TITLUL I
ASPECTE JURIDICO–PENALE PRIVIND INFRACŢIUNEA DE CONTRABANDĂ
CAPITOLUL I
CONSIDERAŢII GENERALE
1. ACTIVITATEA VAMALĂ ÎN ROMÂNIA
Încă din cele mai vechi timpuri statele au prelevat impozite pentru mărfurile care treceau frontiera.
Primele atestări documentare în legătură cu modul de funcţionare a vămilor pe teritoriul de azi al României aparţin perioadei Evului Mediu Timpuriu. Cele dintâi puncte vamale cunoscute au fost Câineni, Bran, Vama Buzăului, Cernăuţi.
Organizarea vămilor în Ţările Române a început în secolul al XIV-lea şi funcţiona ca un venit domnesc.În perioada Regulamentelor Organice, pe fondul dezvoltării schimburilor comerciale s-a pus problema organizării în mai bune condiţii a sistemului vamal. Odată cu intrarea în vigoare a Regulamentului Organic, în ambele principate sunt înfiinţate impozitele indirecte şi taxele vamale care devin venituri ale statului .
In perioada modernă a României apare “Proiectul pentru administrarea vămilor Principatelor Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti ”, sub influenţa legislaţiei franceze.
După ce România a devenit stat constituţional, în 1875 a fost aprobată “Legea generală a vămilor ”,reglementând într-un mod precis ansamblul de probleme referitoare la statutul de vamă.
După 1875 legislaţia vamală a suferit o serie de modificări, realizându-se o îmbunătăţire a acesteia.
În perioada primului război mondial s-a constatat o scădere considerabilă a operaţiunilor de import-export, aplicându-se prevederile tarifului vamal din 1904.
În condiţiile economice existente după război s-a adoptat un nou tarif vamal în 1920, tarif vamal care a majorat taxele vamale cu 5%.
După 23 august 1944, evenimentele politice care au avut loc au condus la limitarea acţiunilor de import-export private. Aceste operaţiuni au fost preluate de stat, aspect consacrat de Legea vamală din 1949.
În 1978 a fost adoptată Legea nr. 30 prin care s-a aprobat Codul Vamal al României şi Decretul nr.337 / 1981 reprezentând Regulamentul vamal, acte normative care cu unele modificări au fost în vigoare şi în perioada cuprinsă între 22 decembrie 1989 – septembrie 1997.
Intrarea în vigoare a noului Cod vamal al României la 01.09.1997 şi a Regulamentului vamal, a fost impusă de schimbările ce au avut loc în activitate economică şi socială din România.
După noua reglementare în domeniul vamal s-a încercat să se ţină cont de realităţile economico-sociale din România, crearea unui mecanism eficient protecţionist, realizarea transpunerii în viaţă a tratatelor la care România este parte, compatibilizarea legislaţiei vamale naţionale cu cea a ţărilor din Uniunea Europeană.
În conformitate cu textul art.1 al.2 prevederile acestui cod se aplică tuturor bunurilor introduse sau scoase din ţară de către persoane fizice sau juridice.
Codul vamal cuprinde o serie de dispoziţii cu referire la lămurirea unor termeni (reglementare vamală, autoritate vamală, statut vamal, mărfuri româneşti, mărfuri străine, datorie vamală ).
Capitolul II reglementează aspecte referitoare la sistemul instituţional al autorităţii vamale.
Codul vamal cuprinde dispoziţii referitoare la principiile de bază pentru aplicarea reglementărilor vamale, obţinerea de relaţii şi informaţii de la autorităţile vamale, etapele operaţiunii de vămuire, regimurile vamale.
Capitolul XI (art.175 – art.183 ) stabileşte faptele care constituie infracţiuni la regimul vamal, acestea fiind infracţiunea de contrabandă, de contrabandă calificată, infracţiunea de folosire de acte nereale, infracţiunea de folosire a actelor falsificate.
În partea finală se precizează că faptele care constituie contravenţii, procedura de constatare şi sancţionare a acestora se stabilesc prin Regulamentul vamal (cap. XV, art.384 – art.389).
Odată cu intrarea în vigoare a acestor legi se abrogă legea nr. 30 din 22.12.1978 cu modificările ulterioare, art.2,3,4,8-36 şi pct. I din Anexa nr.2 la O.G. nr.26 / 1993 privind tariful vamal de import al României, aprobată şi modificată prin Legea nr.102 / 1994, precum şi alte prevederi contrare acestui cod.
Intrarea în vigoare a Regulamentului Vamal a dus la abrogarea H.G. nr. 685 / 1990 privind regimul vamal aplicabil persoanelor fizice, H.G. nr. 1274 / 1990, H.G. nr. 580 / 1994, H.G. nr. 149 / 1996, H.G. nr. 150 / 1996.
Noul Regulament Vamal aduce o serie de schimbări, introducând o nouă terminologie şi proceduri vamale noi, o nouă categorie de intermediari în vamă, restrângând responsabilitatea comisionarilor în vamă.
2. CONTRABANDA – INFRACŢIUNE DE FRAUDĂ ŞI COMPONENTĂ A CRIMEI ORGANIZATE
În cadrul politicii vamale, regimul juridic vamal al unui stat reprezintă totalitatea dispoziţiilor legale care privesc intrarea şi ieşirea bunurilor din ţară şi, în special, controlul cu ocazia trecerii frontierei de stat, îndeplinirea formalităţilor vamale şi plata drepturilor (taxelor) vamale .
Introducerea sau scoaterea din ţară a mărfurilor, a mijloacelor de transport şi a oricăror altor bunuri este permisă numai prin punctele de control pentru trecerea frontierei de stat, fiind supuse vămuirii (art.2, al.1,2 Cod Vamal).Deasemenea, importul-exportul de mărfuri se realizează în conformitate cu prevederile legale din domeniul comerţului exterior pe baza unor aprobări, autorizări sau licenţe, cu respectarea normelor privind operaţiunile de vămuire.
Nerespectarea reglementărilor vamale atrage potrivit legii, după caz răspunderea disciplinară, contravenţională, penală sau materială.
Existenţa regimului juridic vamal constituie un dat pentru intervenţia dreptului penal şi sfera raporturilor juridice vamale.
Legea nr.141 / 1997 – noul Cod Vamal al României – incriminează acţiunea de contrabandă şi contrabandă calificată, infracţiunea de folosire de acte nereale sau infracţiunea de folosire a actelor falsificate.
Din momentul incriminării unor fapte care contravin reglementărilor vamale existente, între stat, prin autorităţilor publice competente şi orice destinatar al legii penale iau naştere raporturi juridice penale în domeniul vamal, care în general sunt raporturi juridice de conformare. În momentul săvârşirii vreunei infracţiuni vamale se naşte însă un raport juridic penal de conflict.
Contrabanda este una dintre cele mai grave susceptibile a fi săvârşite în sfera raporturilor juridice vamale, pentru că prin comiterea infracţiunii de contrabandă se ameninţă sau lezează efectiv valori sociale importante pentru ordinea publică, pentru interesele legitime şi legale ale statului român.
Definind în termeni generali infracţiunea de contrabandă, aceasta constă în trecerea peste frontieră a bunurilor astfel încât să eludeze grav regimul juridic vamal, prin scoaterea acestor bunuri de sub puterea de dispoziţie a autorităţilor vamale . Circumstanţele în care trebuie realizată trecerea prin frontieră a bunurilor pentru a se realiza conţinutul constitutiv al infracţiunii de contrabandă sunt expres şi limitativ prezentate de lege.
Potrivit codului vamal anterior (Legea nr.30 / 1978) constituia infracţiunea de contrabandă următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii bunurilor de la regimul vamal şi se sancţionau cu închisoare de la 2 la 7 ani şi confiscarea parţială a averii :
a) trecerea peste frontieră a bunurilor prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin folosirea de documente vamale false ori a unor documente vamale privind alte bunuri, dacă valoarea bunurilor depăşeşte 3000 lei;
b) trecerea peste frontieră fără autorizaţie a armelor, muniţiilor, materialelor explozive sau radioactive, a produselor şi substanţelor stupefiante, precum şi a produselor şi substanţelor toxice;
c) sustragerea de la operaţiunile de vămuire a bunurilor, săvârşită de una sau mai multe persoane înarmate sau constituite în bandă.
Aceste fapte erau sancţionate şi atunci când rămâneau în faza tentativei.
În cazul în care bunurile – obiect al infracţiunii de contrabandă nu se găseau, cel în cauză era dator la plata taxelor vamale aferente.
Conform art.3 din Legea nr.30 / 1978, când trecerea peste frontieră a unor bunuri constituia infracţiune potrivit dispoziţiilor cuprinse în alte legi, fapta se pedepsea în condiţiile şi cu sancţiunile prevăzute în acele legi. Potrivit noului Cod Vamal pentru a constitui infracţiune de contrabandă, trecerea peste frontieră trebuie să se realizeze prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal. Este vorba de trecerea peste frontieră a mărfurilor sau altor bunuri şi nu de persoane.
Dacă făptuitorul trece fraudulos odată cu bunurile el va fi tras la răspundere pentru infracţiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat prevăzută în art. 65 – 68 din Legea nr.56 / 1992, în concurs cu infracţiunea de contrabandă.
Noul Cod Vamal nu mai cere condiţia ca valoarea bunurilor trecute peste frontieră prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal să depăşească 3000 lei.
Art.76 Cod Vamal incriminează infracţiunea de contrabandă calificată constând în trecerea peste frontieră, fără autorizaţie a unor categorii de produse ce reprezintă un grad sporit de pericol social. Dând un caracter calificat acestei modalităţi de săvârşire a contrabandei, prevăzută şi în codul vamal anterior ( art.72, lit. b, Legea 30 / 1978 ), legiuitorul român a instituit şi un regim sancţionator mai aspru ( închisoare de la 3 – 12 ani şi interzicerea unor drepturi dacă legea penală nu prevede o pedeapsă mai aspră).
Săvârşirea acestor fapte de una sau mai multe persoane separate sau constituite în bandă nu mai reprezintă o modalitate aparte a infracţiunii de contrabandă ca în vechea reglementare ( art.72, lit. c din Legea 30 / 1978 ), ci numai o circumstanţă atenuantă ( pedeapsa fiind închisoare de la 5 – 15 ani şi interzicerea unor drepturi ).
Noua reglementare vamală, prin dispoziţiile art.180, dă posibilitatea aplicării pedepsei complimentare a interdicţiei de a mai exercita ocupaţia atunci când faptele de contrabandă sunt săvârşite de angajaţi sau reprezentanţi ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operaţiuni de import-export ori dacă sunt săvârşite în folosul acestor persoane juridice.
Art.181 din Legea nr.141 / 1997 incriminează tentativa la infracţiunea de contrabandă.
Potrivit art.183 Cod Vamal, atunci când mărfurile sau bunurile care au făcut obiectul infracţiunii de contrabandă nu se găsesc, făptuitorul este obligat la plata echivalentului lor în bani. În astfel de cazuri, în reglementarea anterioară se prevedea obligaţia pentru cel în cauză de a plăti taxele vamale aferente.
Infracţiunea de contrabandă este prin concept o infracţiune de fraudă, deoarece implică prin comiterea ei o activitate de eludare a reglementărilor vamale şi de amăgire a autorităţilor vamale.
Contrabanda nu mai este însă o simplă infracţiune de fraudă, înfăţişându-se astăzi ca o componentă a crimei organizate şi dând astfel o noua dimensiune a pericolului social prin faptul că actele de contrabandă sunt săvârşite de participanţi constituiţi în bandă, cu relaţii de cooperare internaţională, programate pe termen lung, motivate de dorinţa de profit şi chiar putere, care include un potenţial substanţial de violenţa, de fraudă şi de corupţie .
În lumea contemporană, criminalitatea organizată capătă şi o dimensiune transnaţională, multinaţională. Criminalitatea transnaţională desemnează acea dimensiune a criminalităţii organizate prin care fie se încalcă simultan legislaţiile penale a două sau mai multor ţară, fie, săvârşită fiind într-o ţară acum, produce consecinţe economice şi sociale într-o altă ţară.
Dintre formele criminalităţii transnaţionale contemporane este curentă şi practicată pe scară foarte mare contrabanda cu narcotice.
De asemenea, o modalitate de manifestare a criminalităţii transnaţionale este şi cvasicontrabanda care constă în esenţă în falsificarea facturilor de import şi export – situaţii sau tranzacţii ilicite de pe urma cărora atât importatorul cât şi exportatorul se aleg cu profituri mari, dar care afectează totodată echilibrul de plăţi şi de schimburi valutare agravând şi mai mult problemele economice ale ţărilor .
Infracţiunea de contrabandă este îndreptată contra activităţilor autorităţii publice vamale, prin săvârşirea faptelor de contrabandă aducându-se atingere funcţiilor organizatorică şi economică statului român, titularul dreptului de a institui şi pretinde aplicarea riguroasă a regulamentului vamal. În acest sens, Direcţia Generală a Vămilor înfăptuieşte în numele Ministerului de Finanţe politica vamală a Guvernului, în concordanţă cu cadrul legislativ existent.
Caracterizarea contrabandei ca o infracţiune contra activităţilor autorităţii publice vamale prezintă importanţă din punct de vedere juridic, întrucât statul român fiind subiect pasiv, dobândeşte prin Administraţia Vămilor dreptul de a pretinde în justiţie, în cazul săvârşirii contrabandei, confiscarea bunurilor care au făcut obiectul infracţiunii sau care au servit la săvârşirea infracţiunii în temeiul art. 118 Cod Penal.
Infracţiunea de contrabandă constituie o componentă semnificativă a criminalităţii afacerilor.
