Pubertatea este definită ca “schimbările biologice ale adolescenţei” (Steinberg, 1996). Dezvoltările biologice realizează trecerea fetelor şi băieţilor de la imaturitatea fizică la maturitatea biologică (Cole & Cole, 1993).
Există cinci transformări principale la pubertate (Marshall şi Steinberg):
creşterea are loc.
structura corporală începe să se modifice.
sistemele circulator şi respirator încep să se transforme.
caracterele sexuale primare se dezvoltă.
caracterele sexuale secundare se dezvoltă.
Aproximativ pe la 12 ani, trupul este supus unor transformări. Uneori ele au loc treptat sau in şocuri - este vorba de pubertate şi este semnalul că organele genitale încep să funcţioneze.
Există o serie de diferenţe între transformările fizice ale băieţilor şi cele ale fetelor:
Pubertatea este perioada în timpul căreia se desfăşoară acele transformări ale trupului care le vor permite fetelor şi băieţilor să devină capabili de procreere. Aceste schimbări fiziologice intervin pe la 10-13 ani la fete, iar la băieţi pe la 12-14 ani.
La fete, pieptul începe să se umfle, apare păr sub brate şi pe pubis, talia li se conturează - sunt primele manifestări ale pubertăţii.
La băieţi, vocea este în schimbare, creşterea devine mai rapidă, cresc perii, umerii se lărgesc, muşchii se dezvoltă. Sunt aşa-numitele caractere sexuale secundare. La sfârşitul pubertăţii, organele genitale ajung la maturitate. Ele sunt atunci gata pentru reproducere.
Adolescenţa, situată între copilăria propriu-zisă şi vârsta adultă, cu cele două etape ale ei, marchează un adevărat salt în dezvoltarea somatică a copilului.
Între 10 şi 18 ani masa corporală creşte cu mai mult de 100%, iar înălţimea cu 27%; de asemenea, perimetrul toracic înregistrează valori de creştere aproape duble faţă de perioada precedentă.
Se produc modificări sensibile, în greutate, lungime, în perimetrul diferitelor segmente cu schimbări ale raportului dintre ele, îndeosebi preadolescenţa (de la 11/13 ani la 14/15 ani) este marcată de o creştere şi dezvoltare impetuoasă atât sub aspect corporal extern, cât şi în funcţiile diferitelor organe. Într-un timp relativ scurt apar elemente noi, care imprimă o restructurare profundă a întregului organism al preadolescentului.
Pe la 12-13-14 ani fetele şi la 14-15-16 ani băieţii intră în perioada pubertăţii, eveniment marcat de dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (apariţia menstruaţiei la fete şi a secreţiei seminale la băieţi, creşterea părului în regiunea pubisului şi în axilă, schimbarea vocii, dezvoltarea glandelor mamare la fete etc.).
Aceste fenomene fiziologice trebuie să capete în ochii copiilor explicaţia ştiinţifică necesară, precum şi îndrumările de igienă personală, fără să se ceeze o preocupare aparte în jurul lor. Fireşte, nu vor fi neglijate răsfrângerile acestor modificări în viaţa psihică a tinerilor; se instalează o anumită curiozitate, chiar nelinişte, apare atracţia specifică spre sexul opus, sentimentul erotic etc. Tânărul se supune parcă testului reuşitei în dragoste, de care depinde temporar imaginea de sine.
Deşi dezvoltarea fizică a preadolescentului este reglată de legi biologice, pot să apară disarmonii trecătoare ale segmentelor corpului, ale organelor şi sistemelor. De pildă, creşterea în înălţime se realizează mai ales pe seama membrelor, în vreme ce toracele şi bazinul rămân în urmă.
De aici, înfăţişarea nearmonioasă a preadolescentului; mâinile şi picioarele lungi, pieptul căzut şi îngust (corpul cu aspect de păianjen). Tot aşa, musculatura corpului se dezvoltă mai lent decât scheletul, împrejurare ce condiţionează o anumită stângăcie a mişcărilor preadolescentului.
Acumularea atâtor modificări pentru care copilul nu are încă o înarmare psihică satisfăcătoare creează o stare de alertă, o preocupare de a se înscrie în registrul normalului, de a fi ca ceilalţi. Adolescentul e preocupat de aspectul corpului; cea mai mică abatere (îngrăşare, bustul prea voluminos sau prea plat, nasul mai lung, creşterea exagerată în înălţime, acneea etc.), ca şi dezvoltarea mai lentă a unor caractere sexuale secundare creează teme de frământare, insatisfacţii.
Băieţii sunt cu deosebire deprimaţi de constatarea deficitului lor morfologic, statura mică fiind uneori sursa unui complex de inferioritate. La fete produce insatisfacţie de durată complexul de urâţenie, pe temeiuri adesea aparente. În organizarea vieţii şi activităţii şcolarilor de vârstă mijlocie trebuie să se evite factorii care duc la supraexcitarea sistemului nervos central sau pot induce labilitatea neurovegetativă cu simptome cardiovasculare, respectiv cefalee, algii abdominale etc.
Depistarea la timp a acestor modificări, instituirea unui sistem adecvat de muncă, odihnă, sport şi alimentaţie sub un control medico-pedagogic constituie soluţii indicate pentru prevenirea îmbolnăvirilor.
În comparaţie cu furtunoasa etapă a preadolescenţei, dezvoltarea somato-psihică a adolescentului este mult mai calmă, cu o vadită tendinţă de echilibrare. După puseul specific pubertăţii, dezvoltarea fizică a adolescentului se desfăşoară într-un ritm din ce în ce mai lent, în înfăţişarea tânărului putem întrevedea, sub toate aspectele, chipul de mai târziu al adultului.
Sporul de înălţime scade simţitor în comparaţie cu perioada precedentă; la băieţi nivelul maxim e atins între 15-16 ani iar la fete pe la 13-14 ani. După aceste momente de vârf, ritmul diminuează astfel că spre sfârşitul perioadei el devine cu totul neînsemnat.
Elementul esenţial în realizarea unui corp armonios dezvoltat, mobil şi puternic este musculatura. Pubertatea este momentul de diferenţiere între sexe în ceea ce priveşte forţa musculară. Dacă se ia drept reper forţa musculară maximă a bărbaţilor, se poate observa că la 14 ani fetele au 50% din această forţă iar băieţii 60%; la 18 ani forţa musculară a băieţilor creşte până la 90% faţă de reperul amintit, în timp ce la fete, la aceeaşi vârstă, ea ajunge numai la 60%. Folosirea adecvată a culturii fizice îmbunătăţeşte sensibil procesul de dezvoltare.
Asistăm la perfecţionarea activităţii motrice sub aspectul forţei fizice, a preciziei şi coordonării mişcărilor, a rezistenţei la efort. Paralel, capătă fineţe şi reglajul nervos al mişcărilor. În general, adolescenţii sănătoşi pot, în condiţii normale, să depună efort reprezentând 70-78% din cel al adulţilor, când e vorba de băieţi şi de 60-70% cand ne referim la fete.
Schimbările survenite în dinamica dezvoltării diferiţilor indici somatici se răsfrânge asupra înfăţisării generale a corpului adolescentului: dispare disproporţia dintre trunchi şi membre, creşte volumul relativ al cutiei toracice şi al bazinului (mai ales la fete); de asemenea se mareşte craniul facial cu muşchii mimicii astfel încât se definitivează trăsăturile feţei caracteristice adultului.
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1 – Fenomene psihosociale ale dezvoltarii personalitatii in adolescenta.
1.1.1 Scimbarii psihofiziologice in adolescenta.
1.1.2 Dezvoltarea gandirii morale in adolescenta. Criza adolescentei.
1.1.3 Perspectiva psihi-sociala a personalitatii.
1.2 Influenta psihosociala in determinarea comportamentului.
1.2.1 Definirea, caracterizarea si clasificarea relatiilor de influenta.
1.2.2 Mecanismele psohosociale de realizare a influentei.
1.2.3 Efectele influentei sociale.
1.3 Inteligenta emotionala in cadrul personalitatii.
1.3.1 Definirea inteligentei emotionale
1.3.2 Modele si caracteristici ale inteligentei emotionale
1.3.3 Elemenetele inteligentei emotionale
1.3.4 Profilul psihologic al persoanelor cu nuvel ridicat al inteligentei emotionale
1.3.5 Tipuri de reactii si atitudini frecvente care conduc la starii emotionale negative.
CAPITOLUL 2 -Teorii privind perioada adolescentei.
CAPITOLUL 3 - Studii si cercetarii cu privire la perioada adolscentei.
CAPITOLUL 4 - Obiectivele, ipotezele si metodologia cercetarii :
4.1 Obiectivele
4.2 Ipotezele
4.3 Metodele cerecetarii
CAPITOLUL 5 - Lotul de subiectii si desfasurarea cercetarii :
5.1 Lotul de subiectii
5.2 Desfasurarea cercetarii
CAPITOLUL 6 - Rezultatele obtinute si interpretarea datelor :
6.1 Rezultatele obtinute
6.2 Interpretarea datelor
CAPITOLUL 7 - CONCLUZII GENERALE
