Importanta studierii fenomenului de violenta domestica la  inceput de mileniu III. Dimensiuni ale fenomenului

    Si-au unit destinele acum 33 de ani, intr-un sat din Moldova. Au venit in Valea Jiului, sotul s-a angajat, iar ea a crescut cinci copii ca niste raze de soare. Si-au cladit un camin cald si primitor, patru dintre copii s-au asezat la casele lor. Argintul li s-a impletit in par, iar casa s-a umplut de rasetele cristaline ale nepotilor.

    Privita de afara aceasta poveste este mirifica, iti vine sa spui, insa…Barbatul ridica mana si o loveste peste obraz pe mama celor cinci copii, continua sa o loveasca…ea reuseste sa scape si se adreseaza Politiei  de Proximitate. Deschizi usa si gasesti o fata de 15 ani, care plange cu pumni stransi, privindu-te cu disperare, ca mama si tata nu se inteleg. Aceasta poveste este veche, nimeni n-a stiut ce se intampla in caminul “cald si primitor”. Mama, privind in ochii plini de lacrimi ai fetei, povestea cu amaraciune in glas intamplari peste care s-a asezat praful, intamplari care au fost ascunse copiilor. 

    Aceasta trista poveste a fost relatata de Organizatia pentru Tineret Phoenix, organizatie de la care ea a cerut ajutor. Insa nu este cel mai trist caz  dintre cele care ajung la cunostinta autoritatilor abilitate sa intervina in asemenea situatii.

Se poate spune ca este unul dintre cele mai “fericite” cazuri de violenta domestica, care ajunge in atentia noastra, pentru ca aproape zilnic sunt prezentate in mass-media situatii terifiante, si inca mult prea multe raman necunoscute, nemarturisite.

    Fenomenul violentei domestice este oarecum nou, ca si abordare, societatii romanesti. Violenta familiala este considerata o problema sociala importanta, care a ajuns pe lista dezbaterilor si reglementarilor publice abia in ultimele decenii. In tarile occidentale procesul privind interventia in situatiile de violenta, cat si prevenirea si combaterea acestui flagel, a inceput in anii ’70, iar la noi si in alte tari fost comuniste el a inceput abia dupa 1990. Cu toate acestea problema violentei din societate, in general, si cea a violentei din familie, in special, au ramas nerezolvate in toate tarile lumii. Cu toate ca traim intr-o lume inalt tehnologizata, am pasit nu de mult in al III lea mileniu si avem pretentia ca suntem persoane civilizate, care au ajuns la cel mai inalt grad de cunoastere  de pana acum, inca nu am scapat de raul obicei de “a da cu pumnul in masa” (si nu numai) la propriu si la figurat, pentru a arata cine suntem si ce putem, in comparatie cu ceilalti. Ba inca gradul de sadism si intensitatea violentei au crescut, dupa cum arata cercetarile in domeniu. 

Referitor la prevalenta cazurilor de violenta conjugala, cu ocazia cuvantului de inchidere la Conferinta Europeana a     Femeilor din Lisabona (2000), comisarul european Ana Diamantopoulou daclara ca:

 Intre varsta de 15 si 44 de ani mai multe femei sunt schilodite sau omorate prin acte de violenta de gen, decat in razboaie

 In Africa de Sud, la fiecare 20 de secunde o femeie este violate, dar numai 1 din 35 de femei depune plangere 

 In Austria, 50% dintre divorturi sunt motivate prin acte de violenta domestica

 In Finlanda, 22% dintre femei au avut de suferit diferite forme de violenta din partea partenerilor lor

 In Olanda, 1 din 5 femei au suferit la un moment dat violenta fizica din partea sotului sau a unui partener, iar in Portugalia o femeie din doua

 In Irlanda, jumatate din femeile care au decedat prin crima au fost omorate de soti sau parteneri

 In UE, datele privind raportul mediu de femei care au trait pe parcursul vietii experiente de violente este de 1 la 4

    Asadar, violenta domestica exista in toate tarile, atat in cele cu o economie dezvoltata, cat si in cele sarace; exista in toate clasele sociale si la toate nivelele de educatie. Desi datele oficiale ale politiei indica mai multe acte de violenta in randul celor cu un nivel socio-economic si de educatie mai scazut, datele unor cercetari recente din Olanda, Italia si Finlanda arata ca aproape jumatate din cei care comit acte de violenta impotriva partenerilor au diplome de studii superioare si ca unii oameni respectati in comunitate pot fi violenti in viata privata . Daca ar fi numai sa privim la “stirile de la ora 5” sau in presa scrisa, am vedea ca aceste lucruri sunt foarte apropiate si de realitatea din Romania. 

    Datele prezente in statistici sunt cutremuratoare, insa reprezinta doar varful aisbergului, intrucat o buna parte a cazurilor de violenta domestica raman necunoscute politiei sau altor organisme abilitate, victimele preferand sa ascunda suferinta suportata, din diverse motive, sau sunt fortate sa pastreze tacerea, astfel incat aceste cazuri de violenta  raman “in casa”.

    Apare intrebarea ce este de facut?, avand in vedere realitatea trecuta, cat si cea prezenta ajungem sa ne intrebam spre ce ne indreptam? 

    Violenta domestica este un flagel al societatii românesti si al familiei, producând dezintegrarea acesteia din urma ca unitate sociala. Datorita consecintelor devastatoare în plan social, abuzul domestic nu mai reprezinta o chestiune privata, devenind o problema publica. Acest lucru justifica interventia actorilor publici în eradicarea fenomenului, prin elaborarea unui set de masuri legislative care sa protejeze victimele si sa previna/combata violenta în familie, crearea unor institutii specializate care abordeaza multilateral problema.

     Se spune ca celula de baza a societatii estefamilia. Daca societatea nu isi vindeca celulele, atunci cine sa o faca?...Noi toti suntem responsabili de bunul mers al acestui sistem, asa ca trebuie sa STERGEM LACRIMI SI SA OPRIM VIOLENTA. Ca si membri ai societatii, dar mai ales ca si asistenti sociali, avem obligatia, daca nu legala, macar morala, de a interveni in prevenirea si combaterea acestui fenomen social atat de raspandit. Cu privire la acest aspect  voi reveni pe parcursul acestei lucrari, dupa ce mai intai voi vorbi despre  fenomenul violentei domestice per ansamblu, cat si despre reglementarile legislative referitoare la aceasta problema sociala. 

1. Definirea conceptului de violenta domestica. Delimitari conceptuale

    Fenomenul violentei domestice este prezent in realitatea noastra de zi cu zi, mai aproape sau mai departe de caminul nostru, de valorile noastre, de obiceiurile privind rezolvarea conflictelor si de cele privind autocontrolul asupra impulsurilor. Evantaiul formelor de violenta este larg, cuprinzand toate aspectele personalitatii: fizic, psihic (emotional), moral si sexual. 

Comisia europeana asupra infractionalitatii a Consiliului Europei defineste grupul familial ca fiind „ un cuplu casatorit sau necasatorit, descendentii acestuia, familiile de origine, descendentii sau rudele oricarui dintre fiii cuplului, cu conditia ca acestia sa continue sa locuiasca impreuna sau sa continue relatiile determinate de o coabitare anterioara”  . In consecinta, prin familie trebuie sa se inteleaga mai mult decat am fi tentati sa credem, sub conditiile date. Acelasi organism defineste si violenta in familie astfel: „ reprezinta violenta in familie orice act sau omisiune a unui act in contextul relatiilor de familie de catre unul dintre membrii familiei, prin care este subminata viata, integritatea corporala sau psihica sau libertatea unui alt membru al familiei, sau care afecteaza in mod grav dezvoltarea personalitatii acestuia”  .  Consiliul Europei apreciaza ca, prin violenta domestica sunt incalcate trei drepturi fundamentale ale omului: dreptul la viata, dreptul la integritate fizica si psihica si dreptul la securitatea persoanei. 

    In sens larg, violenta domestica inseamna indreptarea agresivitatii catre un membru de familie, de obicei sotia, dar uneori si copiii sau persoanele varstnice, uneori barbati, respectiv orice persoane aflate dintr-un anumit motiv in inferioritate, in stare de dependenta .

    Nicolae Mitrofan, in Manual de Psihologie Sociala, afirma ca “ agresivitatea poate fi considerata o caracteristica a acelor forme de comportament orientate distructiv, in vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral psihologice, sau mixte” . De remarcat ca, in mod frecvent agresivitatea este asociata sau chiar confundata cu violenta. Insa putem vorbi si despre cazuri de conduita agresiva (este clara intentia de a vatama, de a face rau) in forme non-violente. Septimiu Chelcea considera ca agresivitatea este “comportamentul verbal sau actional ofensiv, care are ca scop umilirea, vatamarea sau chiar suprimarea altor personae, care sunt motivate sa evite acest tratament” .  

Maria Roth-Szamoskozi afirma ca violenta este universal prezenta, dar totodata si condamnata, intrucat ea afecteaza viata umana atat la nivel interpersonal, cat si la nivel societal. La nivel interpersonal prin: acte de delicventa, acte de criminalitate, violenta fizica, emotionala si psihologica dintre persoane (membrii de families sau din afara ei), iar la nivel societal prin: razboaie, inegalitati sociale, conflicte intercomunitare si intre natiuni . 

Potrivit Legii nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, constituie violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale. 

    Din punct de vedere clinic o definitie larg acceptata a violentei domestice este cea formulata de Stark si Flitcraft: “ violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta in prezent sau in trecut, a unei raniri fizice in cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi insotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, families au alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane, semnificative pentru victime, inclusiv a copiilor; furtul; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ingrijire si protectie”  Aceasta definire a violentei este cuprinzatoare si sub aspectul potentialelor manifestari ale ei in cadrul familiei. 

Introducere. Importanta studierii fenomenului de violenta domestica la inceputul mileniului III. Dimensiuni ale fenomenului

I. Fenomenul Violentei Domestice

1. Definirea conceptului de violenta domestica. Delimitari conceptuale

2. Abordarea socio-culturala a violentei domestice

3. Factori cauzali si favorizanti

4. Tipologia violentei domestice

4.1. Violenta fizica

4.2. Violenta sexuala

4.3. Violenta psihologica

4.4. Violenta sociala

4.5. Violenta economica

5. Efectele violentei domestice

6. Portretele actorilor implicati

7. Ciclul violentei domestice

II. Reglementari legislative

1. Norme internationale si prevederi constitutionale

2. Prevederile Codului Penal

3. Legea specifica privind prevenirea si combaterea violentei domestice

4. Mecanisme nationale si masuri guvernamentale de prevenire si combatere a violentei domestice

III. Rolul serviciilor de Asistenta Sociala in combaterea Violentei Domestice 

1. Modalitati de interventie

2. Masuri de prevenire a violentei in familie

3. Servicii si programe de asistenta sociala adresate victimelor violentei 

4. Parteneri impotriva violentei. Coalitia ONG-urilor privind prevenirea si combaterea fenomenului de violenta domestica

IV. Partea practica. Studii de caz

V. Concluzii