I. Introducere şi motivarea alegerii temei; rolul învăţământului primar în educaţia ştiinţifică a elevilor
Învăţământul cunoaşte o dezvoltare continuă în ceea ce priveşte conţinutul conceptual, structurile organizatorice şi pregătirea resurselor umane, acţiuni cuprinse în noţiunea de Reformă. Astfel a apărut un nou curriculum ce cuprinde noi planuri de învăţământ, programe şcolare, editarea unor manuale noi, alternative şi alte mareriale auxiliare pentru elevi şi cadre didactice.
În actuala legislaţie scolară , noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit modificări în sensul ca în cadrul obiectului geografie, se predau şi cunoştinţe legate de cunoaşterea mediului înconjurător, predându-se începând cu clasa a III-a primar.
Elevii din ciclul primar au posibilitatea ca, prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale, să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora, la dezvoltarea spiritului de observaţie, la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active, precum şi la dezvoltarea afectivă a fiecărui elev.
Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării pământului României, de a le forma deprinderile practice privind aprecierea fenomenelor hidrologice, meteorologice sau de protejare şi asimilare a mediului geografic în care trăiesc.
Geografia explică fenomnele complexe ale învelişurilor Pământului, raporturile de reciprocitate şi interdependenţă dintre aceasta şi în acelaşi timp, studiază complexele regionale sau locale în dinamica lor, ca părţi ale întregului planetar.
Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe, să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică.
Pentru realizarea acestor obiective este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei anumite terminologii didactice cu care se ocupă metodica predarii geografiei.
Pregatirea ştiinţifică a învătăţorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să le coreleze cu specificul psihopedagogic al elevilor din ciclul primar, în conformitate cu unul dintre cele şase principii fundamentale ale geografiei, acela al actualizarii cunoştinţelor.
Modul de predare al învăţătorului trebuie să fie adecvat nivelului de evoluţie al elevilor, determinat de maturizarea psihologică a acestora şi de avansarea în creştere, de cunoaşterea acestor noţiuni ştiinţifice. Această cunoaştere a particularităţilor psihice ale copiilor de către învăţător este foarte importantă, deoarece în raport cu ele se asimilează şi se dezvoltă posibilităţile acestora de gândire, asimilare, aplicare în practică, de creare şi de cercetare a noilor cunoştinţe.
Ca orice disciplină geografia presupune înarmarea elevilor cu un anumit sistem de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi adecvat fiecarei vârste. Greutăţile pe care le ridică perceperea directă a obiectelor şi fenomenelor din natură pot fi preîntâmpinate şi rezvolvate prin folosirea mijloacelor de învăţământ.
Aceste mijloace intervin direct în procesul de instruire şi sprijină eforturile de predare ale învăţătorului. Sarcina metodică de predare a geografie revine învăţătorului care trebuie să pună în aplicare metodica nouă de predare a cunoaşterii a mediului înconjurător şi a spaţiului geografic local şi naţional. Învăţătorul este cel care trebuie să explice şi să formeze elevilor reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu harta, cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geogragice.
Aşadar, sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. Noul obiect Ştiinţele Naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie, fenomenele naturale, cauzele care le produc, interdependenţa dintre componentele naturii, legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. Deci, rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoţtinţe ştiinţifice şi ecologice despre natura (componente, fenomene, procese) de a şti că natura este un organism viu ale carei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare, care suferă în evoluţia sa în timp schimbari determinate de cauze naturale şi sociale.
Prin studierea geografiei, elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legatură cu diverse fenomene care se petrec în natură şi societate. De-a lungul anilor de şcoală aceste cunoştinte se generalizează şi se concretizează pe baza unor obiecte şi fenomene pe care elevii le pot percepe nemijlocit în cadrul geografiei, al orizontului local, la clasele mici şi în cel al patriei la clasele mari.
Harta, ca mijloc esenţial de informare şi lucru geografic la orice nivel, constituie cel mai important mijloc didactic la orele de geografie, neputându-se imagina o lecţie de geografie fără hartă. Predarea întregului sistem al ştiinţei geografice se bazează pe acest mijloc, iar metoda de lucru cu harta reprezintă una dintre cele mai importante metode folosite în predarea geografiei. Tocmai de aceea am ales aceasta temă, pentru a arăta importanţa hărţii ca principal mijloc de informare, instruire şi cunoaştere la Geografie şi Ştiinţele naturii în ciclul primar de învăţare
II. Importanţa cunoaşterii mediului geografic, rolul observărilor şi al hărţilor în activitatea instructiv - educativă la ciclul primar
Geografia este unul dintre cele mai vechi obiecte de învăţământ, care a demonstrat şi demonstrează permanenţa vieţii poporului si a ţării pe teritoriul carpato- danubio- pontic.
Ca materie de învăţământ face parte din procesul instructiv- educativ, al cărui scop este cunoaşterea Pământului în ceea ce priveşte natura, populaţia din punct de vedere demografic, precum şi activitatea social- economica, omultrăind în cadrul naturii, care- i ofera toate condiţiile de viaţă, ca mediu ânconjurător.
Ca disciplina în şcoală este cea care deschide cale a cunoaşterii mediului înconjurător şi a modului cum acţionează el asupra societăţii.
Cunoaşterea mediului înconjurător se poate face direct pe baza observărilor efectuate de către elevi sub îndrumarea învăţătorului. Mediul înconjurător constuituie “laboratorul geografic”¹ cu care elevii iau contact direct pentru a - şi da seama de importanţa geografiei ca disciplină şcolară şi care le oferă posibilitatea de a cunoaşte legile geografiei, legile naturii şi ale societăţii necesare oricărui om de cultură.².
De asemenea cunoaşterea mediului înconjurător se poate realiza nu doar prin observarile directe ale mediului, ci şi prin observarea indirectă, prin observarea hărţilor folosite la orele de geografie care prezintă întreg mediul înconjurător.
Geografia îi obisnuieşte pe elevi cu exersarea gândirii logice de la simplu la complex, de la apropiat la departat, de la descriere la aplicare, de înţelegere a unor fenomene şi procese geografice pe baza conexiunii şi cauzalităţii acestora, a implicării genetice, ştiinţifice.
Cunoştinţele căpătate de elevi la geografie se corelează şi se completează cu cele ale altor discipline, atât cu privire la mediul natural – asezare, relief, hidrologie, climă, sol, vegetaţie, faună – ca factor permanent şi necesar al dezvoltării societăţii umane, care o pot accelera sau o pot frâna cât şi factorul economic, în sensul că natura se schimbă încet în decursul istoriei, iar societatea se dezvoltă mult mai rapid, mai ales în zilele noaste datorită exploziei tehnoligiei – ştiinţifice.
Sarcina geografie este de a descoperii legităţile sociogeosistemului şi a părţilor lui componente pentru a facilita orientarea societăţii spre alegerea soluţiilor optime în vederea realizării unor condiţii de trai din ce în ce mai bune prin utilizarea raţională a condiţiilor şi a resurselor naturale şi socio – economice.
III. Premisele psiho - pedagogice în predarea Geografiei, Obiectivele cadru şi de referinţă cu privire la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice la ciclul primar
În ciclul primar trebuie avut în vedere faptul că în procesul de învăţământ participă doi factori care se intercondiţionează: învăţătorul şi elevul. Rezultatul corelaţiei depinde de modul în care învăţătorul - ca coordonator - reuşeşte să pună în acord acţiunea sa cu particularităţile psihice ale elevului în clasele mici. Putem aprecia deci că perfecţionarea metodicii predării depinde şi de gradul de stăpânire de către metodicieni şi practicieni a cunoştinţelor de psihologie generală şi educaţională.
Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută metodica predării în explicarea unor probleme ce - şi află corelaţii în procesul de predare al geografiei, că de exemplu: formarea de reprezentări geografice, a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul, harta, cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice.
Subiectele de cunoaştere a ştiinţelor şi a primelor noţiuni geografice predate în ciclul primar, trebuie relevate la proporţiile lor reale noilor restructurări de a îmbina ştiinţific cunoştinţele despre natură şi a elementelor de geografie, readuc în atenţie însemnătatea instructivo - educativă a geografiei care are menirea de a contribui substanţial nu numai la însuşirea lor corectă de către elevi, ci şi la explicarea metodică a unor adevăruri ştiinţifice. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei, aceasta din urmă însuşindu-şi anumite norme ale gândirii: analiza, sinteza, abstractizarea şi generalizarea.
Metodica predării geografiei nu se poate constitui că ştiinţă numai pe baza acestor legături, oricât de importante ar fi ele, ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură, a cunoaşterii mediului înconjurător în global ca ştiinţe geografice .³
Reforma în învăţământul preuniversitar, presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei, potrivit noului curriculum şcolar în geografie.
În acest sens prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv - educativ al disciplinelor respective.
1) Stabilirea scopului instructiv - educativ al învăţământului geografic în raport cu noile cerinţe ale societăţii româneşti putându-se realiza prin:
- aplicarea metodelor şi procedeelor pedagogice generale şi specifice
geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe în
vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie;
- integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie;
-modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare, confecţionare, procurare etc;
- selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere, a particularităţilor psihice ale elevilor) accesibilizează şi transferul dintr-in sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare;
- dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice, a sistemelor spaţiale, a structurilor şi succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilite între componentele mediului geografic;
- aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentare şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor, prin utilizarea corectă a limbii române.
2) Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp, de orientare şi localizare a componentelor geografice, de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării).
3) Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la:
- respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României;
- ocrotirea mediului înconjurător;
- atitudinea pozitivă faţă de educaţie, cunoaştere, societate, toleranţă, cultură, civilizaţie;
- respectul pentru diversitate.
Cele trei mari grupe de obiective cuprinse de altfel şi în programele şcolare, izvorăsc din conţinutul „Cartei Internaţionale a educaţiei prin Geografie" – adoptată la Congresul Internaţional al Geografiei de la Washington, 1992 document de referinţă.
Obiectivele particulare pe care trebuie să le urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei ar fi:
a) Să fixeze scopul instructiv - educativ al învăţării geografiei în şcoală, precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare, a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care trebuie să le posede elevii; să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor, în funcţie de logica ştiinţei pedagogice.
b) Să stabilească şi să fundamenteze principiile, metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice, ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. Aceasta presupune căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia.
În acest scop metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale:
-studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei, precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate;
-studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră;
- cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei.
Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diverse fenomene care se petrec în natură şi în societate. De-a lungul anilor de şcoală aceste cunoştinţe se generalizează şi se concretizează pe baza unor obiecte şi fenomene pe care elevii le pot percepe nemijlocit în cadrul geografiei, al orizontului local, la clasele mici şi în cel al patriei la clasele mari.
Se ştie că pedagogia împarte obiectivele unui obiect de învăţământ în:
- obiective generale;
- obiective specifice;
- obiective operaţionale.
Toate aceste genuri de obiective exprimă într-o formă concentrată rezultatele finale la care trebuie să se ajungă în procesul de predare - învăţare. Învătătorul trebuie să stabilească şi să prevadă ce să cunoască elevul şi ce informaţii să primească în cadrul obiectivului respectiv, ce deprinderi urmăreşte să realizeze, ce capacităţi intelectuale dezvoltă, ce convingeri şi sentimente formează şi ce atitudini imprimă acestora.
