Depresia este o problemă de sănătate publică majoră care ne afecteazǎ, într-o mǎsurǎ mai mare sau mai micǎ, pe toţi, cel puţin o datǎ în viaţǎ. Ea ocupǎ locul doi pe lista celor mai întâlnite afecţiuni medicale, fiind depăşitǎ doar de hipertensiunea arterialǎ. Se estimeazǎ cǎ cel puţin unul din zece pacienţi care se prezintǎ la medic suferǎ de depresie. Din nefericire, majoritatea cazurilor rǎmân nerezolvate. 

    Constituind o problemǎ majorǎ de sǎnǎtate publicǎ, aceastǎ durere moralǎ, psihicǎ este deosebit de intensǎ, asociindu-se în general cu anxietatea. Pacientul depresiv trǎieşte cu impresia de neputinţǎ, de inutilitate, de fatalitate disperatǎ, de culpabilitate şi adesea tinde sǎ se autodeprecieze şi de asemenea pot apǎrea gândurile de suicid ce pot fi finalizate.

    Depresia este un fenomen rǎspândit pe întreaga planetǎ şi de aceea mulţi oameni de ştiinţǎ au fost şi sunt preocupaţi de studiul acesteia. În literatura de specialitate depresia este definitǎ ca fiind  o „maladie mentalǎ caracterizatǎ printr-o modificare profundǎ a stǎrii timice, a dispoziţiei, în sensul tristeţii, al suferinţei morale şi încetinirii psihomotorii” (J. Postel, p.178). Aceastǎ  stare de dispoziţie poate fi determinatǎ de diverse cauze (atât biologice, cât şi psihologice), cele mai frecvente fiind: tulburǎri la nivelul neurotransmiţǎtorilor, travaliul doliului, lipsa afecţiunii în copilǎrie, eşecul profesional, viaţa de cuplu nesatisfăcǎtoare sau lipsa unei relaţii de cuplu, absenţa unui suport social, tulburǎri depresive sau alcoolism în familie, lipsa stimei de sine pe o perioadǎ lungǎ de timp, etc. Toate acestea conduc la un comportament dezadaptativ (neglijarea aspectului fizic, lipsa interesului şi a sentimentului plǎcerii, slabǎ capacitate de concentrare, indecizie, autocriticǎ, tendinţǎ de retragere, culpabilitate, tulburarea somnului), implicit la degradarea personalitǎţii. Conceptul de depresie este întâlnit într-o varietate de domenii cum ar fi: psihiatrie, farmacologie, neurofiziologie, fiziopatologie, psihanalizǎ, teoria cognitiv-comportamentalǎ. Deoarece aceastǎ lucrare trateazǎ tema ameliorǎrii depresiei prin metoda terapiei, relatez punctele de vedere ale psihanaliştilor şi cognitiv-comportamentaliştilor cu privire la tulburarea de dispoziţie. 

    Pentru psihanalişti depresia poate fi comparatǎ cu travaliul doliului care nu se realizeazǎ, Eul se identificǎ cu  „obiectul pierdut”, luând pe seama sa sentimentele ambivalente (cel de dragoste şi mai ales de urǎ) faţǎ de obiect. S. Freud în “Doliu şi melancolie” (1915) spune cǎ „umbra obiectului cade astfel pe Eu, care poate fi în acest caz judecat de o instanţǎ specialǎ ca un obiect abandonat. În felul acesta, pierderea obiectului se transformǎ într-o pierdere a Eului, iar conflictul dintre Eu şi persoana iubitǎ se transformǎ într-o sciziune între critica Eului si Eul modificat prin identificare”.     Astfel, depresivul trebuie sǎ înfrunte o pierdere imaginarǎ şi îşi adreseazǎ sieşi agresivitatea şi reproşurile destinate în mod firesc obiectului pierdut.

Cognitiviştii G. A. Kelly si A. T. Beck înţeleg depresia ca fiind o perturbare a proceselor cognitive (stilistic, semantic şi logic) spunând cǎ acestea sunt inadecvate şi afecteazǎ trei domenii: Eul, lumea exterioarǎ şi viitorul, care, la rândul lor perturbǎ reprezentǎrile legate de ele. Celor trei procese cognitive le corespund erori particulare: inferenţe arbitrare (eliminǎ explicaţiile plauzibile), abstracţii selective (concentreazǎ atenţia asupra unui detaliu luat din afara contextului), generalizǎri abuzive, supra sau subestimǎri  şi denumiri inadecvate. Pacientul trebuie sǎ îşi corecteze concepţiile eronate, distorsiunile şi ipotezele dezadaptative cu scopul de a corecta viziunea inadecvatǎ a evenimentelor şi a Eului.

    Fiecare din aceste abordǎri contribuie la eficienţa tratamentului pacientului depresiv, şi în funcţie de acesta trebuie aleasǎ metoda propice pentru vindecarea sa.

    1.2. Simptome în episodul depresiv

    Simptomul este o manifestare, tulburare funcţionalǎ sau senzaţia anormalǎ resimţite de o fiinţǎ  care pot indica prezenţa unei boli. Dispoziţia depresivǎ reprezintă o schimbare calitativǎ faţǎ de funcţionarea precedentǎ constatabilǎ în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi. Aceasta este indicatǎ fie prin relatare subiectivǎ, fie prin observaţia celor din jur. 

    Simptomele relevante în identificarea depresiei sunt:

- dispoziţie caracterizatǎ de tristeţe, deprimare, neadaptare, descurajare, supǎrare  la care se mai pot adǎuga plângeri de lipsa sentimentelor, de stǎri de anxietate.     Aceastǎ dispoziţie poate fi relatatǎ de subiect sau observatǎ din expresia facialǎ sau din conduitǎ. Unii indivizi acuzǎ dureri somatice, mai mult decât sentimente de tristeţe, descriu sau manifestǎ creşterea instabilităţii (furie persistentǎ, tendinţǎ de a rǎspunde cu mânie, de a-i blama pe alţii, de a exagera frustrǎrile);

- pierderea interesului sau a plǎcerii este un simptom des întâlnit în episodul depresiv. Acesta se manifestǎ prin dezinteresul faţǎ de activitǎţile anterior plǎcute, retragerea socialǎ sau neglijarea profesiei, dar şi printr-o reducere a nivelelor intereselor sau dorinţelor sexuale;

- schimbǎri în sfera apetitului; unii afirmǎ cǎ trebuie sǎ depunǎ efort pentru a mânca, alţii dimpotrivǎ, descriu o creştere semnificativǎ a poftei de mâncare şi chiar o direcţionare spre anumite alimente (de exemplu dulciuri);

- perturbǎri ale somnului care pot lua forma insomniei sau a hipersomniei. Insomnia iniţialǎ se manifestǎ prin trezire în timpul nopţii şi dificultǎţi în reluarea somnului, care poate fi urmatǎ de o insomnie terminalǎ când individul se trezeşte mult prea devreme şi nu poate adormi. Hipersomnia se manifestǎ prin episoade prelungite de somn noaptea sau ziua;

- schimbǎri în psihomotricitate care includ stǎri de agitaţie (subiectul nu poate sta liniştit, se mişcǎ, se plimbǎ, îşi frǎmântǎ mâinile, îşi freacǎ sau îşi scarpinǎ pielea sau hainele) sau retardare (încetinirea vorbirii, mişcǎrilor). Agitaţia sau retardul psihomotor trebuie sǎ fie destul de severe deoarece numai astfel pot fi observate de cei din jur;

- diminuarea energiei, obosealǎ. Acestea sunt simptome frecvent întâlnite, subiectul preluând o stare de epuizare fǎrǎ sǎ fi depus un efort fizic major. Cele mai mici sarcini par sǎ solicite efort substanţial, adesea se resimte o diminuare a eficienţei rezolvǎrii sarcinilor;

- sentimente de culpabilitate şi de devalorizare. Pot cuprinde evaluǎri negative nerealiste ale unor preocupǎri legate de valoarea sau vinovǎţia personalǎ sau în meditaţii pe seama unor eşecuri minore din trecut. Subiecţii interpreteazǎ greşit (negativ) orice eveniment, punându-l pe seama defectelor personale care nu sunt întotdeauna reale; sunt exagerat de responsabili şi se culpabilizeazǎ pentru orice se întâmplǎ. Se autoblameazǎ pentru existenţa bolii, pentru eşecul intervenit în domeniile social, personal sau/şi profesional;

- slǎbirea abilitǎţii de gândire, concentrare sau decizie şi dificultǎţi de atenţie. Intelectualii sunt cei mai afectaţi de acest simptom, ei neputând funcţiona adecvat, la fel şi copiii cǎrora le pot scade performanţele şcolare pe fondul unei slabe concentrǎri. Vârstnicii sunt cel mai adesea afectaţi de dificultǎţi de memorie;

- gânduri despre moarte, ideaţie suicidarǎ, încerǎri de sinucidere. Asemenea gânduri pornesc de la credinţa cǎ celorlalţi le-ar fi mai bine dacǎ subiectul în cauzǎ ar fi mort, ajungându-se la planuri de suicid sau chiar la tentative. Totuşi motivaţia suicidului poate include dorinţa individului de a renunţa, de a se da bǎtut în faţa obstacolelor percepute ca insuportabile sau de a pune capǎt unei dureri emoţionale intense perceputǎ ca fiind fǎrǎ ieşire.

Persoanele depresive se prezintǎ adesea cu lamentaţii, iritabilitate, anxietate, fobie, meditaţie obsesivǎ, îngrijorare excesivǎ în legǎturǎ cu sǎnǎtatea fizicǎ, unii dintre ei având atacuri de panicǎ, dificultǎţi în relaţiile intime şi în funcţionarea socialǎ. Acestea din urma pot fi probleme maritale, educaţionale, ocupaţionale, probleme legate de abuzul de alcool sau alte substanţe sau de creşterea apelurilor la serviciile medicale. Simptomatologia depresiei este utilǎ pentru clasificarea, evaluarea şi diagnosticarea sa.

I. Introducere.............................................................................................................3

II. Abordarea teoreticǎ................................................................................................5

Capitolul 1 – Depresia........................................................................................5

1.1. Definiţie şi caracterizare generalǎ.................................................................5

   1.2. Simptome în episodul depresiv.....................................................................7

   1.3. Clasificarea şi diagnosticarea depresiei.........................................................9

1.4. Evaluarea depresiei......................................................................................15

1.5. Tratamente...................................................................................................19 

1.6. Concluzii......................................................................................................21

Capitolul 2 – Alcoolismul..................................................................................26

2.1. Definiţie şi caracterizare generalǎ................................................................26

2.2. Clasificarea alcoolismului............................................................................33

2.3. Stadii în dezvoltarea alcoolismului..............................................................38

2.4. Consecinţe ale consumului de alcool...........................................................42

2.5. Tratamente...................................................................................................44

2.6. Relaţiile dintre depresie şi alcoolism...........................................................48

Capitolul 3 – Terapia sugestivǎ.........................................................................52

3.1. Caracterizarea generalǎ a fenomenului sugestiv..........................................52

3.2. Relaxarea......................................................................................................55

3.3. Fenomenul hipnotic.....................................................................................60

3.4. Hipnoterapia.................................................................................................65

3.5. Hipnoterapia în alcoolism............................................................................68 

III. Cercetarea..............................................................................................................71

                   1. Obiective.....................................................................................................71

                   2. Ipoteze.........................................................................................................71

                   3. Subiecţii participanţi la cercetare................................................................71

                   4. Metode şi tehnici utilizate...........................................................................71

                   5. Studiu de caz...............................................................................................72

IV.       Concluzii..............................................................................................................116

IV. Bibliografie..........................................................................................................117

V. Anexe...................................................................................................................120