2. Activitatea umana si evaluarea

     In actiunile umane, mai cu seama in cele intreprinse deliberat si care se disting printr-un grad ridicat de complexitate, evaluarea este un fapt obiectiv. Intreaga existenta a omului este insotita de numeroase evaluari. Actiunile, atitudinile, competentele, comportamentele omului sunt apreciate de catre altii si de el insusi. „     Ciclul existentei noastre este un sir de examene in fata naturii, a societatii, a propriei constiinte.”  ( Pavelescu, V.,1986).

    Observatiile efectuate asupra actiunilor omului au condus la constatarea ca, cu cat o activitate este mai complexa, cu atat actiunile evaluative devin mai necesare, evidente si isi amplifica rolurile. Actiunile umane vizeaza realizarea unor scopuri. Insasi existenta unor scopuri, exprimand trebuinte variate, aspiratii ale omului, fac necesara desfasurarea activitatii menita sa conduca la realizarea lor. B. Bernstien  surprinde acesta reletie atunci cand afirma ca << relitatea nerealizata declanseaza activitatea menita sa o realizeze >>. Or, daca actiunile vizeaza realizarea unor scopuri este firesc ca, intreprinzand o anumita activitate, realizatorul acesteia sa se intereseze, in final, ca si pe parcursul ei, de masura in care si-a atins scopul urmarit si chiar in modul in care s-a derulat activitatea. 

    Ca toate activitatile umane, educatia - actiune constienta, intreprinsa deliberat, in perspectiva unor scopuri - presupune si procese evaluative, asociate constant si aflate in interactiune cu toate celelalte componente ale acesteia. Aceste procese reprezinta un domeniu problematic de experiza foarte variat, iar consideratiile pe care le comporta constituie componentele unei teorii generale ale educatiei." 

    Evaluare trebuie conceputa nu numai ca un control al cunostintelor sau un mijloc de masurare obiectiva, ci si o cale de perfectionare, ce presupune o strategie globala asupra formarii. Operatia de evaluare nu este o etapa supraadaugata ori suprapusa procesului de invatatre, ci constituie un act integrat activitatii pedagogice. Evaluarea constituie o ocazie de validare a justetii secventelor educative, a componentelor procesului didactic si un mijloc de delimitare, fixare si inrerventie asupra continuturilor si obiectivelor educationale.

    Evaluarea se refera la sistemul de invatamant, dar in stransa corelatie cu alte sisteme ale organismului social.Evaluare realizata in interiorul sistemului de invatamant, la nivelul procesului de pilda, genereaza anumite informatii care au o functie autoreglatoare pentru cresterea eficientei instruirii. Un rol important in functionarea procesului didactic il are conexiunea inversa, care este asigurata in buna masura de actul evaluarii. Ioan Nicola (1992) identifica doua niveluri la care se poate concepe evaluarea: 

- evaluarea economica, ce vizeaza eficienta sistemului de invatamant prin prisma raportului dintre resursele materiale si financiare investite de societate si rezultatele invatamantului, materializate in competentele achizitionate.

- evaluarea pedagogica, unde eficienta invatamantului este decelata prin prisma raportului dintre obiectivele proiectate si rezultatele obtinute de catre elevi in activitatea de invatare.

    Dar evaluarea trebuie sa vizeze si alte componente ale actului paideutic, prin raportarea acestora unele la altele. Astfel este interesant de valorizat adecvatia obiectivelor scolare la valorile si cerintele sociale, concordanta dintre desfasurarile curriculare si paradigmale stiintei si culturii, raportul dintre continutul invatamantului si obiectivele instruirii, relatia dintre continuturile stipulate si posibilitatile si disponibilitatile elevilor, aprecierea activitatilor educative raportate la obiective, a metodologiei in raport cu continutul si obiectivele educative etc. si , de ce nu, evaluarea evaluarii insasi.

     3. Evaluarea cunostintelor

    Procesul educational are trei componente: predare- invatare- evaluare, primele doua depinzand, in mare masura, de modul cum este proiectata evaluarea.

    Evaluarea in procesul de invatamant este o activitate de colectare, organizare si interpretare a datelor privind efectele directe ale relatiei professor- elev, cu scopul de a eficientiza functionarea intregului sistem educational. Evaluarea are in primul rand un rol de feedback elevi, profesori, parinti si factori de decizie. Rezultatele evaluarii constituie si elemente de sprijin in luarea de decizii privind modificarile curriculum-ului, efectuarea de prognoze si anticiparea costurilor economice ale educatiei. Deci scopul major al educatiei este sa ofere datele necesare care sa permita luarea celor mai bune decizii educationale.( Neacsu, I., Stoica, A, 1996, p.1).

Importanta si semnificatia evaluarii creste foarte mult in conditiile organizarii procesului de instruire pe semestru si a existentei la sfarsitul fiecarui semestru a unei secvente speciale de trei saptamani consacrate predominant demersului de evaluare a rezultatelor scolare. 

    Docimologia ( gr. dokime- proba, cantarire, examen; dokimastikos- apt de a examina; dokimastica- ramura a docimologiei, care se ocupa cu pregatirea examinatorilor) este stiinta examinarii sau a evaluarii care studiaza sistematic examenele, analizeaza stiintific  modurile de notare, variabilitatea notarii, mijloacele care contribuie la asigurarea obiectivitatii examenului ( Palelescu, V., 1986).

    Evaluarea este actul didactic complex prin care se evidentiaza cantitatea cunostintelor si abilitatilor dobandite, valoarea ( nivelul, performanta si eficienta) acestea la un moment dat , referitoare la o prestatie orala, scrisa, sau practica.

    Evaluarea implica trei elemente: verificarea, aprecierea si notarea.

    Verificarea este actul didactic prin care profesorul constata volumul si calitatea cunostintelor si abilitatilor practice pe care le au elevii la momentul si tema respectiva.

    Aprecierea este actul didactic prin care profesorul estimeaza valoarea, nivelul, performantele cunostintelor si capacitatilor elevilor la un moment dat si la tema respectiva.

    Notarea este actul didactic prin care profesorul masoara si valideaza rezultatul pregatirii elevului obtinut prin verificare si apreciere, iar rezultatul este reprezentat prin simboluri conventionale ( note sau calificative). Nota si calificativul reprezinta un indicator sintetic, cantitativ si calitativ al performantei elevului obtinuta prin invatare.

    II. Metode si instrumente de evaluare :

       Metoda semnifică o „cale de urmat” pentru realizarea unui obiectiv bine precizat şi definit, un demers de cercetare sau investigare a modalităţilor eficiente de cunoaştere. Circumscrisă acţiunii instructiv-educative, metoda devine acea cale eficientă de organizare şi de conducere a învăţării sub semnul comun al aceluiaşi mod de acţiune obiectivat în interacţiunea dintre profesor şi elevii săi.

  Din perspectiva evaluativă, metoda cumulează aceleaşi semnificaţii educaţionale, reprezentând un mod eficient de realizare a demersului iniţial în vederea atingerii obiectivelor de evaluare propuse. 

  Adrian Stoica susţine că metoda este o cale prin care profesorul „oferă elevilor posibilitatea de a demonstra nivelul de stăpânire a cunoştinţelor, de formare a diferitelor capacităţi testate prin utilizarea unei diversităţi de instrumente adecvate scopului urmărit“. 

  Relaţia dintre metoda de evaluare şi instrumentul de evaluare trebuie interpretată ca o relaţie de dependenţă univocă a instrumentului de metodă, în sensul că cel dintâi îşi subsumează valenţele formative şi operaţionale realizării perspectivei metodologice propuse.

  Astfel, metoda de evaluare vizează întregul demers de proiectare şi realizare a actului evaluativ, de la stabilirea obiectivelor de evaluare prin care se intenţionează obţinerea informaţiilor necesare şi relevante pentru scopurile propuse. Din acest unghi de vedere, instrumentul de evaluare este parte integrantă a metodei, reprezentând concretizarea la nivel de produs a opţiunii metodologice a cadrului didactic pentru testarea performanţelor elevului într-un domeniu bine definit.                                                                                         

I. Evaluarea: 

1. Definitii ale evaluarii ; 

2. Activitatea umana si evaluarea ; 

3. Evaluarea cunostintelor ; 

II. Metode si instrumente de evaluare:

       A. Metode Traditionale: 

              a. Verificarea orala ; 

              b. Verificarea scrisa ; 

              c. Verificarea practica ; 

                B. Metode complementare: 

            a.Referatul ; 

            b. Investigatia ; 

            c. Proiectul ; 

           d. Portofoliul ; 

           e. Observarea sistematica a  activitatii si a comportamentului elevilor ;  

           f. Autoevaluarea ; 

 III. Forme si tipuri de evaluare:

      1. Evaluarea initiala ; 

      2. Evaluarea continua ;

      3.Evaluarea cumulative, sumativa sau globala ; 

IV. Utilizarea testelor:

       a. Testul ;

       b. Tipuri de teste ;

       c. Tipuri de teste in activitatea geografica ;

       d. Exemple de teste de evaluare pentru clasele gimnaziale ; 

V. Abordarea interdisciplinara a educatiei prin evaluarea “ autentica”:

a. Premise a abirdarii intredisciplinare a continutului invatarii ; 

b. Evaluarea autentica : principii ;

c. Contributia evaluarii autentice la proiectarea interdisciplinara a ivatarii.

Concluzii