Cercetarea problematicii criminalităţii orientate spre profit ne introduce în economia dominată de concurenţă şi cârmuită de principiul maximalizării profi-tului chiar cu încălcarea normelor de drept, acolo unde se sudează şi elaborează cele mai subtile şi mai abile tehnici şi procedee frauduloase comerciale, bancare, financiare etc., cu cele mai intense dorinţe de câştig, unde presiunea socială a ameninţării cu sancţiunea penală pentru fărădelegi nu este atât de puternică, fiind atenuată de perspectiva câştigului ilicit şi uneori de poziţia şi puterea respectivului personaj al dramei infracţionale.

Tendinţele de creştere a actelor şi faptelor infracţionale a căror motivaţie o constituie obţinerea de profit, reprezintă, în ultima vreme, în societatea româ-nească un adevărat fenomen ale cărui efecte nu pot fi ignorate. Acest fenomen lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi financiare, slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice, determină o anumită pierdere de încredere în sistemul economic, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale.

Spre deosebire de perioada regimului totalitar - caracterizată prin utilizarea dreptului şi legislaţiei ca principale instrumente de realizare a controlului statului şi a supraconformismului indivizilor - actuala perioadă pe care o parcurge socie-tatea românească cunoaşte o anumită stare de criză şi de dereglare norma¬tivă şi insti¬tuţională. Acest lucru se datorează în mare măsură şi absenţei unui cadru legislativ adecvat derulării reformei şi diminuării eficienţei instituţiilor specializate să realizeze justiţia şi legalitatea.

Fiind rezultanta unei interacţiuni de multiple cauze şi condiţii, acest feno-men infracţional care urmăreşte realizarea de profit se caracterizează nu numai printr-o mare diversitate de forme de manifestare, ci şi printr-o anumită coloratură speci¬fică, care face şi mai dificilă explicaţia diferitelor acte sau fapte de acest gen care se comit în sectoarele şi domeniile de activitate economico - socială.

- latura naţională, respectiv suma infracţiunilor incriminate în Codul Penal sau legile penale speciale, care se produc în interiorul sis-te¬mului economic şi financiar, cu excluderea elementului de extraneitate.

- latura internaţională, respectiv totalitatea infracţiunilor care se co-mit şi se finalizează cu participarea elementului de extraneitate (persoane, firme, corporaţii, capital, bănci etc.).

Cele două laturi ale fenomenului au căpătat un caracter dinamic. Acest lucru este evident astăzi prin internaţionalizarea afacerilor de tip criminal, carac-te¬ris¬tică ce rezultă şi din răsunătoarele cazuri de contrabandă, evaziune fiscală, deturnări de fonduri, operaţiuni de import - export etc.

O altă distincţie care trebuie făcută în cadrul acestui fenomen ar fi aceea dintre criminalitatea tradiţională şi criminalitatea organizată astfel:

- criminalitatea tradiţională convenţională care cuprinde infracţiu-nile economice specifice teritoriului naţional şi sunt comise de regulă în formele lor tipice (evaziune, delapidare, furt etc.) 

- criminalitatea organizată care deşi nu este definită într-un mod unitar de către doctrină şi legislaţie constituie la ora actuală una dintre principalele tendinţe ale criminalităţii orientate spre profit, fiind totodată şi cea mai gravă formă de comitere a acestor infracţiuni. Criminalitatea organizată ajunge să erodeze edificiul so¬cial, corupe infrastructurile, politicienii, poliţia, organele judici-are şi financiare, în scopul foarte clar al obţinerii unui considerabil produs financiar.

Una din constatările cele mai importante care s-a desprins în urma stu-diului criminalităţii orientate spre profit este aceea că acest domeniu este, în ge-neral, foarte puţin urmărit, investigat şi cercetat. Opiniile majorităţii cercetătorilor şi spe¬cia¬liştilor în criminologie relevă faptul că dimensiunea reală a acestui tip de crimi¬nalitate, este foarte greu de cuantificat.  

Cifra neagră a acestui fenomen are valori extrem de mari deoarece până în prezent, nici o societate nu a reuşit să-şi construiască un dispozitiv preventiv şi represiv apt să constate şi să sancţioneze toate infracţiunile. Devine explicabilă astfel atitudinea autorităţilor care afirmă cu tărie că unele aspecte, componente sau forme de manifestare a acestei criminalităţi, nu există sau sunt nesemni¬ficative, pentru simplul motiv că ele (autorităţile) nu cunosc adevărata stare de fapt exis¬tentă în perimetrul economiei şi finanţelor. Odată declanşată ofensiva reală contra unor componente sau segmente ale criminalităţii orientate spre pro¬fit, se scot la lumină zilei aspecte deosebite, unele cutremurătoare prin dimensiu¬nea lor.

Acest lucru a fost evidenţiat şi de lucrările Comitetului European pentru Probleme Criminale din data de 25 iunie 1981. Cu acest prilej a fost prezentată o listă de infracţiuni circumscrise criminalităţii ce urmăreşte obţinerea de profit, listă din care enumerăm cu titlu de exemplu următoarele categorii:

- infracţiuni bursiere şi bancare;

- infracţiuni fiscale;

- concurenţa neloială;

- fraude în detrimentul creditorilor (bancrută, violarea drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială);

- infracţiuni împotriva consumatorilor (falsificarea de mărfuri, publi-ci¬tate mincinoasă);

- obţinerea frauduloasă sau deturnarea fondurilor financiare aloca-te de stat sau de organizaţii internaţionale;

- crearea de societăţi fictive;

- infracţiuni în legătură cu formarea cartelurilor;

- fraude care se restrâng asupra situaţiei comerciale şi a capitalului social;

- corupţie;

- infracţiuni din domeniul informaticii;

- infracţiuni privind regimul valutar;

- infracţiuni împotriva mediului ambiant;

Se poate constata cu uşurinţă din cele prezentate mai sus că, alături de criminalitatea clasică în domeniu reprezentată prin infracţiuni cum ar fi falsurile, contrabanda, delapidarea, gestiunea frauduloasă, bancrută etc., apar noi tendin¬ţe şi direcţii de infiltrare a criminalităţii orientate spre profit concretizate prin să¬vâr¬-şirea unor infracţiuni în forme moderne şi în domenii cum ar fi sistemul informaţional, sistemul bursier, sistemul bancar etc.

Evoluţia noilor descoperiri ştiinţifice de vârf, aşa numita high-technology, de¬termină o revizuire a întregii politici penale de până acum în sensul găsirii celor mai adecvate mijloace de răspuns faţă de noua criminalitate. În literatura de specialitate s-a subliniat, astfel, necesitatea unei stringente adaptabilităţi a drep-tului penal, dar şi a imperativului strictei interpretări a legii - respectarea princi-piului legalităţii incriminării.

Cercetarea ştiinţifică abordează noile aspecte ale criminalităţii, plecându-se de la incriminările existente, urmărindu-se supunerea sub controlul legislaţiei pena¬le a unor fapte cum ar fi: pirateria informatică, furtul timpului calcula¬to¬rului, hold up-ul informatic, falsul în înscrisuri electro¬nice etc. Există însă şi cazuri de delicte care, chiar dacă ar fi descoperite, ar fi dificil de probat şi cu atât mai greu de pedepsit. Se au în vedere aici mai ales puternicele implicaţii ale fenomenului de corupţie care se manifestă în legătură cu deturnarea de credite guverna¬men-tale, acordarea preferenţială a creditelor de către băncile de stat, trucarea de licitaţii cu prilejul privatizării, acoperire cu H.G. a unor activităţi economice aflate la limita legii. 

O importantă componentă a criminalităţii orientate spre profit o constituie aşa-numita criminalitate în gulere albe, expresie întrebuinţată pentru prima dată de Edwin H. Sutherland , care avea în vedere infracţiunile comise în timpul acti-vităţii de către persoane definite printr-o poziţie înaltă şi "respectabilă". Ulterior, această noţiune a evoluat către conceptul de criminalitate profesională sau ocupaţională  care se referă la activităţile ilicite orientate spre profit, realizate cu ajutorul sau în legătură cu profesia sau funcţia făptuitorului.

Un alt fenomen deosebit de periculos prin consecinţele sale, care se mani-festă în legătură cu criminalitatea orientată spre profit, este corupţia. În Occident corupţia este considerată de către sociologi ca aparţinând infracţiunilor gulerelor albe (white collars) constând în încălcarea, de multe ori nesancţionată, a legii penale de către anumite grupuri de demnitari sau de către persoane investite cu funcţii oficiale. Aceste categorii de persoane, dintre care o parte are competenţa de a aplica legea, pot fi direct implicate în delictele care au ca scop principal favorizarea şi promovarea unor interese economice cu caracter parti¬cular sau pot contribui indirect, prin funcţiile pe care le au la comiterea acestor delicte.

       Totuşi criminalitatea orientată spre profit constituie doar o parte din activi-tăţile şi scopurile ce caracterizează corupţia în general.

a) o primă dimensiune este cea statistică care prin sistemul de înregistrare a delictelor orientate spre profit permite cunoaşterea specificului şi contextului diferitelor sectoare, ramuri şi instituţii în care se constată frecvenţa şi amploarea activităţilor ilicite.

b) cea de-a doua dimensiune este cea normativă (juridică) şi are în vedere principalele prescripţii şi norme din domeniul dreptului (în special penal, comer-cial, vamal) referitoare la abaterile şi încălcările comise de diferiţi agenţi econo-mici, funcţionari publici, instituţii sau persoane fizice precum şi sancţiunile ce se aplică.

c) dimensiunea sociologică care furnizează informaţii despre cauzele şi condiţiile care generează acte şi manifestări ilicite, despre factorii de risc care există în anumite sectoare.

d) dimensiunea psihologică care vizează structura şi personalitatea indi-vizilor şi grupurilor de persoane, ce devin subiecţi ai infracţiunilor, motivaţiile, mobilurile şi finalităţile urmărite, reacţia publică faţă de comiterea acestor fapte.

e) dimensiunea economică a fenomenului infracţional orientat spre profit, are în vedere evaluarea şi estimarea costurilor economice şi sociale, ca şi apre-cierea cantitativă şi calitativă a acestui fenomen antisocial.

f) dimensiunea prospectivă care pune la îndemână organelor specializate de control social o serie de date şi informaţii privind tendinţele de evoluţie (creş-tere, descreştere, staţionare) în viitor a faptelor infracţionale din acest domeniu, ca şi apariţia unor noi forme de control a lor.

Întrucât criminalitatea orientată spre profit are un caracter multidimensio-nal, analiza acesteia trebuie făcută în contextul unei definiţii juridice şi criminolo-gice care ţine seama de complexul de factori politici, sociali, economici, juridici şi instituţionali şi în corelaţie cu alte fenomene şi probleme sociale cu care se confruntă societatea noastră în perioada de tranziţie. 

Pentru o cât mai bună cunoaştere şi analiză a criminalităţii orientate spre profit, trebuie să se facă o inventariere a principalelor domenii în care acest fe-nomen îşi face simţită prezenţa, cât şi a multitudinii de forme şi mijloace prin care se realizează. Se vor avea astfel în vedere domeniile clasice în care acţionează criminalitatea orientată spre profit şi infracţiunile obişnuite (delapidare, evaziune fiscală, falsuri etc.) în care se infiltrează tot mai puternic cu ajutorul formelor moderne de comitere a faptelor infracţionale.

Cercetările, studiile şi statisticile făcute în ultima perioadă arată faptul că a crescut numărul infracţiunilor, ce au ca scop obţinerea de profit, care se derulează sau se desăvârşesc prin utilizarea sistemelor bancare. Acest lucru este de natură să afecteze încrederea pe care trebuie să se bazeze o economie de piaţă sănătoasă, cât şi un sistem bancar capabil să o susţină. Frauda bancară, care ştirbeşte această reputaţie, s-a diversificat şi datorită exploziei pe care a cunoscut-o gama serviciilor din acest domeniu.

Un important rol în reglarea activităţilor acestui sistem îl au Legile nr. 33 şi 34/1991 precum şi numeroase H.G., regulamentele şi instrucţiunile B.N.R. O insti¬tuţie importantă a legislaţiei în acest domeniu o constituie secretul bancar, regle¬mentat prin prevederile art. 46-48 din Legea 33/1991 şi art. 57 din Legea 34/1991 privind statutul B.N.R. Astfel, dezvăluirea secretului profesional se poate face numai în cadrul unei proceduri juridice, în conformitate cu autorizarea con-siliului de administraţie al societăţii bancare căreia i se adresează. Sancţiunea în cazul încălcării acestor prevederi este destul de severă încadrându-se la pe¬deap-sa privată de libertate între 6 luni şi 5 ani.

În general criminalitatea financiar-bancară este caracterizată prin conspi¬ra-tivitate, complexitate deosebită, responsabilitate difuză, victimizare indirectă, difi-cul¬tate în identificare şi urmărire, sancţiuni reduse, legi încă ambigui, un statut infracţional nedefinit.

- infracţiunile care sunt comise de persoane din afara băncii, ban¬ca fiind victima manoperelor frauduloase utilizate de infractori.

- infracţiunile care se comit în interiorul băncilor de către perso¬nalul angajat al acestora cu sau fără complicitatea unor persoane din exteriorul băncilor.

Formele de manifestare ale celor două componente ale criminalităţii finan-ciar-bancare sunt foarte diversificate. 

- neverificarea faptică a garanţiilor ori folosirea unor documente false pentru evaluarea unor bunuri sau pentru radierea unor ipo-teci constituite pe bunuri folosite drept garanţii pentru obţinerea unor credite bancare.

- prezentarea de garanţii bancare false pentru obţinerea de credite sau achitarea unor creanţe.

- operaţiuni ilegale de emitere a unor documente de plată.

- emiterea de documente de plată pentru sume foarte mari, fără acoperire care duc la mascarea stării insolvabilitate sau bancrută frauduloasă.

- efectuarea de către funcţionarii bancari de transferuri de capital din conturile societăţilor comerciale cu capital de stat, în favoarea unor societăţi comerciale private sau persoane fizice.

- amplificarea actelor de corupţie în legătură cu acordarea unor credite, neplata taxelor şi a impozitelor ori neluarea măsurilor legale împotriva agenţilor economici care au încălcat legislaţia financiară.

- infracţiunile de abuz, de fals şi uz de fals.

- transferurile ilegale de valută din România în străinătate, precum şi nerepatrierile sumelor în valută rezultate din activitatea de export a agenţilor economici.

- schimbarea ilegală a destinaţiei unor credite acordate cu dobândă subvenţionată de către stat pentru anumite activităţi.