patru categorii:

a) grupuri primare naturale (cum ar fi familia, satele mici, grupurile de amici),

b) grupuri primare artificiale (campul de vacanta, grupurile ,,laborator”), 

c) grupurile primare durabile sau persistente(clasa scolara, banda, clubul), 

d) grupurile primare momentane (comitete de conducere, de discutie). 

Caracteristicile grupurilor primare: 

Membrii acestor grupuri urmaresc in comun aceleasi scopuri, relatiile dintre ei pot deveni intense, exista o uniune morala intre membri, se construiesc norme, credinte, semne si ritualuri care sunt proprii grupului respectiv.

Dinamica grupului mic 

Termenul de ,,dinamica” provine din limba greaca insemnand forta. ,,Dinamica grupului” inseamna fortele care actioneaza in interiorul unui grup. Aceste forte consta in nasterea grupului, modificarile pe care le pot suferi ulterior, consecintele. Aceasta expresie se datoreste lui Kurt Lewin. S-au facut foarte multe cercetari asupra dinamicii grupului care urmareau functionarea grupului, coeziunea si comunicatiile, conducerea si creativitatea.

Procesele grupului mic.

Structura si functiile grupului determina aparitia unor procese.Actualizarea structurii dar si functionalitatea  grupului, fiind manifestate prin activitatile membrilor, antreneaza un complex proces interactional. Aceste interactiuni pot fi functionale atunci cand un grup se afla in fata indeplinirii unei sarcini, dar pot decurge si din aceea ca grupul este, pentru membrii sai, o realitate, o functie si o valoare ce pune in evidenta interesele si motivatiile membrilor. 

Maisonneuve a descris cateva procese de grup: pornirea este de la functiile principale ale grupului – acelea de realizare a sarcinii , de mentinere si de satisfacere a nevoilor membrilor exista urmatoarele procese de grup:

- de realizare a sarcinii,

- de comunicatie, 

- afectiv-apreciativ,

- de influenta.

Procesul de realizare a sarcinii: realizarea unei sarcini depinde de tipul de grup. In cazul grupurilor formale sarcina e prescrisa, iar in cele nonformale rezulta din interactiuni; in acest caz obiectivele grupului impun interactiunea membrilor pentru realizarea sarcinii doar pentru acea perioada apoi dupa atingerea telului grupul se dizolva. 

Performanta unui grup depinde si de natura sarcinii. Aurora Perju-Liiceanu spune ca ,,rezolvarea de probleme in grup e conditionata de variabile ca: compatibilitate, comunicare si compozitia grupului” (Rezolvarea de probleme in grup si stil cognitiv individual, in ,,Interactiunea proceselor cognitive”, Ed. Academiei R.S.R., Bucuresti, 197, p. 269). 

Daca grupul trece de la o sarcina la alta, structura sa interna se transforma . Exista un raport intre natura sarcinii, structura comunicatiilor in grup si capacitatea grupului de a rezolva o problema. Georges Friedmann a aratat in cadrul muncii la banda importanta ce o prezinta, pentru fiecare membru al lantului, sentimentul de solidaritate cu ceilalti muncitori, in acest caz sarcina sa se imbogateste in semnificatii si capata valente sociale mai adanci. In cadrul unui grup relatiile afective, prietenia sau simpatia dintre membri pot constitui factori ai productivitatii. Studiile sociometrice au incercat sa dovedeasca ca atunci cand indivizii sunt intrebati pe cine prefera pentru o anumita actiune, li se ofera posibilitatea sa-si aleaga din interiorul grupului pe cine simpatizeaza mai mult.

Motivatiile membrilor constituie, de asemenea, factori ai solidaritatii sau disolutiei grupului si implicit ale productivitatii. 

Collins si Guetzkow disting doua tipuri de stimuli ce influenteaza interactiunile dintre sarcina si sistemele interpersonale:  stimulii obstacole si stimulii recompense. Un obstacol poate veni din exterior, dar poate fi generat de relatiile interpersonale. Obstacolele sunt definite ca fiind problemele cu care grupul si membrii sunt confruntati, care provoaca productivitatea si comportamentul grupului limitat. De cealalta parte recompensele servesc pentru a influenta, mentine si motiva comportamentele grupului.

O problema in realizarea unei sarcini este distributia rolurilor in raport cu sarcina. Moreno spune ca fiecare rol apare ca o fuziune de elemente individuale si colective care dau rolului calitate, asigura adaptarea unica a individului. Luarea rolului presupune intrarea ain status-ul oficial oferit de structura functiei de grup, iar jocul rolului inseamna incercarea de a da, de a oferi tot ce poate individul pentru acoperirea status-ului functiei. Procesul de realizare a sarcinii este determinat de natura grupului si de structura sarcinii.

Procesul de comunicatie: un grup social nu poate exista daca intre membrii care compun acel grup nu exista comunicarea. Comunicatiile orale, scrise sau exprimate prin gesturi si mimica exprima in realitate relatiile interpersonale. Primul care a pus problema importantei comunicatiilor in grup a fost Kurt Lewin. El a observat ca intre membrii unui grup nu existau comunicatii deschise, atmosfera era tensionata si din aceasta cauza se creease un blocaj. Dupa ce au reusit sa treaca peste acest blocaj raporturile interpersonale au evoluat spre autenticitate si integrare pe planul muncii.Atunci coeziunea si solidaritatea au crescut ,amosfera de lucru s-a schimbat,la fel de mult a crescut productivitatea si creativitatea.(Gerald Bernard Mailhiot,Dynamique et genese des groupes,Paris, Edition de l’Epi, 1968, p. 92.)

A. Bavelas a dezvoltat ideile lui Lewin aspra comunicatiilor. El spune ca acestea nu exista decat atunci cand intre doua sau mai multe persoane se stabileste un ,,contact psihologic”.Din aceste contacte rezulta urmatoarele tipuri de comunicatii care variaza dupa: a) instrumentele utilizate pentru stabilirea contactului cu ceilalti; b) persoanele intrate in procesul de comunicatie; c) obiectivele urmarite.(Idem, p.99 si urm.)

Dupa instrumente,comunicatia poate devenii verbala sau nonverbala (gesturi,expresia fetei).

Dupa numarul persoanelor implicate,comunicatia poate fi in doi sau in grup. Comunicatia in grup se poate imparti in comunicatie intra-grup (adica intre membrii aceluiasi grup) si comunicatie inter-grup (contacte intre doua sau mai multe grupuri).

Dupa obiectivele propuse poate fii comunicatie de consum si comunicatie instrumentala. Cea de consum e comunicatia gratuita care rezulta din nevoia de a comunica si altuia universul personal. Cea instrumentala este utilitara si comporta o gandire anterioara;are scop de manipulare. Rezultatele acestei comunicari intre membrii din interiorul unui grup sunt: cu cat contactul psihologic este mai profound, cu atat comunicatia va avea sanse de autenticitate; cu cat comunicatia se va stabili de la om la om lasand la o parte mastile, status-urile, cu atat va fi mai autentica; cu cat comunicatiile intra-grup vor fi 

Comunicatiile indeplinesc cateva functii ca proces de grup: a) faciliteaza realizarea sarcinii; b) favorizeaza coeziunea grupului, uniformizeaza opiniile; c) valorizeaza grupul, permite afirmarea originalitatii grupului; d) rezolva problemele grupului, protejeaza grupul fata de exterior; e) actioneaza ca factor de unitate socio-cultural pentru toate grupurile umane; f) faciliteaza ca grupul sa devina cadru de referinta pentru individ. (Gerald Wackenheim, Communication et devenir personnel, Edit. de l’Epi. 1969, p.79 si urmat.). 

Procesul afectiv-apreciativ: alegerea, respingerea sau perceptia presupune spontaneitatea afectiva exprimata intuitiv si imediat.Criteriul ,,afectiv” este criteriul alegerii sociometrice. Mary Northway spune ca grupul nu masoara gradul de acceptare al unui individ ci prefera fara a clasifica. In functie de nevoile fiecarui individ si de dorintele lui, prefera pe cel care il va ajuta sa-si satisfaca nevoile, pe cel care corespunde pattern-ului lor de actiune. Pentru a afla intr-un grup cine este persoana cea mai ,,populara” se foloseste un test sociometric. O metoda de validare a rezultatelor testului este participarea cercetatorului la viata grupului. Trebuie ca cercetatorul sa ia parte la toate discutiile dintre membrii grupului, aceste discutii fiind libere, spontane. O alta metoda de validare este compararea rezultatelor acestuia cu aprecierile unor observatori externi. Primul criteriu interapreciativ are valoare de actiune iar al doilea de diagnostic dar ele presupun raportarea la aceeasi sarcina.

Procesul de infuenta: influenta determina si este determinata de scopurile si sarcinile grupului, de relatiile afectiv-axiologice, de structura retelei de comunicatii pe care un grup le promoveaza. Procesul de influenta poate domina viata grupului, folosind ca ,,instrumente anexe” celelalte procese.

Multi autori identifica influenta cu autoritatea, cu puterea sau cu conducerea. Altii cred ca acest proces este modalitatea practica prin care se actualizeaza conformismul grupului si prin care se reprima incercarile deviante. In cazul acestui proces se vorbeste de conformism. Pentru Mucchielli, presiunea pentru conformitate are un caracter unificator: unifica opiniile, perceptiile, conduitele, informatiile etc. Presiunea pentru conformitate este determinate de doi factori: nevoia de aprobare si nevoia de certitudini. Din cele doua surse de presiune decurg doua tipuri de influenta asupra membrilor grupului: a) o presiune normativa care cere o conformare la standarde; b) o presiune ,,informationala” tinde sa faca acceptata ea singura o informatie in grup.(G. de Montmollin, Les processis d’influence sociale, Annee psychologique, 58 (2), 1958, p. 27-28).

Un alt termen care se foloseste in acest process este autoritatea. Exercitarea autoritatii presupune o relatie din care decurg cateva consecinte: daca termenii relatiei se modifica pe parcurs, acea relatie va suferi modificari; o autoritate stabilita asupra unei sfere sociale este limitata, ea nu se poate rasfrange si asupra sferelor invecinate. Dupa Gh. Bourceanu trasaturile autoritatii sunt: este o putere obiectiva, obiectivata in norme, regulamente, simboluri; se intemeiaza pe consimtamant si conformitate; presupune existenta unei ierarhii de roluri sociale.(Gh. Bourceanu, Autoritatea in psihologia sociala, ,,Sociologia in actiune” , II, 1973, p. 136). 

Cuprins: 2

Argumentarea studiului: 3

Teoretizarea conceptelor: 6

Tipologi şi tipuri de grupuri: 6

Grupul mic 8

Caracteristicile grupurilor primare: 8

Dinamica grupului mic 8

Procesele grupului mic. 8

Grupul mic si principalele lui probleme: 12

Grupul mic- un sistem complex de fenomene si procese. 14

Individul vs. grupul mic: 18

Metodologia demersului investigativ: 21

Metoda chestionarului 22

Tehnica sociometrică 22

Instrumentul de lucru: testul sociometric 23

Interpretarea: Matricea sociometrică 25

Indici sociometrici. 25

Interpretarea datelor culese: Sociograma 26

Aplicaţie a testului sociometric într-un grup de elevi. Studiu de caz: clasa XI-a SS, Liceul „Constantin Diaconovici Loga 28

Context teoretic: 28

Caracteristicile grupului de elevi: 28

Analogia dintre grupul mic si colectivul de elevi 29

Instrumentarul demersului investigativ: 32

Scopul cercetării: 32

Obiectivele cercetării: 32

Ipotezele cercetării: 34

Definirea şi operaţionalizarea conceptelor: 36

Definirea conceptelor 36

Operaţionalizarea coneptelor: 41

Prelucrarea datelor cu ajutorul programului SPSS 10.1: 42

Criterii de alegere/respingere a colegilor pentru colaborarea în vederea realizării de activităţi didactice (activităţi pe echipe- ipotetice- de 3 persoane): 42

Criterii de alegere/respingere a colegilor pentru colaborarea în vederea organizării timpului liber (activităţi pe echipe- ipotetice- de 3 persoane): 47

Prelucrare statistică: calcularea indicelui statusului sociometric 50

Verificarea ipotezelor: 53

Raportul de cercetare: 57

Anexele lucrării: 58

Instrumentul de lucru: 58

Indicele testului sociometric (activităţi şcolare) 58

Indicele testului sociometric (activităţi extraşcolare) 58

Lista elevilor respondenţi: 58

Resurse de documentare: 58

Bibliografie: 58

Webgrafie: 58